Papillons et nœuds papillons pour les fissures en bois

Vorbeam zilele trecute despre lemnul de cer cu cineva care primise o cerere de mobilier din această specie de lemn și voia să afle cât mai multe despre el. Am început cu asemănarea lui cu chêne, despre jocul natural al culorilor ceea ce-l deferențiază de stejar, dar și despre tendința lui de crăpare. Am adăugat și că aceste crăpături, foarte apreciate de adepții aspectului cât mai natural al lemnului și al finisajului simplist, pot fi rezolvate – crescând în acest mod și valoarea mobilierului – cu ajutorul unor … fluturi din lemn. A fost momentul în care i-am captat definitiv atenția, întrebările venind în cascadă. Știa de mult despre acești fluturi, îi admira întotdeauna, dar îi considera strict decorativi și nu se gândise niciodată ca ar putea fi și utili. Interesul și entuziasmul arătat m-au convins că subiecul este interesant și că poate vreți și voi să aflați mai multe despre el.

Îmbinările (sau decorațiunile) se numesc așa din cauza formei care pare a fi a unui fluture stilizat. Li se mai spune și papioane (limpede de ce), cravată sau chei olandeze. Îmbinarea nu este o invenție modernă. Este cunoscută din cele mai vechi timpuri, fiind folosită la construirea ambarcațiunilor, a mobilei și a caselor din lemn. Cel care a reintrodus acest mod de îmbinare în designul mobilierul modern a fost George Nakashima, un renumit designer american cu origini japoneze. Nakashima este atât de important in acest domeniu al lemnului încât are un articol care îi este dedicat în totalitate. Până atunci vă spun numai că mesele cu blatul din felii de lemn cu marginile naturale, neregulate, cu crăpături prinse cu ajutorul fluturilor, sunt practic o moștenire lăsată nouă de Nakashima. În 1988, cu 2 ani înainte de moarte, a fost desemnat „Living Treasure” în Statele Unite.

Dar să revenim la fluturii noștri și la utilitatea lor. Tot mai mulți oameni își doresc, atunci când vine vorba despre lemn, întoarcerea spre natural, spre acele bucăți de lemn neprelucrate care poartă în ele povestea lemnului. Tot naturale sunt și crăpăturile apărute după tăierea copacului și felierea lui. În timpul uscării, din cauza tensiunilor apărute în lemn, mai ales în cel de esență tare cum sunt stejarul, nuc sau  cerul, la capetele scândurilor apar crăpături. Acea parte din scândură este îndepărtată când lemnul intră în producție.

Dacă privim însă aceste fisuri vedem că ele adaugă frumusețe și naturalețe lemnului. Lăsate însă așa există riscul ca în timp să avanseze și să ducă la crăparea totală a scândurei sau și mai rău, la distrugerea obiectului făcut din acea scândură. Pentru a impiedica fenomenul cele doua margini ale crăpăturii sunt prinse cu ajutorul fluturilor din lemn.

Realizarea îmbinărilor nu este foarte complicată. Există șabloane pentru fluturi, dar cum vorbim despre o figură stilizată, poate fi realizat de fiecare așa cum crede de cuviință. Recomandările sunt ca grosimea să fie între 7 și 10 mm, iar lungimea sub 80 mm. Asta pentru a nu avea probleme de mișcări și variații dimensionale și în interiorul fluturelui. Cu ajutorul șablonului se face desenul pe cele 2 margini ale crăpăturii, după care se scobește lemnul mecanic, cu ajutorul unui router, sau manual, cu dalta. Specialiștii recomandă ca, chiar dacă s-a folosit un router, unghiurile să fie finisate cu dalta pentru ca potrivirea să fie perfectă.

Astfel de îmbinări nu sunt folosite numai pentru crăpături. De altfel, la început au fost folosite pentru a prinde 2 bucăți de lemn separate. Fluturele face parte din multitudinea de îmbinări din tâmplaria tradițională japoneză. De exemplu, cu ajutorul lui se pot pune împreună laturile unei rame.

Tot împreună pot fi puse și 2 scânduri cu laturile neprelucrate, provenite din același copac, pentru a forma un blat de masă sau o bancă. Și uite așa îmbinăm utilul cu frumosul.

Cum spuneam, fluturii pot fi puși pe lemn și cu rol decorativ. În acest caz grosimea lor nu mai este la fel de mare, 3-4 mm fiind suficient. Pentru a avea un efect cât mai puternic se recomandă ca lemnul din care sunt făcuți să fie diferit de cel pe care vor fi puși și să aibă o culoare contrastantă.

Tot pentru efect fluturii pot să nu mai fie…fluturi, ci să aibă alte forme. Cu niște modele bine alese blatul de masă poate fi transformat într-o adevarată operă de artă.

Inlocuirea lemnului cu metal in realizarea fluturelui ține tot de design și estetic și trebuie să recunoașteți că arată foarte bine.

Cu toate că cel mai mult întâlnim fluturii aplicați pe blaturile de mese făcute din scânduri groase de lemn cât mai puțin prelucrat, nu sunt singurele piese ce pot fi decorate așa. Spătarele de lemn ale scaunelor, tăbliile paturilor, tocătoarele sau pardoseala din lemn pot ieși astfel din obișnuit, devenind speciale.

Aceste îmbinări permit folosirea lemnului cu probleme, recuperându-l, întorcându-l practic din drumul către foc. Este un mod de a beneficia de aspectul natural al lemnului, de defectele care-l fac unic, frumos și special, fără teama că în timp acestea ar putea să-l distrugă. Iar micul fluture este îmbinarea perfectă între tradiție, simplitate și frumos.