Ce trebuie să știi dacă vrei să cureți prin sablare vopseaua veche de pe ușile de lemn sau mobilier

Acum ceva timp mi s-a cerut ajutorul pentru repararea unor uși vechi, distruse parțial în urma procesului de curățare. Proveneau dintr-un apartament vechi pe care proprietarul voia să-l renoveze și să salveze ușile înalte din lemn specifice clădirilor construite la începutul secolului trecut și în perioada interbelică. Era evident că îndrăgea locul, iar faptul că ușile păreau compromise îl afecta vizibil. Ce se întâmplase? Pentru a înlătura straturile vechi de vopsea de pe uși a apelat la o firmă care le-a curățat prin sablare. Din păcate, cei care s-au ocupat de sablare nu știau foarte multe despre sablarea lemnului și în consecință, la final ușile aveau lemnul foarte structurat, străpunse în zonele foarte subțiri și distruse parțial pe muchii și canturi. În ciuda rezultatului, proprietarul spera totuși să le poată salva, de data aceasta propunându-și să facă totul singur.

Sablarea lemnului este diferită de cea a metalului

Cu toate că despre sablarea lemnului am vorbit și în alte ocazii, această întâmplare îmi dă ocazia de a scoate în evidență diferențele dintre sablarea metalului și cea a lemnului. Asta nu înseamnă că este o operație simplă pe care o puteți face singuri. Tot la specialiști trebuie să apelați pentru că implică aparatură specială și riscuri în timpul procesului. Dar așa știți ce să cereți astfel încât să vi se spună de la început dacă pot sau nu să facă lucrarea.

Inițial, sablarea a fost folosită pentru a curăța metalul cu nisip. Așa este și definiția termenului, dacă veți avea curiozitatea să-l căutați în DEX. Treptat, procedeul a fost extins și la alte materiale, iar pe lângă nisip au început a fi folosite și alte materiale, cu granulații și durități diferite. Lemnul este un material diferit de metal, atât prin duritate, cât și prin faptul că este amorf, nu este uniform ca și compoziție. Dacă la metal, indiferent de locul de pe suprafață, rezistența materialului va fi aceeași, la lemn va fi diferită. Pe o ușă, de exemplu, va exista lemn târziu și lemn timpuriu sau zonă de nod, fiecare având o rezistență diferită. La sablarea lemnului poți să ai de-a face cu lemn dur și lemn moale – aceea împărțire clasică în lemn de foioase (lemn dur, cum este denumit în engleză) și de rășinoase (lemn moale) – dar și cu diferențe de duritate între speciile aceleiași clase.

În condițiile acestea este foarte important materialul cu care se îndepărtează stratul de vopsea și presiunea aplicată. În funcție de ele se va obține fie doar îndepărtarea vopselei și o suprafață curată și netedă a lemnului, fie îndepărtarea vopselei și structurarea lemnului, astfel încât să arate ca un lemn măcinat de vreme. Alegerea trebuie făcută cu mare atenție mai ales când este vorba de lemn sau obiecte vechi. De exemplu, sablarea nu este folosită în procesul de restaurare a obiectelor vechi din lemn cu valoare istorică. Multitudinea variabilelor fac procesul greu de controlat, așa că este mai bine să nu se riște. Poate fi folosit doar dacă este vorba de recondiționarea ușilor sau a mobilierului vechi.

Materiale abrazive folosite la sablare

Inițial s-a folosit nisipul pentru sablare, de aici și numele (sable=nisip, în franceză). Dar nisipul are și el foarte multe varietăți și datorită acestui aspect există diverse clasificări în funcție de duritate sau granulație. Din punct de vedere al granulației există nisip cu granulația de la 30 la 220. Pentru lemn se folosește doar cel de la 30 la 80. Din punctul de vedere al durității există o altă clasificare. Foarte des este folosită scara Mohs folosită în special pentru minerale, care se bazează pe capacitatea acestora de a zgâria sau a fi zgâriate. Talcul, un material care se poate zgâria cu unghia, are duritate 1,3 Mohs, pe când diamantul are 120,6. Cuarțul este undeva la mijloc, cu 72,2. Materialele care se folosesc pentru lemn nu ar trebui să depășească 10 pe scara Mohs.

Se folosesc însă și alte materiale abrazive. Pentru lemn, cel mai recomandat este bicarbonatul de sodiu. Este mai moale, dar cristalele lui sunt suficient de abrazive pentru a curața lemnul și a-l lăsa neted. Sunt și specialiști care spun că este prea moale și-l recomandă mai mult pentru îndepărtarea mucegaiului sau pentru curățarea plasticului, dar marea lor majoritate sunt de acord cu faptul că este cel mai bun material pentru curățarea lemnului. Tot pentru lemn se mai pot folosi bile de plastic, ceramică sau sticlă, piatră ponce mărunțită, coajă de nucă mărunțită sau boabe de porumb  zdrobite. Toate aceste materiale au duritatea scăzută astfel încât să nu afecteze lemnul. De exemplu, coaja de nucă și porumbul au dutitatea între 4,5 și 5 Mohs, bilele de plastic folosite pentru cutățarea lemnului, între 3 și 4, iar piatra ponce, între 6 și 7 Mohs.

Indiferent de materialul folosit este important ca acesta să nu deformeze și să nu disloce fibra lemnului. Sablarea nu trebuie folosită pentru curățare acolo unde există riscul de a distruge, ca în cazul unui lemn vechi afânat de vreme sau a obiectelor vechi și foarte valoroase. Dacă nu se dorește și structurarea lemnului este mai bine să se curețe treptat, din mai multe treceri, astfel ca la final lemnul să rămână intact.

Din ce cauză, prin sablare, s-au deteriorat parțial ușile? Ce se mai poate face?

În situația prezentată, rezultatul negativ a fost amplificat și de faptul că ușile erau din lemn de rășinos. Mult mai moale decît un lemn de stejar sau chiar de pin nordic, lemnul de molid (probabil) a cedat mult mai repede, structura lui fiind mult evidențiată. Din păcate, forța jetului de nisip a scos noduri în unele cazuri, a măcinat marginea ușilor la colțuri, uneori chiar a desprins așchii mari de lemn. Din fericire, nu toate ușile au fost la fel de mult afectate.

Ușile urmează acum să treacă printr-un proces laborios de refacere. Vor fi mai întâi acoperite găurile și străpungerile apărute și se va completa lemnul acolo unde au dispărut bucăți mari. Defectele mici vor fi acoperite cu chit făcut din praf de lemn de rășinoase și aracet. Părțile desprinse se vor lipi cu aracet. Apoi, pentru a mai reduce diferența dintre lemnul târziu și cel timpuriu apărută după sablare, ușile vor fi șlefuite pe toată suprafața, în lungul fibrei, întâi grosier apoi cu hârtie mai fină. Abia apoi se va putea face colorarea și lăcuirea lor astfel încât fibra lemnului să fie vizibilă, așa cum și-a dorit proprietarul încă de la început.

Sunt convinsă că la final ușile vor arăta bine. Posesorul lor este mult prea determinat să le salveze.