"No somos una inmobiliaria"

Când eram mic – vorba vine, era prin 2008 – credeam că valoarea unui empresa e dată de activele pe care le deține. Nu era chiar așa, dar în mare parte așa credeam. În perioada aceea coordonam vânzarea unui business de lacuri și vopsele către multinaționala la care urma să lucrez. Țin minte că stăteam până noaptea târziu cu viitorii mei colegi făcând și desfăcând liste.

Firma care vindea businessul avea și un apartament în care își desfășurase activitatea la un moment dat. Când am ajuns să discutăm de el, mi-au zis că nu sunt o companie de real estate și deci nu sunt interesați de apartament. Nu tu o discuție, o mică negociere, măcar așa de politețe. Țin minte că atunci a fost o mare surpriză pentru mine. Credeam că oricine este interesat de o proprietate, fie chiar și un apartament. Acum știu – sau cred că știu – cum se evaluează un business și la ce preț ar putea fi el vândut, dar despre asta discutăm alta dată.
Ce vreau eu să spun este că un activ are o valoare pentru un business atâta timp cât este util acelui business/produce pentru el. Altfel este doar o investiție imobiliară, căreia îi crește sau îi scade valoarea în funcție de piață. Pentru business reprezintă doar bani blocați. Lichidități cu ajutorul cărora s-ar putea extinde pe alte piețe, ar putea da naștere unor produse/modele noi, ar putea crea branduri și le-ar crește vizibilitatea. Într-un cuvânt – sau mai multe – ar putea crește.
Ce am observat în ultimul timp este că – așa cum gândeam eu atunci – la fel gândesc mulți manageri români din Industria Lemnului. Pentru ei este mult mai important câte active au decât ce valoare au vânzările businessurilor pe care le conduc. Cred că sunt foarte influențați de felul nostru de a fi. Ne place să fim proprietari.
Poate greșesc. Chiar îmi doresc să mă contraziceți. O puteți face puțin mai jos, în zona de comentarii, pe pagina personală de facebook sau linkedin, unde vă e mai simplu. Promit să răspund la toate comentariile. Ready….steady….go