Finisare DIY Tehnici de Finisare

Ceară sau ulei pentru lemn? Cu ce se reîmprospătează mobilierul lăcuit sau vopsit

”Am înțeles că uleiul de tung este foarte bun. Pot să-l folosesc pentru a împrospăta mobilierul din lemn?” Era vorba despre un mobilier de lemn băițuit și lăcuit. Foarte bun, uleiul de tung, dar nu pentru lemnul deja lăcuit. Am explicat de ce uleiul aplicat peste stratul de lac nu va ajuta cu nimic lemnul și am recomandat să se folosească ceară de mobilă, după ce mai întâi mobilierul va fi curățat de murdăria acumulată în timp. Pentru că de multe ori se pune semnul egal între ceară și ulei, cred că sunt necesare câteva precizări privind comportamentul fiecăruia în raport cu lemnul. De asemenea, e bine de știut că ceara poate fi folosită pentru reîmprospătarea mobilierului vopsit sau lăcuit, nu și uleiul de in sau de tung.

împrospătare cu ceară a mobilierului

Uleiurile naturale se aplică direct pe lemn – așa îl protejează și îi pun în valoare fibra

Produsele naturale folosite pentru protejarea lemnului și finisarea mobilierului sunt uleiul, ceara și shellac-ul. Ceara și uleiul sunt menționate deseori împreună și de aceea se creează uneori confuzie asupra comportamentului lor față de lemn, fiind considerat similar. Mai ales că amândouă îl protejează de apă, unul dintre principalii dușmani ai lemnului.

Uleiurile se aplică direct pe lemn cu scopul de a pătrunde cât mai adânc și a-l proteja din interior. Mulți spun că uleiul ”hrănește” lemnul și poate nu este complet greșit, dacă ne gândim că lemnul uleiat păstrează un aspect proaspăt, viu. Dacă tratamentele aplicate uleiurilor (fierbere) le-au crescut mult vâscozitatea, se recomandă diluarea lor cu ulei de terebentină chiar și 1:1, tocmai pentru a ne asigura că lemnul va absorbi cât mai mult ulei. Cu cât intră mai în profunzime, cu atât lemnul este protejat mai bine și pentru o perioadă mai lungă de timp.

Culoarea galbenă, uneori brun-aurie a uleiului, textura uleioasă și absorbția în profunzime colorează în mod specific lemnul și îi pun în evidență fibra într-un mod unic. Este practic imposibil de reprodus efectul folosind baiț și lac și nu îl putem obține dacă uleiul se aplică peste straturi de vopsea sau lac. Aspectul este foarte natural și pentru că nu se formează deloc peliculă sau doar una foarte fină, lemnul își păstrează aspectul natural.

împrospătare cu ceară a mobilierului

Principalele diferențe dintre uleiul de in și cel de tung

Cele mai folosite uleiuri naturale pentru lemn sunt uleiul de in și cel de tung. În ciuda aspectului destul de asemănător există diferențe între ele, cele mai importante fiind capacitatea de a intra cât mai mult în lemn și uscarea. Uleiul de in are molecula mai mică decât cel de tung și de aceea intră mai adânc în lemn, uleiul de tung având nevoie întotdeauna de diluție la aplicarea primului strat.

În ce privește uscarea, uleiul de tung se usucă în contact cu aerul, cel de in nu. Uleiul de in, aplicat în strat mai gros, nu se usucă chiar dacă este fiert și are adăugați sicativi (substanțe chimice care determină uscarea). După aplicare pe lemn și un timp de 20-30 minute necesar absorbției, suprafața trebuie ștearsă pentru a îndepărta excesul. Dacă nu este îndepărtat, excesul devine gumos și lipicios, greu de îndepărtat, fiind un factor de fixare a murdăriei. Este un alt motiv pentru care nu se recomandă aplicarea uleiului de in peste lac sau vopsea.

Uleiul de tung polimerizează în contact cu oxigenul din aer, se usucă și formează peliculă foarte rezistentă, chiar și la exterior. Este însă un proces lung, pelicula fiind complet uscată la 30 de zile de la aplicare. Aplicarea uleiului de tung pe o suprafață lăcuită nu se justifică pentru că lemnul nu va fi pus în evidență, iar stratul fin de ulei, chiar dacă se va usca la un moment dat, va avea suficient de mult timp pentru a fixa tot praful din aer. În plus, uleiul de tung natural este scump, iar înviorarea mobilierului vechi poate fi făcută mai eficient cu materiale  mult mai ieftine.

Ceara protejează la suprafață, fiind o soluție pentru împrospătarea luciului mobilei

Spre deosebire de uleiuri, ceara este solidă și intră foarte puțin în lemn. Pentru o aderență bună este nevoie să se frece îndelung lemnul cu o cârpă înmuiată în ceară sau ceara să fie încălzită înainte pentru a deveni mai fluidă. Principalul scop al cerurilor este de a proteja suprafețele, inclusiv a lemnului, determinând scurgerea apei.

Sunt multe tipuri de ceară folosite pentru lemn sau mobilier, pornind de la cele naturale, precum ceara de albine sau cea de carnauba (un tip de palmier), la parafine și ceruri sintetice. De cele mai multe ori cerurile din comerț sunt amestecuri, cerurile naturale fiind destul de rare și scumpe. Când sunt destinate acoperirii lemnului, în amestec se adaugă ulei de in sau uleiuri sintetice, rareori ulei de tung, pentru a avea și o componentă care intră în lemn, mărind astfel protecția oferită.

împrospătare cu ceară a mobilierului

Există ceară specială pentru mobilă, care are în compoziție doar uleiuri volatile, cum este cel de terebentină, pentru a asigura vâscozitatea necesară aplicării. Prin evaporarea uleiurilor, ceara devine solidă, se poate lustrui și astfel protejează și înfrumusețează suprafața cu un luciu plăcut și mătăsos. Poți face și singur ceara pentru îngrijirea mobilierului. Găsești rețete și instrucțiuni aici.

Recomandări pentru reîmprospătarea mobilierului lăcuit

În concluzie, pentru împrospătarea mobilierului vechi lăcuit sau vopsit se folosește ceară pentru mobilă, nu uleiuri pentru lemn. Înainte de ceruire, mobila se curăță de murdăria acumulată. Cel mai simplu, se curăță cu apă și detergent de vase. Se șterge cu o cârpă înmuiată în această soluție și stoarsă bine. La final se curăță cu apă curată, tot cu cârpa stoarsă bine. Apa NU trebuie să băltească. După curățare, mobilierul se lasă să se zvânte cel puțin 12 ore, mai sigur de pe o zi pe alta. Apoi se ceruiește cu o cârpă moale de bumbac. După minimum 30 minute se lustruiește cu o cârpă de bumbac moale și curată sau cu o bucată de pâslă. Mișcările sunt circulare la început, în lungul fibrei la final.

Sper să vă fie utile informațiile. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.

Mihaela Radu

Mihaela Radu este inginer chimist dar are o mare pasiune pentru lemn. De mai bine de 20 de ani lucreaza in domeniu, finisarea lemnului fiind ceea ce a definit-o in aceasta perioada. A acumulat experienta lucrand intr-un institut de cercetari, in propria firma, precum si intr-o multinationala. Isi doreste sa impartaseasca continuu din experienta proprie cu cei care au aceeasi pasiune....si nu numai.

2 comentarii

Adaugă un comentariu

Dă-i un răspuns lui Marius Ghete Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    • Bună ziua!
      Lemnul de castan se usucă foarte încet. Timpul poate fi mai mult decât dublu față de alte specii. Timpul de uscare depinde de cât de mult duramen are. Asta înseamnă că, cu cât este mai bătrân, cu atât se va usca mai greu. De vină sunt niște formațiuni din porii duramenului, numite tile. care nu lasă apa să iasă. Practic, tilele se aglomerează în zona secționată blocând ieșirea apei. Pot trece peste 6 luni, chiar mai mult de un an, până ce umiditatea să ajungă la 30% (umiditatea de echilibru). Apoi, umiditatea scade și mai încet.
      Sunt specialiști care spun că tăierea la capete a unor capace (rondele) de 20-25 mm, la 1-2 luni, accelerează uscarea.
      Vestea bună este că lemnul de castan este foarte rezistent la putrezire, așa că nu vor fi probleme din cauza umidității crescute. Atenție însă la insecte, nu este la fel de rezistent.

Categorii

Abonează-te la newsletter

ro_RORomanian