Ulei, ceară, shellac sau lac? Cum afli ce este pe suprafața mobilierului și cu ce îl poți refinisa

”Poate scrieți un articol despre mixarea diferitelor vopseluri, lacuri si protecții pentru lemn, eventual cum pot fi și deosebite. Am văzut în multiple rânduri persoane care au uitat cu ce au dat, ei sau muncitorii, apoi au cumpărat alt tip de vopsea și l-au aplicat. Ulterior au crezut că se poate amesteca orice, oricum.”  Este un mesaj primit de la un cititor de-ai noștri. Este adevărat, am mai abordat subiectul incompatibilității între straturi, dar este la fel de adevărat că foarte des văd pe site-urile de profil recomandări greșite, care mai mult îl încurcă pe cel care a cerut sfatul decât îl ajută. Înseamnă că este momentul pentru explicații mai clare și la obiect.

Refacerea obiectelor din lemn finisate cu materiale naturale

Materialele cu care este acoperit lemnul au rol estetic și de protecție. Chiar dacă este folosit un lemn de esență tare, foarte rezistent, protecția este necesară pentru a-l feri de apă, pătări sau murdărie acumulată în timp. Pentru acoperire se folosește o varietate mare de produse. Dacă în trecut se foloseau doar ceruri, uleiuri și shellac, odată cu dezvoltarea industriei chimice gama s-a diversificat foarte mult. Noile lacuri și vopsele au devenit din ce în ce mai rezistente, răspunzând cerințelor domeniilor unde obiectul finisat este folosit. De multe ori ne dorim să refacem piese de mobilier pe care le avem de la părinți, bunici, de care ne leagă amintiri. Cele foarte vechi sunt acoperite în majoritatea cazurilor cu ceară, ulei, shellac sau lac nitrocelulozic. Sunt materiale mai puțin rezistente, iar acoperirea lor nu poate fi făcută cu orice fel de lac sau vopsea.

Ce merge și ce nu merge ca finisaj peste ceară, ulei, shellac sau lac nitro

Ceara este strat final peste care nu mai poate fi aplicat nimic. Dacă vreți să revopsiți un obiect ceruit trebuie mai întâi îndepărtată ceara. Este valabil și pentru ceara acumulată în timp de la produsele de întreținere.

Peste o suprafață uleiată se poate aplica doar ulei sau ceară. Fiind obiecte vechi vorbim despre uleiuri naturale, nu despre uleiuri sintetice actuale, care sunt un fel de lacuri modificate. Suprafețele uleiate sunt de obicei sărace în finisaj la suprafață și de multe ori, din cauza vechimii, lemnul are aspect uscat pe unele porțiuni. Uleiurile naturale sunt compatibile între ele, așa că, un lemn finisat cu ulei de tung, de exemplu, poate fi reacoperit cu ulei de in sau cu Danish Oil. Ceara poate și ea să acopere un finisaj cerat, contribuind la protecția acestuia.

Suprafețele finisate cu shellac sau lac nitrocelulozic se comportă asemănător. Lacul nitrocelulozic este unul dintre primele lacuri sintetice apărute și la fel ca shellac-ul, este o rășină dizolvată în solvenți. Ambele pot fi acoperite fie cu shellac, fie cu lac nitrocelulozic. Nu se aplică lacuri cu întărire chimică, pe bază de solvenți, peste shellac sau lac nitrocelulozic. Solventul din lacul cu întărire va înmuia stratul de lac de sub el. Datorită catalizatorului, stratul superior se va întări, prinzând solventul în interior. Acesta va continua să dizolve lacul inițial care la un moment dat va ieși la suprafață spărgând pelicula subțire de deasupra. Meșterii numesc acest fenomen înflorirea lacului.

Cum poate fi identificat materialul de acoperire cu care a fost protejat lemnul

Ca să știm ce aplicăm deasupra trebuie să știm ce este deja aplicat de piesa de lemn, atât în cazul pieselor noi, cât și al celor vechi. Testarea se face într-un loc cât mai ascuns al mobilierului pentru ca, în cazul în care testul este mai agresiv, semnul rămas să nu fie deranjant. Este bine să începem cu teste mai puțin agresive și să continuăm treptat până eliminăm toate posibilitățile. Dacă este o piesă mai veche, o documentare prealabilă este binevenită. Internetul ne oferă o mulțime de informații și este bine să profităm de acest lucru.

Ceara este moale și poate fi identificată prin rezistența foarte scăzută la zgâriere (care poate fi făcută chiar cu unghia) sau la abraziune. Se folosește muchia unei monede cu care se trage ușor pe suprafață. Dacă la baza ei se adună o substanță sfărâmicioasă alb-gălbuie sau maronie, pe suprafață este ceară. Un alt test este să punem o picătură de ulei de in sau ulei mineral pe suprafață și să lăsăm câteva minute. Dacă uleiul este absorbit și pelicula se înmoaie devenind cețoasă, este ceară. Ștergând locul cu o cârpă moale de bumbac, pe cârpă va rămâne ceara dizolvată.

Suprafețele vechi uleiate au aspect sărăcăcios și uscat. Dacă picăturile de ulei de in sau ulei mineral puse pe suprafață sunt absorbite, cu siguranță este vorba de o suprafață uleiată. Testul cu picăturile de ulei este valabil și în cazul suprafețelor care nu arată neapărat uscat.

Pentru a vedea dacă pe suprafață este aplicat shellac, lac nitrocelulozic sau vopsea pe bază de ulei facem câteva teste succesive. Punem un bețișor cu vată în capăt în alcool etilic și apoi îl punem pe suprafața lemnului. Dacă este shellac se va dizolva imediat, pe când lacul nitro și vopseaua de ulei se vor înmuia pe măsură ce trece timpul, iar locul va deveni lipicios. Repetăm testul, înmuind de data aceasta bețișorul în acetonă sau diluant nitrocelulozic. Acum lacul nitro va fi cel care se va dizolva imediat, iar celelalte se vor înmuia în timp. La final punem bețișorul într-o soluție de sodă. Aceasta va lichefia vopseaua pe bază de ulei, celelalte fiind neafectate.

Testul cu alcoolul și acetona poate fi aplicat și în cazul finisării cu lac poliuretanic, alte lacuri cu întărire chimică (catalizator adăugat 50% și peste) sau lacuri cu întărire în UV. Diferemța este că ele nu vor fi afectate. De altfel, asemenea lacuri au rezistențe foarte ridicate, unele rezistând și dacă este stinsă țigara pe suprafața lor, fără să rămână semn. Un alt test ce poate fi făcut pe astfel de suprafețe foarte dure este zgârierea lor cu obiecte ascuțite și dure (cuțit). Dacă se zgârie foarte greu, iar atunci când reușim totuși să o facem, rezultă un praf alb, casant, poate fi un lac poliuretanic.

Lacurile pe bază de apă nu sunt afectate de alcool sau acetonă. Cele fără întăritor, mai puțin reticulate, se opacizează și devin lipicioase dacă sunt frecate cu o cârpă îmbibată în diluant nitro sau universal. Lacurile pe bază de apă cu catalizare sunt aracate de solvenți mult mai agresivi precum toluenul sau xilenul. Dacă suprafața ștearsă cu acești solvenți devine gumoasă, avem de-a face cu un lac pe bază de apă. Atenție, toluenul și xilenul sunt solvenți considerați periculoși.

Combinații posibile la finisarea cu lacuri sintetice

Există o varietate foarte mare de lacuri și vopsele sintetice, iar dacă veți apela la un specialist de la o firmă care vinde produse profesionale veți primi o sumedenie de întrebări legate de proiect până vă va recomanda produsul cel mai potrivit. Produsele pot fi uleiuri sau ceruri sintetice, lacuri și vopsele pe bază de apă, de solvenți organici sau solvenți derivați din petrol, produse care au ca bază diferite rășini sau o combinație dintre ele. Unele dintre aceste materiale pot fi aplicate unele peste altele, altele nu. De aceea, apelând la o firmă de profil veți primi întotdeauna sistemul complet sau cel puțin recomandări pentru cum ar trebui să folosiți acel produs.

Lacurile poliuretanice nu pot fi aplicate peste cele nitrocelulozice și am explicat mai sus de ce. Dar cele nitrocelulozice pot fi aplicate peste cele poliuretanice. Condiția este ca suprafața să fie șlefuită înainte de aplicare pentru ca straturile să aibă aderență. Fiind foarte rezistent, lacul poliuretanic nu este înmuiat de diluantul din lacul nitro și lacurile nu se leagă de el. Ca regulă, lacurile cu întărire pot fi aplicate unele peste altele cu condiția ca stratul uscat să fie șlefuit înainte.

Lacurile pe bază de apă pot fi aplicate peste majoritatea lacurilor și vopselelor cu excepția celor alchidice și cele pe bază de ulei. Înainte de aplicare este obligatorie șlefuirea stratului pe care se aplică pentru a avea aderență. Lacurile pe bază de apă au o legătură foarte puternică între molecule astfel încât, dacă lacul se desprinde într-un loc, nu se sparge local cum se întâmplă în cazul lacurilor poliuretanice, ci se desprinde exact ca o piele arsă de soare.

În cazul produselor pentru exterior, nu se aplică lac pe bază de apă peste lac alchidic și nici lazură pe bază de apă peste cea pe bază de ulei. Nici invers nu este posibil. Peste impregnantul sau lazura cerată nu se mai aplică nimic. Pentru o rezistență cât mai mare a produselor de exterior folosiți întreg sistemul recomandat de producător (impregnant, grund, lac, de exemplu).

Este posibil ca uneori, din diverse motive, să fi aplicat greșit materialele și să nu se fi întâmplat nimic. Nu înseamnă că regula este greșită ci că ați avut de-a face cu o excepție. La a doua aplicare s-ar putea să nu mai aveți același noroc. Este bine ca regulile să fie respectate pentru a avea cât mai puține probleme și a obține finisaje de calitate.

Sper ca cele de mai sus să vă fie de folos. Dacă ați finisat lemnul și ați trecut prin experiențe interesante, vă aștept să le povestiți. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.