Suntem foarte obișnuiți cu prezența lemnului în jurul nostru sub diverse forme, ca mobilă, podele, tavan, uși, ferestre. Dar ca lemnul să ia toate aceste forme, trecând dintr-una într-alta în funcție de necesități, nu cred că este ceva obișnuit. Și totuși, un astfel de loc există sub forma unei case construită în totalitate din grinzi din lemn de cedru. Este un bungalou, o casă mică, primitivă și totuși futuristă în același timp, construită din grinzi stivuite parcă la nesfârșit. La final a rezultat un loc total atipic unde totul poate fi orice: scaun, pat, perete, fereastră.
O construcție ce pune în valoare versatilitatea lemnului
Ideea aparține studioului de arhitectură Sou Fujimoto Arhitects și are ca punct de plecare versatilitatea lemnului. În arhitectura convențională găsim lemnul în construcții sub forma structurilor de rezistență și a grinzilor, dar și ca pereți, podele, tavane, mobilă, uși și ferestre. Designerii japonezi s-au gândit să facă drumul invers, spre esență. Au pus lemnul sub o singură formă care să întruchipeze toate întrebuințările sale. Este de fapt o împletire a filosofiei privind lemnul în esența lui cu arhitectura.
Grinzile din lemn de cedru folosite la construcție au un impact deosebit. Ele trec dincolo de ideea de lemn și devin existența în sine. Fiecare latură a grinzilor are o lățime de 35 cm, dimensiune care se potrivește cu corpul uman. Astfel, pe ele se poate dormi, se poate sta, se poate trăi. Este o întoarcere la esență pe care doar cultura japoneză o poate face, o poate gândi. Este lemnul simbol așa cum piatra sau floarea de cireș devin simbolul grădinii.
În casa din grinzi nu există nici un loc cu destinație clară. Nu se poate spune aceasta este podeaua, acesta este tavanul, uite, aici avem pereții. Locul care a fost podea, poate deveni scaun sau pat. Totul poate fi privit din perspective diferite, nivelurile sunt relative, iar oamenii reinterpretează spațiul în funcție de necesitățile momentului.
Aici, regulile convenționale ale arhitecturii sunt anulate. Nu există nici planuri, nici un punct de stabilitate. Și toate acestea doar datorită versatilității lemnului. Nici un alt material nu ar putea fi supus atâtor transformări iluzorii. Pentru că nici un alt material nu poate fi construcție, structură de rezistență, izolație, mobilă și finisaje în același timp.
Iubesc lemnul !
Și noi! 🙂
m-as bucura sa nu va suparati pe mine pentru ce voi scrie, dar cred ca daca iubiti lemnul, ar trebui sa lucrati la un inlocuitor ca sa nu-l mai taiem …. Ii admiram frumusetea dupa ce-l distrugem ….
Cu siguranta nu am sa ma supar pentru ce ati scris. Si eu iubesc copacii si padurile. Din pacate, un inlocuitor al lemnului, inventat de ceva vreme – plasticul – nu numai ca nu este ales in locul lemnului, ci s-a dovedit a fi mult mai periculos pentru planeta, nefiind biodegradabil. Sunt convinsa ca se lucreaza la variante care ar putea salva padurile. Noi am inceput cu o revista online (varianta tiparita nu exista). 🙂
Problema lemnului nostru nu este ca il folosim noi ,problema este cand in fiecare zi pleaca trenuri tiruri de cherestea si bustean la export acolo este crima si bineinteles ca nu se tine cont si de reinpadurire,asta trebuie sa ne doara !