Cleme de prindere – niciodată suficiente într-un atelier de tâmplărie

Se zice că sunt trei lucruri despre care un tâmplar va spune întotdeauna că nu-s deajuns: timp pentru a face proiectul, spațiu de lucru și cleme de prindere. Din câte am văzut, problema clemelor nu ține de un loc anume, ea este universală. Se găsesc o mulțime de șepci și tricouri cu sloganul „You can never have too many clamps” (Nu poți avea niciodată prea multe cleme), așa că trebuie luată în serios.🙂 Pentru un tâmplar cu experiență subiectul cleme cu siguranță nu mai are nicio necunoscută. Dar cum să te descurci în mulțimea de modele dacă ești începător sau te gândești să repari singur scaunul rupt? Chiar ai nevoie de toate tipurile de cleme prindere, de menghina de banc și de cea mobilă, de clești și prese? Poate nu de toate, dar de unele chiar este nevoie.

De ce sunt atât de utile încât se zice că nu sunt niciodată suficiente

Clemele sunt dispozitive mici și simple fără de care nu se poate. Nu poți da o gaură cum trebuie într-o bucată de lemn dacă nu este fixată și se mișcă. Nu poți lipi două bucăți de lemn fără a le ține împreună până când adezivul se întărește, nu poți asambla părțile unei piese de mobilier fără a le ține într-un fel împreună până când sunt prinse cu șuruburi, capse sau sunt lipite. Toate acestea se fac cu ajutorul clemelor, al menghinelor fixe sau mobile. Și sunt foarte utile atunci când lucrezi singur, fără ajutor din partea unui coleg.

La nivel industrial, cea mai cunoscută variantă de „menghina” de dimensiuni mari este presa pentru încleierea la rece a panourilor din lemn masiv. Este modelul pe care tâmplarii l-au reprodus în atelierele proprii, fixând lamelele de lemn cu ajutorul clemelor. Și cum în ateliere se fac tot felul de obiecte cu forme cât mai variate, este nevoie de cleme de diferite forme și mărimi care să le poată prinde.

Bancurile de lucru din lemn, cele specifice atelierelor de tâmplărire, au menghine încorporate. Pe lateralele bancului sunt prese cu șurub din lemn care țin piesa pentru a putea fi prelucrată. Tot în aceste prese se prind și bucățile de lemn ce trebuie încleiate.

Tipuri de cleme. Reguli de prindere

Din ce știam de la atelierul de mecanică din liceu menghina era un dispozitiv fix de prindere, iar clemele – dispozitive mobile. Acum descopăr că denumirile se amestecă, fiind folosit termenul de menghină și pentru cleme, cea fixă fiind menghina de banc. Dacă aveți nevoie de cleme și vreți să le cumpărați veți găsi diverse modele, fiecare cu mai multe dimensiuni:

• cleme de fixare cu filet
• cleme de fixare cu pârghie
• clema prindere tip C
• clema prindere tip F
• clema prindere (presă) cu eliberare rapidă
• menghina de banc
• menghina cu capete mobile
• menghina multiunghi
• menghina cu șurub de oțel sau de fontă
• clești

Nu toate clemele pot fi folosite la orice lucrare. Într-adevar, există puține tipuri de cleme specializate pentru un anumit tip de operație. Totuși clemele trebuie alese în așa fel încât să fie folosite cu ușurință, să asigure o bună fixare a obiectului respectiv, să nu strice prin presiunea aplicată obiectul și să nu se deplaseze (să alunece) pe durata fixării.

Puteți obține rezultate bune urmând câteva reguli simple:

• pentru a nu rămâne semne de la fixare și a repartiza forța uniform pe o suprafață cât mai mare puneți o bucată de lemn între punctele de strângere ale clemei și bucățile de lemn ce se fixează
• asigură-te întotdeauna că ai fixat clema perfect perpendicular pe suprafața obiectului pentru a evita alunecarea ei
• pentru a preveni dezechilibrarea și rotirea obiectului folosește cel puțin 2 cleme de prindere
• nu strânge prea tare clema pentru că-i poți strica dispozitivul de prindere din cauza aplicării unei presiuni mult prea mari.

Cele mai folosite tipuri de cleme

Cum spuneam sunt multe feluri de cleme, dar nu toate sunt foarte folosite. Cele mai întâlnite cleme din ateliere sunt:

Cleme tip C. Se numesc așa datorită cadrului fix în forma literei C. Este modelul standard de clemă, simplă și foarte cunoscută. Practic toate „colecțiile” de cleme încep cu acest tip. Sunt cleme cu suficientă forță de strângere pentru a ține un obiect fixat pe o suprafață astfel încât să se poata acționa asupra lui (să poată fi găurit sau filetat, de exemplu). Poate fixa chiar și obiecte care nu au suprafața perfect plană. Sunt însă grele și nu se manevrează foarte ușor. Clemele tip C sunt ieftine și pot fi folosite atât pentru lemn cât și pentru metal. Se găsesc diferite mărimi și este bine să aveți câte 2 din fiecare mărime pe care vreți să o cumpărați.

Cleme tip F. Tot datorită asemănării cu litera respectivă i se spune așa. Este foarte folosită în domeniul lemnului la îmbinarea panourilor din lemn masiv. Au deschidere variabilă și pot prinde, în funcție de mărime, de la piese foarte mici până la panouri cu lațimi de peste 1 m. Forța care se aplică piesei în urma prinderii este mai mică comparativ cu cea dezvoltată de o clema tip C. Se mai numesc și cleme paralele.

O variantă a clemelor F sunt clemele cu eliberare rapidă. Sunt foarte populare, se strâng și se desfac foarte repede. Pentru aceasta trebuie acționat mânerul care funcționează ca un piston.

Cleme multiunghiulare sau de colț. Sunt cleme speciale pentru fixarea colțurilor. Există si variante speciale pentru rame astfel încât fixarea celor 4 colțuri să fie exact la 90°.

Cleme de lemn cu șurub. Sunt clemele folosite tradițional în industria lemnului. Sunt mulți tâmplari care încă le mai fac singuri. Sunt ușoare, se folosesc simplu și prind bine piesa fără a dezvolta o presiune atât de mare ca celelalte tipuri.

Clești. Sunt cel mai simpu și mai ieftin mod de prindere. Forța aplicată nu poate fi variată fiind cea dată de arcul cleștelui. Sunt ușor de folosit și sunt foarte buni pentru a ține o perioadă 2 bucăți de lemn împreună. Dacă piesele sunt mici pot fi înlocuiți cu clești de rufe prinși cu elastic pentru a asigura strângerea necesară.

Ce recomandă tâmplarii

Sunt tâmplari care recomandă confecționarea propriilor cleme. Poate avea sens atunci când vorbim despre tâmplari pasionați care obișnuiesc să-și facă propriile scule. În cazul celorlalți investiția este atât de mică încât nu merită efortul.

Am rugat mai mulți tâmplari să-mi spună cam cum ar trebui început, ce ar trebui să cumpere un tâmplar amator atunci când se hotărăște să doteze atelirul cu cleme. În rezumat raspunsul ar fi acesta:

• 6 cleme tip F de 1,5 m
• 6 cleme solide tip C de 25-30 cm
• 2 cleme de colț
• 10-15 clești de mai multe dimensiuni.

O astfel de investiție nu ar trebui să se ridice la mai mult de 2000-2500 lei, dar va fi făcută pe viață deoarece clemele sunt dispozitive foarte rezistente în timp.