Îmbinarea cu dibluri – avantaje și dezavantaje

Îmbinarea cu dibluri este cea mai comună îmbinare folosită în construcția mobilierului din lemn sau plăci derivate. În trecut era mult mai întâlnită, fiind înlocuită treptat cu șuruburi si sisteme moderne de prindere. Este însă folosită de pasionații de bricolaj, dar și de producătorii de mobilier din plăci derivate pentru întărirea și rigidizarea îmbinărilor. De asemenea, recurg la ea cei care nu vor să folosească cuie sau șuruburi pentru îmbinări, dar nu sunt atat de pricepuți sau nu au timp să facă îmbinări precum coada de randunica sau altele asemănătoare, mult mai complicate și unde este nevoie de mult mai multă experiență. Îmbinarea nu este însă foarte rezistentă, de aceea sunt mulți care nu o recomandă. Dar combinată cu alte sisteme ajută la creșterea rezistenței obiectului.

Ce sunt diblurile? Când se folosește această îmbinare?

Diblurile sunt cilindri subțiri din lemn de diverse diametre sși lungimi, având de obicei striații în lungime, obținuți din diverse esențe de lemn. Se numesc și cepi/cepuri sau tipli. Practic este vorba de o mică tijă de lemn care unește două bucăți de lemn sau de placă. Diblurile pot fi făcute de cel care face îmbinarea, dar cel mai adesea sunt cumpărate, fiind ieftine și disponibile în diferite mărimi. Pentru fabricarea lor se folosesc specii de lemn dur, în special fag. În cazul în care îmbinarea are și scop estetic pot fi folosite dibluri din lemn în culori diferite de cea a mobilierului. Pentru a realiza o îmbinare cât mai rezistentă se folosesc mai multe dibluri.

Îmbinarea cu dibluri poate fi folosită pentru a face îmbinări în lungul piesei sau în unghi de 90º sau 45º.  Este foarte important ca piesele care sunt îmbinate cu ajutorul diblurilor să fie puse în contact total, altfel îmbinarea nu va rezista.

Îmbinarea cu dibluri poate fi ascunsă sau vizibilă. În cazul în care este vizibilă poate contribui la aspectul estetic al obiectului obținut. Poate fi demontabilă sau fixă. Dacă la fixarea diblurilor se folosește adeziv, îmbinarea va deveni nedemontabilă. Aceasta este varianta cea mai folosită pentru că este mai rezistentă. Fără adeziv îmbinarea  nu este foarte rezistentă, putând fi folosită numai la lucrări care nu vor fi supuse unor forțe mari.

Moduri de realizare

Cu toate că este cea mai simplă îmbinare care nu implică cuie sau șuruburi, nu este simplu de realizat pentru un începător. Unirea celor două piese se realizează prin punerea diblului în găurile făcute în piese astfel încât ele să vină în contact perfect. Tocmai acest lucru reprezintă greutatea. Pentru a face o îmbinare perfectă trebuie respectate câteva reguli:

• burghiul cu care se fac găurile trebuie să fie ales astfel încât diblurile să intre puțin forțat, să nu existe joc. Dacă intră foarte greu, fiind mult mai mari decât gaura, există riscul ca placa să crape;
• adâncimea găurii în lemn sau placă trebuie să fie puțin mai mare decât jumătatea lungimii diblului astfel încât, în momentul în care sunt puse împreună, îmbinarea să fie perfectă;
• axul celtral al găurilor trebuie să fie perfect paralel cu cel al diblului în așa fel încât diblul să intre perfect, fără a fi tensionat și a slăbi astfel îmbinarea;
• înainte de a face găurile, piesele se pun una lângă alta în poziția în care urmează să fie prinse și se fac semne cu creionul. Se evită astfel îmbinări în care una dintre piese iese câțiva milimetri în afară.
• diblurile trebuie să intre forțat în găuri. Ele trebuie bătute cu ciocanul pentru a intra. Este bine ca ciocanul să fie de lemn pentru ca forța să nu fie foarte mare și placa sau lemnul să crape;
• diblurile sunt puse inițial în găuri fără adeziv pentru a verifica dacă îmbinarea este perfectă. După aceea îmbinarea se desface cu grijă, se aplică adeziv pe dibluri și piesele se reasamblează.

La cazul îmbinărilor vizibile gaura străpunge placa. Diblul iese în partea cealaltă a plăcii și trebuie tăiat la nivel. După tăiere se slefuiește pentru a căpăta un aspect fin, plăcut la atingere.

În trecut realizarea unei astfel de îmbinări necesita măsurători repetate pentru a face găurile exact în locul dorit și a avea astfel îmbinări perfecte. Acum există sisteme care ușurează foarte mult munca. Sunt burghie cu opritor care permit fixarea adâncimii până la care patrund în lemn, dispozitive care se fixează pe piesă pentru a da găuri perfect drepte sau punctatoare cu ajutorul cărora se însemnează a doua piesă după ce prima a fost gaurită astfel încât piesele să fie îmbinate perfect. Toate acestea fac îmbinarea accesibilă și unui începător. Totuși, dacă ești un astfel de începător, înainte de a face îmbinarea unui obiect este bine sa îți faci mâna cu două bucați de lemn sau de placă. Vei descoperi părțile dificile și îți va fi mult mai ușor să realizezi apoi obiectul perfect.

Avantajele îmbinării

Cu toate că este considerată de unii slabă, simplă și nespectaculoasă, îmbinarea are câteva avantaje deloc de neglijat:

• se poate realiza destul de simplu și repede cu ajutorul unei bormașini, a unui burghiu potrivit, dibluri (cumpărate la preț foarte mic) și adeziv pentru lemn;
• nu are nevoie de șuruburi sau cuie;
• poate fi folosită acasă, chiar și de începători, pentru repararea obiectelor de lemn din gospodărie;
• se pot obține îmbinări estetice fără efort sau cunoștințe foarte profunde de tâmplarie;
• este o îmbinare suficient de rezistentă pe care te poți baza;
• este mai rezistentă decât o îmbinare facută numai cu cuie sau cu adeziv obișnuit de lemn;
• ajuta la întărirea și rigidizarea îmbinărilor din plăci derivate alături de alte sisteme de prindere;
• foarte potrivită pentru a pune împreună piese la unghi de 90º sau în prelungire pentru a fi prinse în siguranță și cu ale sisteme.

Dezavantaje

Așa cum am menționat mai sus, îmbinarea este considerată de mulți spacialiști în domeniu slabă și potrivită mai ales pentru începători și treburi gospodărești. Unele astfel de aprecieri sunt poate subiective si pretențioase. Sunt totuși și dezavantaje de care trebuie însă ținut cont:

• este mai slabă comparativ cu îmbinarea cu cep și scobitură – foarte folosită în domeniu – și se realizează în timp mai lung;
• fără sisteme ajutătoare poate fi greu de realizat de cineva mai puțin experimentat. Se obțin îmbinări imperfecte mult mai puțin rezistente;
• diblurile pot ceda în timp și ar trebui înlocuite. Dacă sunt mai multe, rezistența lor în timp este mai mare;
• variația de umiditate poate duce la scăderea dimensională a diblurilor. Combinată cu îmbătrânirea adezivului din diverse motive (temperatura, condiții improprii, adeziv nepotrivit pentru condițiile existente) duce la apariția jocurilor și în final, la desfacerea îmbinării.

Îmbinarea care poate ajuta foarte mult in gospodărie

În industrie este folosită aproape întotdeauna împreună cu alte sisteme de prindere. În gospodărie însă poate fi o foarte bună soluție pentru repararea sau obținerea unor obiecte. Noi le-am folosit si când am reparat banca ce a fost transformată pentru a fi folosită în curte și când am făcut blatul de masă din lemn recuperat. Obiectele rezistă și nu au avut nevoie de reparații.

Îmbinarea cu dibluri poate ajuta și la obținerea unor obiecte decorative. Cu ajutorul diblurilor din esențe exotice, în culori închise, puteți face ca obiectul reparat să devină mai atrăgător. Găsiți aceste dibluri în magazinele de specialitate. Succes!