Arbutus, drzewo o drewnie przypominającym śliwkę i kwiatach redukujących stres

Toată copilăria am urât corcodușii. În satul din Bărăgan în care mi-am petrecut toate vacanțele, aveam în curte câțiva corcoduși mari. Din corcodușe mamaia făcea țuică, un fel de apă cu care ai spălat butoiul de pălincă, dacă-i întrebi pe ardeleni :). Pentru ca țuica să nu iasă acră, mamaia a decretat că se culeg doar corcodușele foarte coapte, adică cele căzute pe jos, și doar dimineața, pe răcoare. Așa că-n fiecare zi mă trezea devreme, înainte ”să se ridice soarele sus și să borșească corcodușele”. În fiecare dimineață, sub corcoduși găseam o mare galbenă sau roșie de corcodușe, chiar dacă lăsasem locul czysty cu o zi înainte. Încercam eu să mă revolt, dar nu prea îmi mergea cu mamaia și ajungeam inevitabil la marea pe corcodușe pe care le adunam stând în genunchi.

Am aflat că florile corcodușului sunt folosite în medicina naturistă pentru alungarea stresului. Asta m-a făcut să trec peste „trauma” din copilărie și să-i acord atenția cuvenită, mai ales că lemnul este foarte asemănător celui de śliwka. Cred că florile astea au avut efect peste ani, în cazul meu. 🙂

Corcodușul, fratele neglijat al prunului

Corcodușul, cu numele științific Prunus cerasifera lub Prunux myrobolana, este atât de asemănător prunului încât deseori este confundat cu el. În engleză îl găsiți ca śliwka wiśniowa (prun cireș) sau śliwka myrobalan. Este nativ în Europa de sud-est (Albania, Bulgaria, România, Grecia), Asia de vest, zona Caucazului, până în China și Pakistan. A fost aclimatizat în multe zone din Europa vestică (Franța, Anglia), în SUA și în Australia. În estul Franței, la Metz, aproape de granița cu Germania, se desfășoară în august un festival al corcodușelor (mirabelle, în franceză) – Fête de la Mirabelle – în care se alege chiar o regină a corcodușelor.

La noi, corcodușul crește spontan la marginea pădurilor din zonele de câmpie și cea colinară din sud și vest sau este cultivat. Nu este foarte pretențios în privința solurilor, dar le preferă pe cele drenate, reavene și pietroase. Este rezistent la ger și secetă, iubește lumina de aceea se dezvoltă mai bine singur decât în plantații.

Corcodușul este considerat un arbust care nu crește mai înalt de 8-10 m, rar ajungând la 15 m. Trunchiul este scurt și neregulat, cu scoarța cenușiu-maronie, fină și lucioasă care se îngroașă în timp. Înflorește devreme, sfârșitul lui martie începutul lui aprilie, înainte de a înfrunzi, fiind un vestitor al primăverii. Florile lui multe și albe, singure sau prinse câte două, sunt o adevărată încântare. Frunzele ovale, cu nervură centrală, au peri rari pe dos, lungimea între 2 și 7 cm și sunt căzătoare. Fructele sunt rotunde, asemănătoare cireșelor, cu diametrul 2-3 cm, verzi la început și galbene sau roșii pe măsură ce de coc, la sfârșitul lui iulie. Sunt zemoase, cu gust dulce-acrișor.

Lemn de corcoduș – aspect și caracteristici

În secțiune transversală se vede foarte bine diferența dintre alburn și duramen. Alburnul este galben pal, dar oxidează repede după tăiere și capătă o frumoasă culoare portocalie. Duramenul este brun violaceu-roșcat cu colorații care merg, la fel ca la prun, de la roz la verde și gri.

Fibra este fină, dar prezintă răsuciri din cauza defectelor de creștere și a nodurilor. Inele anuale sunt bine delimitate, iar porii sunt mici, rotunzi și răspândiți în toată masa, cu aglomerare în zona de lemn timpuriu. Porii sunt deseori plini de gume și minerale.

Nu am găsit menționări privind densitatea lemnului de corcoduș, dar am înțeles că este un lemn greu, dens și dur. Am găsit o menționare cum că ar fi mai greu decât apa, dar cred că este o exagerare. Din cauza dimensiunilor mici ale trunchiului se obține greu bucăți mari de cherestea. Crapă mult, imediat după tăiere, de aceea se recomandă debitarea lui cât mai repede în scânduri.

Din cauza dimensiunilor mici, lemnul de corcoduș se lucrează mai mult manual decât mecanic, cu probleme care apar în zonele de nod și de fibră răsucită. Se strunjește și se sculptează, fiind folosit de artizani pentru obținerea lingurilor. Se încleie și se finisează fără probleme deosebite. Din cauza sărurilor din pori pot apărea alterări ale culorii la băițuire. În zonele cu fibră dreaptă se șlefuiește bine, iar aspectul este fin și ușor lucios.

Flori, fructe, lemn de corcoduș

Lemnul de corcoduș este un lemn pentru artizani. Se folosește la obținerea lingurilor, bijuteriilor sau a bolurilor. Ca si prunul și cireșul, może być używany do wędzenie mięs, fără a exagera însă pentru a nu da cărnii un gust amărui. Se folosește ca lemn de foc, nu și în șemineu deschis din cauza tendinței de a crăpa și a împrăștia scântei.

Ca pom fructifer este folosit pentru altoirea prunilor, cireșilor, caișilor, piersicilor. Aproximativ 90% din pruni sunt altoiți pe corcoduș. Aroma proaspătă și tonică a florilor au darul de a liniștii, dar ajută și digestia și stimulează respirația. Sunt folosite în medicina naturistă pentru reducerea stresului, creșterea tonusului și recâștigarea controlului asupra gândurilor. Fructele conțin potasiu, calciu, vitamina B și C fiind excelente pentru reglarea metabolismului și pentru sistemul nervos.

Din fructe nu se face doar țuică, ci și gemuri, dulcețuri, marmelade, chiar și vin sau lichior. Când sunt verzi se folosesc pentru a acri ciorbele. Sunt un ingredient nelipsit în bucătăria din Georgia, fiind folosite la obținerea sosurilor și chiar a unor feluri principale de mâncare.

Sper să considerați interesante informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur vă voi răspunde.