Comment rafraîchir un "vieux" lampadaire en bois qui sent mauvais

Am descoperit întrebarea pe un grup de profil. Formulată puţin altfel dar aţi înţeles ideea. La prima vedere părea ceva simplu, o igienizare ușoară și un alt strat de lac, nimic complicat. Unii dintre cei care s-au grăbit să răspundă chiar au mers pe această idee.

Privind însă mai atent fotografiile am văzut că lucrurile nu sunt atât de simple, iar lampadarul are nevoie de mai multă atenție. Proprietarul lampadarului menționa în treacăt că, pe lângă mirosul de vechitură, existau și ceva imperfecțiuni. Privite atent, aceste imperfecțiuni nu erau foarte mici, ceea ce făcea ca intervenția asupra lui să poată fi făcută în mai multe feluri, cu rezultate diferite.

O analiză atentă a fotografiilor a dezvăluit starea reală a lampadarului

Fotografiile erau destul de mari așa că am putut analiza cu atenție fiecare detaliu al lampadarului. Iată concluziile:

Lampadarul nu era la prima reîmprospătare. Stratul gros de lac care-l acoperea a fost un indiciu că lampadarul mai fusese lăcuit în timp. Se folosise lac colorat, iar în unele zone lemnul era total acoperit parcă s-ar fi folosit vopsea. La o analiză atentă se vedea că nu fusese curățat foarte bine înainte de lăcuire. În unele zone se vedea o oarecare îmbâcseală sub stratul de lac, dar nu la nivelul lemnului.

Lacul prezenta crăpături pe suprafață extinsă. Mai ales în partea de jos, stratul de lac avea crăpături vizibile. Erau sigur din cauza stratului gros de lac, de aceea și prezența în special în partea de jos, unde se adună mai mult din cauza scurgerii. Crăpăturile nu sunt din cauza mișcărilor naturale ale lemnului pentru că nu urmează direcția fibrei.

Prezenta numeroase lovituri care ajungeau până la lemn (acele semne deschise la culoare). În multe locuri avea lovituri care ajungeau până la lemn, culoarea deschisă ce apărea în acele zone fiind dovada acestui fapt. Erau și zgârieturi sau lovituri mai puțin profunde care puteau fi trecute ușor cu vederea la o piesă veche, adică nu ar fi deranjat într-atât încât să se dorească refacerea ei.

Zone îmbâcsite care ar putea arăta o întreținere îndelungată cu ceară sau produse ce conțin ceară. Lampadarul fusese acoperit cu lac lucios așa că zonele îmbâcsite erau ușor vizibile. Murdăria se adunase acolo și diminua considerabil luciul. Părerea mea este că fuseseră folosite produse cu ceară pentru ștergerea lui și astfel praful și mizeria se fixase mai bine.

Ce se putea face? Din punctul meu de vedere erau două variante, una simplă și una mai complicată, cu mai multă muncă.

O reîmprospătare care nu poate îndepărta toate neajunsurile

Ideea variantei simple este de a accepta aspectul cu unele defecte, valoarea lamparului fiind dată tocmai de aspectul vechi. Este exact reîmprospătarea dorită, caz în care deranjează murdăria și mirosul, nu loviturile, zgârieturile și crăpăturile.

Este indicat ca igienizarea să se facă cu apă și detergent, urmată eventual de o șlefuire ușoară, nu cu diluant. Mai mult ca sigur lampadarul a fost lăcuit cu lac nitrocelulozic colorat lucios. Acest lac este sensibil la diluant, se va lua, va îmbâcsi și mai mult aspectul, iar luciul se va pierde. Găsiți ici informații despre cum puteți identifica produsul cu care a fost finisat un obiect vechi.

Nu trebuie să vă sperie spălarea mobilierului cu apă și detergent. Într-adevăr, nu e bine ca apa să băltească pe lemn, dar nu vorbim de spălare cu furtunul și nici nu lăsăm umezeala să stea mult timp pe obiect. Mobila se spală cu o lavetă înmuiată în apă călduță în care s-a pus detergent lichid de vase (este un foarte bun degresant). În apa cu detergent puteți adăuga câteva picături de uleiuri esențiale, menta și lămâia fiind recomandate pentru mirosul lor proaspăt. Alte metode de a scăpa de mirosul neplăcut din obiecte și mobilier găsiți ici.

Cu laveta stoarsă bine se curăță energic fiecare parte a obiectului. Dacă la prima trecere nu s-a curățat, se revine. NU folosiți produse abrazive pentru că sunt grosiere și vor zgâria urât suprafața.

După curățarea murdăriei, se șterge din nou obiectul cu laveta înmuiată în apă curată și stoarsă bine. La final, se șterge bine cu o cârpă de bumbac curată și uscată (tricourile de bumbac scoase din uz sunt cele mai bune) și se lasă să se zvânte minimum 12 ore.

Dacă stratul de mizerie este gros și nu poate fi îndepărtat doar prin spălare, după zvântare se șlefuiește ușor întreaga suprafață cu hârtie de șlefuit cu granulația min.400 pentru a nu afecta luciul lacului.

După zvântare sau după șlefuire și desprăfuire, se aplică pe toată suprafața ceară pentru mobilă sau pentru lemn, incoloră sau colorată nuc. Culoarea nuc antic ar fi cea mai potrivită în acest caz. Ceara colorată ajută și la acoperirea parțială a loviturilor ajunse la lemn. Ceara se aplică tot cu o cârpă moale de bumbac.

Se lasă minimum jumătate de oră (sau cât recomandă producătorul) după care se lustruiește cu o cârpă moale și curată de bumbac. Se va obține un luciu satinat foarte plăcut.

Dacă se intervine asupra lacului, nu mai este reîmprospătare ci recondiționare

Se alege varianta complicată dacă vrem să scăpăm de crăpături, dar în acest caz nu mai vorbim de reîmprospătare ci de recondiționarea obiectului. Crăpăturile nu trebuie acoperite cu un alt strat de lac pentru că și acela va crăpa din cauză că stratul va deveni și mai gros.

Prima etapă este îndepărtarea lacului crăpat până la lemn. Cel mai simplu este să se folosească o soluție decapantă universală. De obicei acestea sunt sub formă de gel și se aplică cu pensula. Sau se pun cârpe îmbibate cu diluant pe întreaga suprafață a lampadarului. Obiectul înfășurat în cârpe se introduce într-o pungă. Se evită astfel mirosul de diluant, iar obiectul este ținut în atmosferă de vapori de diluant, efectul fiind astfel mai rapid.

Dacă decapantul este pe bază de solvent, se procedează la fel pentru a intensifica efectul. După ce lacul s-a umflat sau s-a înmuiat, se curăță cu o racletă (un șpaclu). Suprafața se șterge apoi cu diluant și se șlefuiește cu hârtie abrazivă cu granulația 150 sau 180. Găsiți ici metoda descrisă pe larg, dar și alte metode de îndepărtare a stratului vechi de lac sau vopsea.

După ce s-a ajuns la lemn, se băițuiește în culoare nuc și se aplică 2 straturi de lac nitrocelulozic colorat lucios (pentru a reproduce aspectul inițial). Pentru un aspect uniform este recomandată aplicarea lacului prin pulverizare. Nu trebuie să ne facem griji pentru mirosul neplăcut inițial pentru că este îndepărtat odată cu vechiul strat de lac, iar finisajul aplicat vine cu un miros de mobilă nouă.

En conclusion

Pe scurt, recomandările ar fi următoarele:

• analizați bine obiectul pentru a descoperi toate problemele,
• înainte de toate, îndepărtați mizeria acumulată, s-ar putea să fie suficient,
• nu aplicați lac peste murdărie și în niciun caz, peste crăpături. Nu aplicați lac poliuretanic peste lac nitro (am văzut o astfel de recomandare pe grup), nu sunt compatibile. Obiectele vechi sunt finisate, în general, cu shellac sau lac nitrocelulozic, iar reacoperirea poate fi făcută cu lac nitrocelulozic,
• pe un obiect vechi, zgârieturile și loviturile nu sunt întotdeauna o problemă. Ele sunt acceptate ca făcând parte din farmecul obiectului,
• ceara poate fi folosită pentru a reîmprospăta aspectul vechi, dar doar după ce au fost igienizate. Ceara lustruită are un luciu satinat. Nu puteți obține luciu oglindă cu ceară,
• dacă vă hotărâți să îndepărtați straturile vechi de lac, trebuie să știți că nu este ușor. Alegeți această variantă ca ultimă soluție și apelați la specialiști dacă nu ați mai făcut așa ceva. Este posibil să decoperiți că este greu pe parcurs și să abandonați proiectul. Rău este că, până să-l abandonați, puteți să-l stricați și mai mult.

Sper să considerați interesante informațiile. Dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.