Imbinarea nut si feder – lambă și uluc, cum mai este cunoscută (tongue and groove, în engleză) – este una dintre cele mai vechi îmbinări fiind folosită la pereții caselor din lemn sau la pardoseli. La case, scândurile erau așezate orizontal, una în continuarea celeilalte (pe latura mică), formand peretele din lemn. Capetele scândurilor intrau într-un șanț săpat în stâlpii de rezistență de la capetele caselor. Când lemnul se usca și își micșora dimensiunile, scândurile se reașezau, „căzând” una peste cealaltă și astfel nu rămâneau goluri în pereți prin care să intre vântul. Golul apărea doar sus, dar acea parte era protejată de streașină, foarte lăsată la casele vechi. Golul putea fi închis cu ușurință cu o altă scândură, completând astfel peretele. Dar acesta nu este principalul domeniu în care îmbinarea este folosită. Să aflăm mai multe despre îmbinarea nut și feder.
Ce este imbinarea nut si feder și cum se realizează
Denumirea de nut și feder vine pe filieră germană. Tradiția germană și austriacă impunea ucenicilor să plece în lume și să-și asigure traiul din meșteșugul învățat cel puțin un an (unele surse spun 3 ani) înainte de a deveni meșter și a avea propriul atelier. Această tradiție a „Calfelor călătoare” este reînviată acum și le putem întălni și noi la tărgurile de la Sighișoara. Așa au ajuns în trecut și la noi iar unii termeni au fost preluați de la ei și în domeniul lemnului (baiț, holzsurub, țicling). Denumirea românească a îmbinării este lambă și uluc.
Îmbinarea era folosită în trecut pentru a face panouri de lemn de dimensiuni mari. Apariția placajului și a PAL-ului a făcut ca aceste panori să fie înlocuite cu noile produse iar îmbinarea să fie folosită din ce în ce mai puțin.
Pentru a pune împreună două bucăți de lemn cu ajutorul acestei îmbinări muchiile lemnului se prelucrează pe lungime. Este posibilă și îmbinarea pe toate cele 4 laturi, dar se face mult mai rar. Se pot îmbina astfel elemente lungi de lemn, formând împreună un panou compact de mari dimnesiuni.
Îmbinarea în sine implică un șanț (nut sau uluc) făcut în muchia unei scânduri, pe toată lungimea ei, care se potrivește perfect cu un profil (feder sau lambă) făcut în muchia scândurii cu care se va îmbina. Cum realizarea panourilor implică o succesiune de astfel de scânduri fiecare are pe o muchie ulucul și pe cealaltă lamba. Este îmbinarea cu lambă fixă.
Există și posibilitatea îmbinării cu lambă mobilă. În acest caz scândurile au pe ambele muchii nuturi în care intră perfect o bucată de lemn îngustă, de grosimea nutului și cu lățimea puțin mai mică decât adâncimea celor două nuturi adunate. Astfel lamba se va potrivi perfect în cele două adâncituri practicate în lateralele scândurilor, formând panoul. În ambele cazuri (lambă fixă sau mobilă) un nut mai adânc dă a rezistență mai bună a îmbinării în cazul contragerii lemnului
Îmbinarea este de obicei demontabila, elementele nefiind prinse în cuie sau lipite. Fiind folosite elemente de dimensiuni mari variațiile dimensionale ale lemnului pot fi însemnate. Nefiind rigidizat de elemente fixe lemnul va putea să se miște și nu vor apărea crăpăturile.
Imbinarea lamba si uluc poate fi făcută atât manual, cu scule de mâna sau cu routere, cât și pe mașini industriale și CNC-uri, folosind freze cu profile speciale.
Unde este folosită
Imbinarea nut si feder este specifică parchetului și pardoselilor. Elementele din lemn au frezările făcute din fabrică fiind îmbinate demontabil astfel încât să permită rearanjarea în timp. Contragerea este normală la elementele pentru parchet sau pardoseală din lemn masiv. De aceea ele trebuie lăsate „libere”. După o perioadă, dacă au apărut găuri între elemente, ele pot fi reașezate (rebătute) cu usurință. Dacă sunt lipite sau bătute în cuie va fi foarte dificilă reașezarea lor și există și riscul apariției crăpăturilor.
Parchetul laminat are un tip de îmbinare asemănător îmbinării nut și feder, care crează însă o imbinare mult mai fixă. Este denumit sistem îmbinare click – de la sunetul pe care-l face în momentul asamblării. Nutul este mai mare în interiorul lui față de deschidere iar feder-ul intră forțat, desfacerea elementelor fiind imposibilă la o simplă tragere un direcții opuse.
Avantajul îmbinării nut și feder la pardoseli este că forța statică cu care mobilierul apasă pe pardosesală este preluată și de celelalte elemente fiind egalizată la nivelul întregii suprafete. Astfel se asigură stabilitatea pardoselii.
Este folosită și la fabricarea mobilei fiind considerată o îmbinare estetică. În acest caz îmbinarea este rigidizată prin încleiere, dar aici elementele sunt mai mici scăzând și riscurile de crăpare. Șanțul și profilul pot fi făcute cu aspect de coadă de rândunică, îmbinarea fiind și mai aspectuoasă. Tot pentru a îmbunătății estetica se fac îmbinări nut și feder ale elementelor orizontale cu cele verticale.
Este folosită și în construcții, la placarea caselor cu elemente care se îmbină nut și feder sau montarea plăcilor izolatoare din fibră de lemn. în cazul izolării cu plăci din fibră îmbinate nut și feder scade riscul apariției punților termice.
Și la exterior poate fi folosită, la îmbinarea gardurilor, a placărilor de langă bazinele de înot, la realizarea chioșcurilor sau teraselor.
Îmbinarea nu este specifică lemnului. Poate fi folosită și la punerea împreună a plăcilor de gresie și ceramică, a elementelor din plastic sau metal.
Tipuri de astfel de îmbinări
Realizarea îmbinării cu lambă separată nu este singura „variațiune pe aceeași temă”. Îmbinarea poate fi dublă, având pe muchii două nuturi și doua federe. Devine astfel mult mai fixă, mai rezistentă.
O alta varianta este realizarea pe fiecare muchie atât a unui nut cât și a unui feder, lungimile fiind diferite. Acest tip de îmbinare asigură o rezistență mai mare la răsucire.
Imbinarea cu nut si feder cu contraprofil este folosită pentru a ascunde îmbinarea în cazul fixării lambriului cu cuie ascunse. Profilul are rolul de a ascunde efectele contragerii lemnului.
Sunt îmbinări cu nut continuu și feder întrerupt. Practic îmbinarea este realizată din loc în loc, restul muchiei fiind liberă. Este o îmbinare utilă în cazul în care există variații mari dimensionale iar o creștere a feder-ului ar duce la forțarea îmbinării și apariția crăpăturilor. Esta însă o îmbinare mai puțin solidă.
Spre deosebire de îmbinarea în coadă de rândunică sau cea cu cep și scobitură, îmbinarea nut si feder nu este specifică producției de mobilier și nici foarte folosită. O întâlnim însă destul de des și poate fi folosită cu succes atunci când vrem să facem un blat de masă din scânduri. Este o îmbinare cu rezistență mai mare când este folosită orizontal, dovadă și utilizarea ei în cazul pardoselilor. Atunci când este folosită vertical, poate fi nevoie să-i fie crescută rezistența cu ajutorul adezivului sau a cuielor și șuruburilor.
Dacă vă gândiți să o folosiți pentru a realiza diverse obiecte sau placări sper ca informațiile din articol să fie de folos. Succes!
FOARTE INSPIRAT ARTICOL! SUCCES IN CONTINUARE! UN SAIT SI O REVISTA PLINE DE INFORMATII FOLOSITOARE!
Va multumim pentru urari si aprecieri.