De ceva vreme voiam să scriu despre rindele. Când am fost la prietenii mei cu grenier à ordures mi-au povestit despre setul de rindele de toate mărimile moștenit de la bunicul fetelor care se ocupase cu tâmplaria. Ne-am luat cu mansarda si am uitat să le fotografiez. Dar cu siguranță o voi face cu prima ocazie. Până atunci însă m-am gândit să vorbim puțin despre rindele pentru că ele sunt un simbol al tâmplăriei.
Rindeaua este o unealtă cu ajutorul căreia se poate îndepărta un strat de lemn de pe o suprafață plană, se pot îndrepta suprafețe, se pot netezi (finisa) suprafețele, pot fi teșite muchiile sau se pot face falțurile la uși. Nu toate aceste operații se fac cu aceeași rindea, dar în principiu sunt construite la fel. Elementul principal este o lamă metalică ascuțită și un corp. Lama trece prin corp printr-o fantă numită gura rindelei și ajunge la lemn. Prin trecerea rindelei peste lemn se iau straturi din acesta, mai groase sau mai subțiri în funcție de poziția lamei, unghiul la care e pusă, presiunea care se exercită asupra rindelei.
Rindelele au fost inventate sute de ani în urmă, fiind documente și chiar piese care atestă existența lor încă din vremea romanilor. Inițial au fost făcute din lemn, cu o gaură dreptunghiulară în corp și o fantă pe talpă iar lama era fixată cu o pană din lemn atașată de fantă. Este modelul care a fost găsit în siturile arheologice din Europa și Asia sau în documentele scrise făcute de vechii arhitecți și constructori și care se află în biblioteci.
La sfârșitul secolului 19 un inventator din Massachusetts, Leonard Bailey, a făcut pentru prima dată rindeaua cu corp de fontă. Patentul acestei invenții a fost cumpărat câțiva ani mai târziu de firma Stanley, Rule&Lever, un producător de scule din Connecticut, SUA. Firma a dezvoltat și imbunătățit continuu designul ajungând la cele care se vând astăzi. Față de dotările simple din trecut noile modele au șuruburi pentru a ajusta adâncimea de așchiere, pentru ajustare laterală și alte astfel de ajustări. Acum corpul este făcut din oțel sau bronz.
Indiferent de materialul din care este făcută, rindeaua poate fi de diferite mărimi, de la foarte mică, până la rindele lungi de mai bine de 1 m (gelău). Pentru a rașcheta lemnul ea este împinsă în lungul fibrei (dar se poate lucra și perpendicular pe fibră). Excepție fac rindelele japoneze care sunt trase pe suprafața lemnului.
Căutând recomandări privind rindelele am văzut că mulți merg pe cele metalice Stanley spunând că sunt cele mai bune rindele ce pot fi achiziționate. Am avut însă surpriza să gâsesc păreri ale unor meșteri tâmplari tradiționali, atât la noi cât și în afară, care consideră rindelele din lemn mult mai bune decât cele metalice.
Este vorba de tâmplarii aceia care fac îmbinări tradiționale fără cuie, cei care lucrează manual mobilier de artă sau rustic deosebit sau alte lucruri de finețe. Argumentele lor în favoarea rindelelor din lemn sunt următoarele:
- sunt mai ușoare decât cele metalice. Atunci când lucrezi mult de mână, când toate suprafețele sunt prelucrate prin rindeluire, o unealtă grea te obosește mai repede și astfel devine ineficientă;
- alunecă mai bine pe lemn. Lemnul pe lemn alunecă altfel decât metalul pe lemn. Pentru a aluneca cât mai bine est nevoie ca talpa metalică să fie ceruită intens, ceea ce ar putea deranja prelucrările și finisările ulterioare. Rindeaua de lemn nu are nevoie de ceruire iar suprafața lemnului nu va fi alterată;
- complexitatea noilor rindele de metal. Cu atâtea șuruburi care ajustează unghiul, grosimea, așezarea lamei, devine dificil să găsești cea mai bună pozitie a lamei astfel încât rașchetarea să fie perfectă. Rindeaua de lemn este simplă, fiind suficientă ascuțirea lamei și așezarea ei corectă. Pentru fiecare tip de rașchetare se folosește un anumit tip de rindea, nu una pentru toate operațiunile, pe care o reglezi continuu;
- se repară ușor. Ca orice unealtă și rindeaua se poate strica. Faptul că este din lemn iar cel ce o utilizează este tâmplar înseamnă ca ea poate fi reparată imediat. O rindea metalică stricată înseamnă oprirea din lucru până când aceasta va fi reparată de un specialist;
- tradiția. Ultimul argument a fost chiar neașteptat. Folosind rindeaua din lemn intri într-o comunitate selectă de oameni care au lucrat astfel lemnul încă din vremea Romei antice si până la sfârșitul secolului 19. Oameni care și-au făcut singuri casele și mobila, care au prelucrat singuri lemnul. Rindeaua metalică este sinonimă cu era industrială, cu introducerea mașinilor în prelucrarea lemnului, cu îndepărtarea de ceea ce înseamnă sufletul lemnului. Așa că, dacă meșterul folosește mașini în prelucrarea lemnului, folosirea unei rindele metalice nu însemna nimic. În schimb, dacă totul este făcut manual, nimic nu se compară cu o rindea din lemn bine reglată.
Recunosc că argumentele cu care tâmplarii clasici, tradiționaliști își susțin alegerea m-au impresionat. Nu mă așteptam la astfel de argumente de la persoane care par mai degrabă dure. Și apropo, voi ce alegere ați face?
Je n'ai utilisé qu'une raboteuse électrique, einhell (il y a 5 ans - quand j'ai fait mes panneaux de clôture - à partir de clôtures vertes). J'en ai poncé un avec la flex (tambour et disques avec grain 40) 🙂 après 20 secondes d'utilisation le disque se chargeait et je ne savais pas quel était le problème. Les parties supérieures j'ai coupé en demi-rond avec un pendule einhell. En plus de ces deux machines extraordinairement retardées, j'ai aussi acheté une meuleuse vibrante qui ne m'a jamais servi à rien.
Je n'ai pas beaucoup d'expérience dans l'utilisation d'une règle. Mais depuis environ trois mois, j'étudie intensivement pour assimiler l'aspect théorique du travail du bois, car je veux créer mon propre atelier. Je veux un atelier professionnel, pas un atelier industriel. Mais je veux que mon travail soit efficace. Je veux un atelier bien équipé, pas un atelier pauvre. Un atelier où je peux fuir les gens, pas ma femme (je plaisante). Je veux un atelier de création, pas un atelier de flatterie.
Donc : un atelier équipé d'outils électriques (performants) est un atelier qui facilite la partie brute de votre travail. Pour la finition/précision où les outils électriques sont impuissants, je ne pense pas que le travail soit si lourd/exigeant si les biseaux sont en métal parce que... je ne pense pas que quelqu'un va se mettre à raboter des bûches. Pour travailler avec de grandes roues, vous utilisez l'inertie, la force et le poids du corps pour éviter que vos mains ne se fatiguent. Pour les petites roues, soyons sérieux : le poids des roues en bois et en métal n'a pas d'importance. La précision et la résistance des engrenages en métal doivent être supérieures à celles des engrenages en bois. Ceci est mon opinion non informée !
Merci pour votre avis et vos arguments. 🙂
Tous nos vœux de réussite !
Bel article, mais j'aimerais compléter les avantages des cadres métalliques, si vous me le permettez.
Il est très important que la semelle de la jante soit parfaitement plate. Les planches de bois perdent leur planéité avec le temps à cause de l'usure et doivent être rabotées. Les rennes japonais doivent être taillés, ce qui demande de l'expérience (je peux vous en dire plus si nécessaire). Le stockage des planches en bois est coûteux, le bois travaille, il y a des torsions, des fissures, etc.
À mon avis, les cadres métalliques produits par Lee Valley Tools ou Lie Nielsen sont de loin supérieurs aux cadres en bois. Arguments :
1. La semelle est parfaitement plate, vraiment, elle est parfaitement plate. Elles sont rabotées sur des meuleuses plates sous jet d'eau pour éliminer les contraintes de l'alliage.
2. Avec les têtes en biseau, vous pouvez jouer sur l'angle d'attaque en changeant simplement le couteau. Les placages en bois ont un angle d'attaque fixe. L'angle d'attaque est très important lorsque vous rabotez du bois au grain difficile (qui change fréquemment de direction - érable à feuilles d'oiseau).
3. Vous pouvez régler l'ouverture de la "bouche", ce qui est important pour raboter du bois dont le grain est difficile ou à l'extrémité du grain.
4. Le réglage d'un engrenage conique en métal est vraiment très simple et je ne suis pas d'accord avec l'argument selon lequel ils sont "complexes". Au contraire, les pignons coniques classiques de Stanley Bailey, Record, etc. permettent de régler la profondeur pendant le rabotage. Avec les têtes en bois, il faut s'arrêter et ajuster à partir du marteau.
5. Très durables, rien à redire, Paul Sellers utilise les roues Stanley depuis 20 à 30 ans et les utilise toujours 🙂 .
6. Le poids est un avantage si vous voulez prendre beaucoup de matériel. La possibilité de changer rapidement de couteau avec une bouche cambrée est également un grand avantage.
C'est possible et merci beaucoup pour les compléments. 🙂
L'objectif était de recueillir le plus grand nombre d'avis possible, tant d'amateurs que de professionnels. Je voulais également recueillir les avis sur FB et en tirer des conclusions.
Tous nos vœux de réussite !
Il n'y a qu'un seul cas où, d'après mon expérience (limitée), une jante en bois plus légère présente un avantage par rapport à une jante en métal. On ne peut pas travailler tout le temps dans l'atelier. Lorsque vous devez raboter "en mouvement", dans une position où le rabot doit être soutenu, où il n'est pas soutenu par le bois que vous rabotez, un rabot plus léger est utile. Mais d'après mon expérience, ces cas sont extrêmement rares.
Merci pour votre avis.
Tous nos vœux de réussite !
Je travaille le bois depuis 2 ans et j'ai choisi le rabot à bois, si la lame est bien aiguisée, on peut travailler avec très facilement. La dégauchisseuse a une connexion directe avec le bois lorsqu'elle travaille à la main (je le dis d'après ma propre expérience).
Le menuisier doit avoir une connexion directe avec le bois, même lorsqu'il travaille à l'électricité. Sinon, le résultat n'est pas aussi bon. C'est mon avis.
Le meulage plan d'une surface métallique est effectué en présence d'un liquide (émulsion) afin d'obtenir une rugosité minimale et de refroidir le matériau à meuler.
Dans un autre ordre d'idées, le poêle en bois est plus "chaud". Le marché regorge d'outils électriques. Quel est l'intérêt d'acheter un rabot métallique coûteux si l'on ne sait pas d'abord se servir d'un rabot en bois bon marché ?