Avantajele folosirii grinzilor lamelare în construcții

Ca și panourile din lemn masiv, grinzile lamelare – glulam cum mai sunt cunoscute – sunt produse derivate din lemn masiv. Ele sunt folosite din ce în ce mai mult în construcții și sunt preferate nu numai pentru frumusețea lor și posibilitatea realizării unor construcții cu adevărat spectaculoase, ci mai ales pentru rezistența lor deosebită. Nu este prima dată când prezint grinzile lamelare, dar proprietățile lor deosebite le voi detalia în continuare.

Am tot spus până acum grinzi lamelare, pentru că așa sunt ele cunoscute. Denumirea corectă este însă „lemn lamelat încleiat” așa cum este specificat în standardele de produs. Glulam vine din denumirea în engleză a produsului – glued laminated timber – și practic este o grindă obținută din mai multe straturi de lemn. Dar de ce trebuie obținut un alt produs, considerat inferior de unii, în mod greșit, când se pot face grinzi din lemn masiv? Prin debitare în lamele se reduc tensiunile existente în lemn și se îndepărtează defectele și nodurile. Lemnul devine mai omogen, iar proprietățile mecanice înregistrează o creștere spectaculoasă datorită reducerii defectelor.

La glulam lipirea lamelelor din lemn se face în lungul fibrei. Lemnul folosit poate fi atât de rășinoase (molid, larice, pin) cât și de foioase (stejar, frasin, arțar, cedru). Bucățile de lemn pot fi prelungite prin îmbinare în dinți, după care sunt așezate unele peste altele și lipite. Se pot obține astfel grinzi groase de câțiva metri și lungi de peste 50 m. Tot datorită faptului că se obține din lamele, grinda poate fi modelată, obținându-se forme arcuite.

Foarte important în obținerea grinzilor este adezivul, care trebuie să asigure rezistența și durabilitatea încleierilor, având în vedere că aceste grinzi sunt elemente de structură. Adezivii folosiți sunt melaminici, poliuretanici sau rezorcinici. Adezivii melaminici (melamin-ureo formaldehidici MUF) și cei poliuretanici dau linii de lipire albe, pe când la cei rezorcinici linia de încleiere este mai închisă la culoare, spre maro. Adezivii folosiți au rezistențe ridicate,  grinzile putând fi folosite și la exterior sau pentru construcția clădirilor în care se vor utiliza produse chimice care pot distruge alte materiale de construcții.

Grinzile lamelare sunt din ce în ce mai folosite în construcții datorită unor proprietăți pe care materialele tradiționale nu le au. Poate cea mai importantă dintre ele este rezistența chimică crescută. Sunt rezistente la acțiunea majorității acizilor, la oxidare, la acțiunea amoniacului sau a derivaților de clor. Din acest motiv sunt folosite pentru construcția fermelor de animale (amoniac), a bazinelor de înot (clor), în saline sau la construcția depozitelor de sare sau cărbune. De exemplu, oțelul nu rezistă la condițiile existente într-o salină.

În ciuda faptului că sunt din lemn – un produs combustibil – sunt foarte rezistente la foc. Dacă analizăm materialele tradiționale din construcții aflăm că oțelul își pierde proprietățile mecanice și nu mai este considerat material de construcții peste 550grd.C (mult sub temperatura sa de topire), iar betonul armat crapă și se deformează din cauza reducerii durității la temperaturi mari. Lemnul arde, dar nu-și modifică proprietățile, astfel că, chiar dacă la exterior există un strat de lemn transformat în cărbune, la interior lemnul are aceleași proprietăți mecanice. În cazul grinzilor lamelare, lemnul arde la exterior, dar trece foarte greu de straturile de adeziv, așa că avansează foarte încet. În acest timp lemnul neatins de foc își păstrează proprietățile chiar dacă temperatura este ridicată, construcția fiind în continuare sigură.

Un alt avantaj al folosirii grinzilor lamelare este greutatea mult mai redusă la aceeași rezistență mecanică. În funcție de specia folosită greutatea specifică poate varia de la 400 la 600 kg/mc (grinzile din molid au o greutate specifică medie de 430 kg/mc). La aceeași rezistență, o grindă de oțel este cu 20% mai grea, iar una din beton armat cu 600%. De exemplu, o grindă cu greutatea specifică de 600 kg/mc asigură aceeași rezistență ca una din beton armat care are o greutate de 2500 kg/mc. Vă dați seama ce înseamnă acest lucru pentru o clădire?

Construcțiile făcute pe grinzi lamelare au o rezistență mult mai mare la cutremur din cauza elasticității ridicate a grinzilor. Suprapunerea lamelelor paralel cu fibra duce la creșterea elasticitatii. Această elasticitate ajută la amortizarea mișcărilor telurice și face construcția să fie mult mai rezistentă (și mai ușoară) comparativ cu o construcție rigidă cu structură din beton armat.

Grinzile lamelare sunt un vis al oricărui arhitect pentru că nu pun limite în ceea ce privește designul. Pot fi drepte sau curbe, subțiri sau foarte groase, scurte sau lungi. Grinzile lungi, obținute prin prelungirea lamelelor, au o rezistență portantă foarte mare, putând fi construite clădiri cu deschideri foarte mari și foarte puțini stălpi verticali de suținere. Acesta este un alt motiv pentru care sunt folosite la construcția bazinelor olimpice de înot, arenelor sportive, manejurilor sau a serelor.

Și în România se construiește tot mai mult folosindu-se astfel de grinzi și nu este de mirare, pentru că există producători mari în țară, unul lângă Târgoviște, în Harghita și în Timiș. Sunt convinsă că mulți dintre voi au admirat salina de la Turda sau Therme București, la construcția cărora s-au folosit grinzi lamelare fabricate în România.