Case pe roți făcute în România

Am avut șansa să descopăr o poveste foarte frumoasă pe care să o împart cu voi. Este vorba despre niște tineri entuziaști care fac la Oradea case pe roți. Dar povestea este despre mai mult decât construcția unor case din lemn. Este despre tinerețe, entuziasm, curaj, principii, mentalitate, perseverență, suflet, omenie. Este despre oameni frumoși la chip și suflet, oameni care iubesc lemnul și-l tratează cu respect. Dar mai bine să vă spun povestea.

Student în Timișoara, plecarea în Germania și traiul într-un vagon pe roți. 

Cătălin Șendresc este un tânăr din Oradea de 29 de ani. Acum face case pe roți. Povestea lui începe în studenție. „Pe când eram student în Timișoara în anul 2011 am înființat o firmă pentru a deschide un hostel. Era pe atunci programul pentru tineri antreprenori prin care până la urmă nu am primit finanțare. Firma a fost pusă în inactivitate, eu plecând din țară. La un moment dat am ajuns să trăiesc și în Munchen cu prietena mea care era de acolo.”

Ajuns în Germania, unde a cunoscut-o pe Christiane, s-a gândit să se stabilească acolo. „Chiriile fiind scumpe în oraș am ales sa trăim la marginea orașului într-o mică pădure împreună cu alți oameni în genul acesta de case mobile, de tipul vagoanelor de muncitori. Acolo am avut primul contact cu traiul în spații mici, cu fenomenul de downgrading. E interesant să locuiești într-un spațiu mai mic fiindcă iți dai seama de câte lucruri ai cu adevărat nevoie ca să locuiești fericit undeva.”

Începuturile, prima căsuță și întoarcerea acasă.

Era în 2015, când în Europa se relansase ideea traiului în case pe roți. Christiane, știindu-l îndemânatic, i-a propus într-o zi să construiască o astfel de casă. „Eu lucram la un hotel pe atunci, de-abea se lansase curentul acesta cu căsuțele pe roți în Europa și într-o zi, prietena mea mi-a propus să construiesc și eu una. Chiar în acea seară la televizor apărea un program în care se vorbea despre aceste căsuțe și l-am luat ca pe un semn. Nu eram tâmplar dar lucrasem cu lemn de multe ori înainte și eram îndemânatic.”

Cătălin și-a cumpărat scule și s-a pus pe treabă. Ideea era să construiască o casă si să vadă daca oamenii ar fi interesați să o cumpere. „Mi-am cumpărat scule ieftine care mai mult te încurcă decât te ajută și așa am început . Asta se întâmpla în primăvara 2015. Am construit o căsuță de probă ca să vedem dacă ar fi oameni interesați de așa ceva și într-adevăr au fost. Am dat și de oameni interesați, am dat și de concurență care să ne bage bețe în roate. In continuare, ne-am mutat in Oradea…”

Când a ajuns la Oradea a reactivat firma înființată cu ani în urmă la Timișoara și i-a schimbat domeniile de activitate. Pentru a nu mai lucra numai la inspirație a făcut un curs de tâmplar. S-a interesat apoi de ce este nevoie din punct de vedere legal pentru a construi case pe roți. A fost mult mai greu decât lucru în sine, dar încet-încet totul a intrat pe drumul bun, că tot vorbim de case pe roți.🙂 A inchiriat o hală, a angajat un prieten și au început lucrul.

Echipa de acum și casele pe care le face. 

Începutul proiectului în România n-a fost ușor și dacă vă gândeați că acum are o fabrica mare cu sute de angajați, vă înșelați. „La început, partea organizatorică a fost mai grea, a trebuit să aflăm constrângerile legale ale construirii căsuțelor pe roți, care pe atunci nu au fost ușor de aflat. Încet încet totul s-a pus la punct. Când mi-am permis, am luat o hală în chirie, un angajat care mi-e prieten iar acum suntem 4 oameni în echipa permanentă, cei doi muncitori români, prietena care se ocupă pe partea Germană și un prieten din Portugalia care se ocupă de partea de design, imagine a firmei.” Uneori este nevoie de mai mulți oameni, dar fac colaborări sezoniere sau externalizează activități.

Pentru construcție folosesc lemn de esență moale – rășinoase – pentru că remorcile sunt pentru categoria B pentru a fi trase de o mașină normală care poate duce până la max.3,5 t. Casele au 2,54 m lățime, 4 m înălțime și între 4 și 7 m lungime, în funcție de model și de cerințele clientului. Folosesc și stejar, dar numai pentru parchet.

Casa este practic un spațiu deschis având numai baia separată. Intrarea se face în living, lat cât lățimea casei. La un moment dat scara care permite accesul la „mansardă„, unde este dormitorul, îngustează spațiul.

De aici începe bucătăria, echipată cu tot ceea ce este necesar.

În continuarea scărilor este baia, cu duș, chiuvetă și WC, separată de restul spațiului printr-o ușă glisantă.

Scara ține loc și de spațiu de depozitare, fiind construite sertare, dar și un spațiu înalt pentru a putea atârna lucruri (șifonierul 🙂).

Dormitorul de la mansardă este generos. Din pat poți privi la televizorul care stă pe o consolă cu rol și de minibibliotecă.

Casa este în totalitate funcțională, având apă rece, apă caldă, sistem electric, încălzire în pardoseală sau cu sobă cu lemne, ferestre termopan.

La cerere casele pot fi dotate cu panouri solare. Conectarea la sursa de apă si la electricitate se face la fel ca la rulote.

Timpul de lucru pentru o astfel de casă, de la momentul înțelegerii cu clientul (semnării contractului) până la predarea la cheie,  este de 4 luni. Vă vine să credeți?

Finisare cu produse naturale și ecologice, lemn din exploatări sustenabile. 

Au mizat încă de la inceput pe calitatea materialelor, pe produse cât mai sănătoase și cu impact cât mai mic asupra mediului. În ciuda greutăților intâmpinate în găsirea materialelor potrivite, a prețurilor nu tocmai mici, nu au făcut niciodată compromisuri si asta le-a adus succesul. „De la început noi am ținut la calitatea lucrării și la mentalitatea din spatele a ceea ce vrem să facem. Adică nu am făcut compromisuri nici la calitatea materialelor nici la etica din spatele exploatării lemnului. Le-am folosit pe cele ecologice, sănătoase care au o amprenta de carbon mai mică în procesul de producție, chiar dacă sunt mai scumpe.” Clienții au văzut calitatea, au apreciat seriozitatea și principiile și au plătit prețul corect. Pentru izolarea caselor, de exemplu, nu se folosește polistiren sau vată bazaltică ci cânepă, iar folia anticondens este din hârtie reciclată.

Finisarea lemnului la interior se face cu uleiuri ecologice. Au căutat un produs în care să aibă încredere chiar și pentru a trata blaturile de bucătărie pe care se mănâncă. Le-au găsit la Naturalpaint și tot de acolo iau și pigmenții pentru colorare, lazurile și vopselele ecologice cu care finisează lemnul la exterior. „Uleiurile ecologice pentru lemn de interior în care avem încredere chiar să tratăm blaturile de bucătărie de pe care se poate mânca, pigmenții pe care îi folosim și lazura ecologică pentru lemn de exterior le cumpărăm de la Naturalpaint, un partener pe care ne bazăm pentru calitatea produselor și profesionalism. De asemenea, vopselele de lemn sunt pe bază de apă.”

Pentru unul din proiecte au folosit pentru protecția la exterior tehnica arderii lemnului, cunoscută ca tehnica japoneză Shou Sugi Ban, dar folosită în trecut și la noi pentru că protejează foarte bine lemnul, făcându-l să reziste chiar sute de ani. Se gândesc deja să o folosească mai mult în viitor.

Lemnul îl aduc în proporție de 90% din Germania, de la un gater care taie lemnul la dimensiuni mai mari, necesare construcției structurii. Fiind constrânși de greutate, orice îmbinare eliminată este bine venită. Dar mai este un motiv pentru care aduc lemnul din Germania, chiar dacă îi costă mai mult. Au încredere că lemnul provine din surse sustenabile. Cătălin și prietenii lui sunt oameni cu principii, care iubesc pădurea și o respectă. „Suntem de părere că România este deficitară la partea de replantare a pădurilor tăiate legal, iar despre cele tăiate ilegal chiar nu are rost să vorbim” mi-a spus cu tristețe Cătălin.

Tehnici de lucru, scule și surse de inspirație.

După cursul de tâmplărie făcut și ceva probleme de lucru, a renunțat la a mai cumpăra scule ieftine. A trecut la scule performante fiind convins că nu are nici timpul, nici banii necesari pentru a strica lemnul și a muncii degeaba, iar o sculă bună face aproape toată treaba. Folosesc și scule de mână, mai ales atunci când se ia curentul, spune el cu umor. Au ferastraie japoneze și dălți pe care le folosesc pentru a pune „semnătura” pe case: motive tradiționale românești stilizate, pe care le fac pe stâlpii terasei sau la streașină.

Am fost curioasă să aflu de unde se inspiră, cum au ajuns la modelele de case pe care le fac și acum. Răspunsul m-a convins că totul ține de dorința de a face și de determinare. Dacă vrei să faci ceva cu siguranță vei afla și cum, mai ales acum când informația este tot mai mult „la liber” și circulă foarte repede. „Internetul a fost sursa primară de inspirație la început și recomand tuturor tâmplarilor entuziaști să caute în termeni specializați în engleză și germană. Nu o să mint, ne-am inspirat din ce construiau americanii, dar pun rămășag ca nimeni nu o să conteste că și ei s-au inspirat din arhitectura caselor suedeze.” Treptat au ajuns la propriile modele, la combinații inspirate de materiale și design, novatoare în această industrie.

Și o încheiere la înălțimea acestor oameni frumoși.

Felul în care Cătălin Șendresc își spune povestea este emoționant și motivațional în egală măsură. Dacă nu aș ști că sunt de aici aș fi zis că este o poveste „importată” de afară. Și câte astfel de povești nu or fi ascunse undeva, în vreun colț de țară.  Iar finalul trebuia să fie la înălțimea poveștii: pentru viitor echipa plănuiește să construiască căsuțe, la același nivel de calitate, pentru oameni care, din diverse motive, nu au un acoperiș deasupra capului. Vor să facă căsuțe pentru cazuri sociale. „Vrem să reușim!„, încheie Cătălin, iar eu îl cred.

Puteti vedea videoclipuri, tutoriale legate de construcția căsuțelor pe roți, dar nu numai, pe site-ul lor www.tinywunderhouse.com.