Îmbinări tradiționale japoneze și cartea lor de căpătâi

Zilele trecute cineva îmi propunea, referitor la tâmplăria tradițională japoneză, să reiau subiectul și să-l dezvolt, fiind unul foarte interesant. Cum de multă vreme voiam să fac acest lucru am considerat recomandarea binevenită, așa că m-am pus pe treabă. Consider tâmplăria tradițională japoneză fascinantă și cred ca aș putea să citesc ore, fără să obosesc, pentru a afla cat mai multe. De fapt, cam asta s-a și întâmplat în ultima vreme. Așa că am să vă mai spun câte ceva despre imbinări tradiționale japoneze, dar și despre pasiuna cu care acestea sunt păstrate în ciuda tuturor tehnicilor moderne folosite acum în construcții și în fabricarea mobilei.

Cu mijloacele moderne de documentare nu este deloc greu să găsești exemple de astfel de îmbinări. Găsești descrierea lor, fotografii, filme și gif-uri care iti arată ce trebuie făcut pentru a obține îmbinarea perfectă.

Ce este mai greu este să descoperi poveștile printre aceste informații. Și din fericire am găsit una dintre ele care, chiar dacă nu este extraordinară, cu siguranță demonstrează dorința japonezilor de a nu pierde moștenirea culturală și tradițiile.

În 1989 a apărut în Japonia o carte tehnică în care sunt descrise pe larg, cu schițe, vederi de sus, din față și lateral, dimensiuni și fotografii, îmbinările tradiționale realizate fără a folosi niciun alt material ajutător. Practic îmbinarea este realizată dând fiecărei părți o formă anume. Puse împreună, părțile se îmbină perfect fără șuruburi, cuie, clei sau alte astfel de materiale.

Sunt descrise 2 tipuri de îmbinări – demontabile și nedemontabile. La prima vedere ai zice că nu sunt multe variante pentru fiecare dintre aceste tipuri, dar nu este chiar așa. În carte sunt prezentate 9 îmbinări demontabile și 13 nedemontabile, pentru multe dintre ele existând și până la 5 variante. Au nume exotice, de genul Kanawa Tsugi, Mechiire sau Dodai Shiguchi și unele dintre ele sunt cu adevarat complexe.

Este incredibil cum reușeau să imagineze modul cum urma să arate îmbinarea. Acum, când poți face programe pe calculator pentru orice fel de tăiere și îmbinare și le poți realiza cu ajutorul CNC-uri, tot ți se pare greu să gândești o construcție numai din îmbinări fără elemente ajutătoare. În trecut totul se făcea manual, cu scule clasice, iar rezultatul era perfect și dura secole. În plus, totul era gândit astfel încât fibra lemnului să nu aibă de suferit pentru a nu afecta trăinicia îmbinării.

Ceea ce m-a făcut să vorbesc despre carte a fost, mai mult poate decât ceea ce cuprinde, povestea apariției ei. Cartea are 2 autori, Torashichi Sumiyoshi și Gengo Matsui. Primul este un meșter tâmplar născut în 1911, care a învățat despre tâmplăria tradițională japoneză în cadrul castelor care transmit din generație în generație arta prelucrării lemnului. Din 1924 a lucrat lemnul având propria firmă, ajungând sa fie membru al unor organizații care construiesc și restaurează temple.

Cel de-al doilea este un renumit profesor universitar al Universității Waseda. Matsui a absolvit ca arhitect universitatea în 1943 și s-a întors acolo ca profesor după susținerea doctoratului în 1960. Cei doi s-au întâlnit în 1985 când au lucrat împreună la proiectarea și construirea Eishin Gakuen Higashino High School, alături de arhitectul englez Christofer Alexander. Eishin Gakuen este renumită pentru structura sa din lemn, mai ales că a apărut după o lungă perioadă când astfel de edificii nu au mai fost construite.

Matsui a rămas impresionat de arta cu care Sumiyoshi realiza îmbinările, de modul său simplu de lucru.  Era un fel de a lucra despre care nu învățase nimic la școală. Îmbinările acelea simple erau însă atăt de trainice și atât de corect și exact făcute pe parcă ar fi fost opera unui savant. A hotarat atunci că aceste cunoștințe nu trebuie pierdute, că ele reprezintă un adevărat tezaur iar constructorii, inginerii și arhitecții ar trebui să poata să le studieze în școală. Așa a apărut cartea în care schițele au fost realizate de studenții Universității Waseda după indicațiile precise ale meșterului tâmplar.

Cum spuneam cartea a apărut în 1989, iar în 1990 apărea deja a doua ediție. Varianta în limba engleză nu a întârziat să apară, fiind deja disponibilă în 1991. De atunci această carte este una de căpătâi pentru mulți meșteri din întreaga lume, tipărindu-se noi și noi ediții. Puteți găsi aici varianta primei ediții pe care sunt sigură că cei pasionați o vor vedea ca pe o adevărată comoară.