Determinarea nivelului de calitate a unei pelicule de lac

Când se face finisarea lemnului, adică se aplică straturi de coloranți, grunduri și lacuri, scopul nu este doar estetic ci și de protecție. Pelicula obținută crește rezistența suprafețelor din lemn la loviri, pătări, zgârieri. Cât de bune pot fi performanțele peliculei putem afla prin determinarea nivelului de calitate.

În funcție de calitatea produselor de finisare, de tehnologia folosită, de respectarea indicațiilor din fișele tehnice și din tehnologii, se obține o peliculă cu anumite caracteristici și calități. Acestea pot fi evaluate cu ajutorul unor teste standardizate la nivel național, european și internațional. Caracteristicile testate sunt legate atât de partea estetică, cum ar fi gradul de luciu sau gradul de acoperire, cât și de rezistența peliculei – rezistența la pătări, la zgâriere, la șoc termic.

Teste care țin de estetica peliculei de lac

Gradul de luciu – gloss – cum este cunoscut în fabrici, este una din proprietățile estetice ale suprafețelor. Cu ajutorul lui, finisajele se clasifică în mate și lucioase. Metoda de determinare a gradului de luciu se numește Gardner și se bazează pe reflecția luminii. Gradul de luciu exprimă măsura în care lumina este reflectată de pelicula de lac.  Se pot obține prin măsurare valori de la 0 la 100 (procent de radiație luminoasă reflectată). Aceste valori permit diferențierea în finisaj mat adânc (efect natural – sub 10), mat (10-35), semi-lucios (35-60), lucios (60-90) și cu luciu înalt (peste 90).

O altă proprietate estetică este gradul de acoperire a lemnului. Din acest punct de vedere, finisajul poate fi cu pori închiși sau deschiși. Finisajul cu pori închiși este cel care acoperă total porul lemnului. În acest caz, pelicula este continuă, nu prezintă acele “găuri” în dreptul fiecărui por. Dacă lacul intră în pori, acoperind numai pereții interiori ai porului, finisajul este cu pori deschiși. Pelicula finală va reproduce și ea desenul lemnului, și prin urmare, porii vor fi vizibili.

Testele pentru determinarea rezistenței peliculei de lac

Testele de rezistență ale peliculei de lac se referă la rezistența la zgâriere, lovire, uzură, rupturi, schimbări termice, pătări, dar și la mișcările de dilatare și contractare ale lemnului. Testările se fac pe mostre de finisaj cu dimensiuni standardizate, numite epruvete, care reprezintă reproducerea fidelă a finisajului folosit, cu toate etapele sale. Epruvetele trebuie să stea minimum 14 zile înainte de testare pentru ca reacțiile chimice și uscarea să fie definitivate. Rezultatele obținute la aceste testări se notează cu note de la 1 la 5, unde 1 reprezintă cea mai slabă rezistență, iar 5 cea mai bună.

Standardul românesc prin care se reglementează condițiile generale de calitate ale finisării transparente și opace pentru mobilierul de interior este SR 6009/2006. Acesta este o adaptare a unor STAS-uri mai vechi ținând cont și de reglementările europene. Acest standard nu se aplică finisărilor bazate pe ceruri și uleiuri.

Există standarde europene (EN), internaționale (ISO) dar și standarde de țară. Mai jos câteva exemple:

EN 12720       Rezistența la surse umede reci (pătări cu apă, cafea, alcool)
EN 438-1:2     Rezistența la abraziune
ISO 4211-4     Rezistența la impact
ISO 4211-3     Rezistența la surse fierbinți uscate
SS 839117      Rezistența la zgâriere – standard suedez

În fabrici au existat și vor exista întotdeauna și metode mai simple pentru a determina calitatea peliculei de lac aplicate. O metodă foarte cunoscută este cea prin care se testează aderența peliculei de lac la lemn. Se face cu o monedă de 50 de bani care se trage cu muchia peste peliculă. Dacă rămâne o urmă albă, atunci pelicula nu are aderență. Dacă nu rămâne nici o urmă sau apare doar o teșitură ușoară, fără urmă albă, pelicula are aderență bună.

Dacă știți și alte metode simple care se pot folosi în fabrici pentru determinarea calității peliculei, haideți să discutăm despre ele în secțiunea de comentarii.