La Casa dintre meri se montează încălzire în pardoseală. Eficiența încălzirii printr-o pardoseală de lemn

Casa dintre meri a ajuns la faza de montare a încălzirii în pardoseală. Echipa de dulgheri de la Litarh și-a terminat treaba, finalizând practic proiectul din punct de vedere al structurii și toate sarcinile constructorului. A venit rândul instalatorilor. Construcția propriu-zisă a durat o lună și jumătate, restul fiind timp necesar pentru proiect, aprobări, fundație, instalații și finisări. În această fază a construcției am discutat cu Cristian Tănase, cel care se ocupă de tot ce înseamnă instalație termică, inclusiv de montarea încălzirii în pardoseală. Puteți urmări episodul la finalul articolului. Până atunci însă, câteva considerații legate de eficiența încălzirii prin pardoseala de lemn. Există voci care spun că nu este recomandat să alegem lemnul când avem acest tip de încălzire pentru că este bun izolator și face sistemul ineficient. Să vedem ce zic specialiștii referitor la lemn și la încălzirea în pardoseală.

Rezistența la căldură a pardoselii din lemn

Rezistența la căldură este principalul factor care influențează eficiența încălzirii în pardoseală. Ea afectează transferul de căldură de la instalație în cameră. O rezistență mai mică la căldură înseamnă un timp de încălzire mai scurt. Lemnul are o rezistență mai mare la transferul de căldură, ceea ce înseamnă o mărire a timpului în care camera se încălzește. Dar aceeași rezistență la căldură face ca, atunci când instalația este oprită, căldura să persiste mai mult timp. De asemenea, lemnul acumulează energie termică și o eliberează treptat, comparativ cu alte materiale, contribuind astfel la o căldură de lungă durată.

Rezistența la căldură este direct proporțională cu grosimea materialului, fiind mai mică dacă materialul este mai subțire. Pe de altă parte, conductibilitatea termică a lemnului crește odată cu densitatea lui. Deci, pentru un transfer eficient de căldură, lemnul pardoselei trebuie să fie subțire și dens. Cu cât pardoseala va fi mai groasă cu atât eficiența va fi mai scăzută și consumul de energie va fi mai mare. Rezistența la căldură a pardoselei nu trebuie să fie mai mare de 0, 14 m²K/W. Cum fiecare strat are propria rezistența la căldură, este recomandat să nu se pună covor peste pardoseala de lemn pentru că va duce la scăderea eficienței încălzirii.

Factorii de care depinde eficiența încălzirii prin pardoseala de lemn

Rezistența lemnului la transferul de căldură nu este singura problemă în cazul unei încălziri sub pardoseală. Variația lui dimensională cu variația de umiditate poate fi o altă problemă. Acest lucru poate înseamna contrageri cu apariția spațiilor între elemente, dilatări (pardoseala se umflă) și deformări (răsuciri, curbări). De toate acestea trebuie ținut cont atunci când se dorește montarea unor sisteme de încălzire sub o pardoseală din lemn.

Pentru a nu avea surpize, lemnul trebuie încălzit uniform, de aceea încălzirea trebuie montată uniform sub toată pardoseala. Montajul trebuie făcut în baza proiectului elaborat de un specialist care va face și recomandări privind tipul de pardoseală potrivit și poziționarea mobilierului. De asemenea, mobila trebuie să aibă picioare pentru ca aerul să circule pe sub ea.

Parametrii sub care funcționează instalația trebuie să fie riguros controlați. Temperatura sub pardoseala din lemn nu trebuie să depașească 27ºC. În acest caz temperatura la suprafata pardoselii va ajunge la 23-24ºC, iar cea din cameră 21-22ºC. Pentru a pastra acest nivel, locuința trebuie izolată corespunzător. Dacă se dorește o temperatură mai ridicată va trebui ca încălzirea sub pardoseală să fie dublată de o altă variantă de încălzire. Încălzirea în pardoseală cea mai eficientă este cu ceramică (gresie) sau piatră.

Grosimea lemnului nu trebuie să fie mai mare de 18 mm.  Un lemn cu o grosime mai mare se va comporta ca un izolator, iar încalzirea nu va fi mai eficientă. Cel mai mare randament este dat de o pardoseală cu grosimea 14-16 mm.

Lemnul trebuie să fie corespunzător uscat și umiditatea lui cuprinsă în intervalul 8-10%. Cel mai bine se comportă lemnul uscat în uscătoare profesionale care urmează cicluri controlate de uscare.

Tipuri de podele de lemn potrivite pentru sistem de încălzire în pardoseală

Lemnul este un material natural care „lucrează”. Creșterea temperaturii poate duce la deformarea și chiar crăparea podelei din lemn. Însă nu toate speciile reacționează la fel. Arțarul și fagul sunt predispuse la deformare, în timp ce stejarul, bambusul, cireșul se deformează mult mai puțin. Deformarea este exclusă la materialele stratificate. Deformarea și mișcările lemnului au efect și asupra finisajului. Pelicula de lac aplicată pe un parchet din lemn masiv are mai multe șanse să crape decât cea de pe parchet stratificat. Riscul este eliminat folosind finisaje pe bază de ulei sau ceară.

Pardoseala din lemn stratificat. Este cel recomandat de specialiști pentru astfel de încălzire pentru că este foarte stabil, adaptându-se schimbărilor de umiditate. Lemnul stratificat este de fapt placaj sau MDF placat cu furnir gros (blind) dintr-o esență potrivită pentru parchet (stejar, frasin). Placajul poate fi făcut din același tip de lemn sau dintr-o specie inferioară. Cel mai potrivit pentru încălzirea în pardoseală este placajul din esențe noi, afânate (rășinos, plop) pentru că trece ușor căldura prin ele.

Dușumea din lemn masiv. Elementele lungi de lemn se comportă diferit în funcție de clasa din care fac parte. Lemnul dur, cu densitate mare, nu este recomandat pentru acest tip de încălzire. Variația sa dimensională este mare și se poate deforma sau crăpa. Este cazul lemnului de fag sau arțar. Lemnul moale, afânat, cum este cel de rășinoase, nu este recomandat pentru că blochează căldura în loc să o transfere. Întotdeauna trebuie cerut sfatul specialistului pentru că pot apărea defecte. Foarte importantă este și grosimea elementelor.

Parchet. La aceasta categorie se încadrează elementele mici de pardoseală. Pot fi folosite atât cele din lemn dur cât și cele din lemn moale. Este posibil ca variația dimensională să ducă la apariția unor goluri între elemente. Se remediază prin reașezarea elementelor și completarea spațiului liber cu elemente noi. Cele mai bune specii sunt considerate stejarul și nucul.

Pardoseală din bambus. Bambusul este din ce în ce mai folosit pentru pardoseli. Este de două ori mai mai dur decât stejarul și se comportă bine la încălzirea în pardoseală.

Pardoseală laminată. În acest caz nu este vorba despre lemn. Parchetul laminat reprezintă straturi de rășini, iar pe suprafață este o imitație a aspectului de lemn. Podelele laminate au conductivitate termică bună datorită grosimii lor și a densității ridicate fiind o opțiune accesibilă pentru încălzirea în pardoseală.

Înainte să montați lemn peste încălzirea din poardoseală, cereți sfatul specialiștilor. Veți evita multe neplăceri.