Vă spuneam în articolul despre recondiționarea și restaurarea mobilei că e bine să apelați la specialiști dacă aveți un mobilier vechi și prețios și vreți să-i dați o nouă viață. Între timp am găsit cel mai bun exemplu pentru a-mi susține afirmația: un mobilier de salon Chippendale vechi de mai bine de 100 de ani. A fost moștenit de la bunici de o familie dornică să-l păstreze, dar din motive obiective nu l-au putut ține în condiții foarte bune. Când în sfârșit au avut spațiul necesar au avut neplăcuta surpriză să vadă că mobila se deteriorase destul de mult și au decis că au nevoie de specialiști pentru a putea fi salvată.
Au căutat pe net o firmă care să-i convingă și așa au ajuns la SaveMob. I-au contactat și ei au venit, au văzut mobilierul, au evaluat situația și le-au spus ce se poate face. A rămas ca ei să se gândească și să dea un răspuns. Nu le-a trebuit mult să se hotărască pentru că își doreau din tot sufletul acea mobilă iar firma le-a inspirat încredere. Și așa a început un lung și dificil proces de salvare a unei mobile vechi și valoroase.
Mai întâi au venit baieții de la transport care au luat fiecare piesă, fiecare bucată mai mult sau mai puțin deteriorată, le-au inventariat, au notat detaliile legate de locul de unde proveneau și alte astfel de amănunte, le-au încărcat în camion și le-au adus în atelierul din București.
La atelier s-a făcut din nou inventarierea și a început munca. Piesele au fost analizate cu atenție, ocazie cu care s-a descoperit că erau foate atacate de cari, o parte dintre piese fiind chiar compromise.
Mai existau și unele părți – picioare de comoda sau de scaun – care pur și simplu nu mai puteau fi refăcute, singura soluție fiind înlocuirea lor.
Următoarea etapă a fost curățarea mobilei până la lemn, desfacerea și reîncleierea ei și repararea tuturor defectelor și dezlipirilor. Ornamentele sculptate ce puteau fi desprinse au fost curățate cu atenție pentru a nu strica sculptura. Totul a fost adus la faza de lemn curat, moment în care urmele carilor au fost și mai evidente.
Așa, „dezbrăcate” de stratul de lac, piesele au fost tratate prima dată împotriva carilor. Spun prima dată pentru că operația a fost reluată de mai multe ori, la intervale de o săptămână, pentru a fi siguri că toate larvele au fost omorâte. Pentru asta piesele de mobilier au fost încărcate într-un camion care se putea închide etanș și au fost pulverizate cu soluție concentrată anticari până la saturație. Apoi camionul a fost închis iar mobila a stat în acel mediu până a doua zi.
Timp de o săptămână, toate găurile de cari au fost chituite, s-au făcut reparații și încleieri iar piesele lipsă au fost copiate și montate la locul lor. La finalul săptamânii tratamentul anticari a fost reluat iar piesele de mobilier au fost lăsate în camion tot weekend-ul.
A urmat colorarea. Inițial mobila a fost neagră așa că s-a păstrat aspectul. Pentru a obține o culoare intensă s-a folosit cerneală de sepie, așa cum se colora și în trecut. Este vorba despre acel colorant natural pe care sepiile îl eliberează când sunt atacate sau detectează un periol. Colorantul este intens și colorează lemnul aproape acoperind fibra. La uscare capătă o culoare gri albăstruie care redevine neagră la lăcuire.
Gata colorată, mobila a ajuns din nou în camion pentru încă un weekend cu soluție anticari. Și iar verificări și chituiri pentru a fi siguri că n-a scăpat nicio gaură și nicio larvă.
Si a venit și momentul lăcuirii care, pentru a obține acel luciu special de odinioară, s-a făcut cu shellac. Nu este simplu de lucrat cu el și sunt puțini cei care mai știu vechile tehnici. Din fericire firma beneficiază de serviciile unui specialist în domeniu, domnul Iulian Burcică, care a lucrat mai bine de 30 de ani la fabrica de instrumente muzicale Doina, fiind specialist în restaurarea pianelor. Domnul Iulian este pensionar, are 69 de ani, dar continuă să restaureze piane și mobilier valoros. Vine cu bucurie la muncă și încearcă să predea mai departe ștafeta. A promis că nu se va retrage înainte de a pregăti un urmaș. I-am spus la un moment dat că sunt convinsă că știe o mulțime de povești despre mobila și pianele pe care le salvează. „Romane”, mi-a răspuns. Am hotărât să ne întâlnim cât de curând, să stăm la povești.
Dar să revenim la aplicarea shellacului. Pentru cei care nu știu, shellacul este un lac natural obținut din rășina secretată de o insectă – lac – care se află în India și în Tailanda. Rășina este dizolvată, în diferite proporții în alcool etilic. Shellacul dă un aspect foarte frumos mobilei numai că tehnica de aplicare este dificilă și pretențioasă. Iar atunci când lemnul este colorat negru, o culoare foarte pretențioasă, este și mai dificilă. Trebuie aplicate multe straturi consecutive pentru a obține luciul oglindă.
Salonul Chippendale a avut nevoie de 60 de straturi de lac și peste 200 de ore de muncă. Pentru a ajunge la rezultatul dorit lacul s-a aplicat cu mișcări circulare continue cu ajutorul unui șfam (un ghemotoc de vată și lână țurcană pus într-o pânză de finet). S-a început cu straturi subțiri, grosimea lor crescând ușor cu fiecare strat. Mișcarea circulară nu trebuie oprită pentru că altfel, în acel loc, apare o adâncitură. După fiecare strat lacul a fost lasăt săse usuce si apoi a fost șlefuit manual. Așa au fost făcute toate piesele salonului și nu au fost puține.
După multe săptămâni în care 1000 de ore s-a lucrat efectiv pentru salon, totul a fost gata. Proprietarului i s-au trimis fotografii pentru a vedea rezultatul și a fost invitat și la atelier. De altfel, aceasta este metoda de lucru a celor de la SaveMob. Clientul poate trece oricând pe la atelier să vadă fazele intermediare ale restaurării iar la final, mobila nu pleacă până când proprietarul nu-și dă acordul. Când se primește OK-ul mobilierul este ambalat și transportat acasă la client. Aici este dezambalat și fixat pe pozitie tot de angajații firmei. Așa s-a întâmplat și cu salonul Chippendale iar proprietarii au fost încântați că pot fi înconjurați de mobila ce le amintește de copilărie.
Die Fotos in diesem Artikel sind Eigentum von SaveMob
Guten Tag Frau Radu,
Ich bin beeindruckt von den Informationen, die Sie denjenigen zur Verfügung stellen, die sich für Holzkunst interessieren.
Ich bin 72 Jahre alt - Schiffbauingenieur, 36 Jahre Professor an der Mircea cel Batran Marineakademie in Constanta, aber ich habe diese Leidenschaft erst relativ spät entdeckt, nach mehreren Projekten von Holzjachten, und seitdem interessiere ich mich für alles, was Tradition in der Kunst des Holzes bedeutet.
Ich hatte eine frühe Erfahrung, als ich ein Esszimmermöbel - zwei Vitrinen, einen ausziehbaren Tisch und Stühle - aus Wien um 1914 restaurierte.Ich hatte eine schwierige Zeit mit der Aufarbeitung mit Shelac.Kurze Informationen von französischen Websites.Aber alle bezogen sich auf ihre Materialien.
Ich habe etwas erreicht, aber jetzt, als ich Ihre Artikel sah, wurde mir klar, dass ich mit dieser Leidenschaft nicht allein bin, und sicherlich gibt es viele andere Unbekannte.
Durch Zufall entdeckte ich diese Zeitschrift und die darin enthaltenen Artikel, aber ich wusste nicht, ob die Zeitschrift nur online erhältlich ist oder ob ich sie kaufen oder abonnieren kann.
Ich hoffe, Sie haben sich mit dem, was Sie geschrieben haben, nicht zu viel Mühe gegeben.
Hochachtungsvoll
Professor Asimit Teodor.
Hallo,
Sie haben sich nicht im Geringsten daran gestört. Im Gegenteil, ich habe es genossen. Das Magazin ist nur online verfügbar. Es wird eine gedruckte Ausgabe geben - eine jährliche Sammlerausgabe - die anlässlich der Möbelmesse BIFE SIM Bukarest vom 13. bis 17. September erscheinen wird. Das Magazin wird während der Messe kostenlos verteilt.
Im Online-Magazin erscheinen die Artikel täglich. Gestern habe ich über Schellack geschrieben. Finden Sie hier Artikel.
Und über Boote hatten wir Artikel. Sie haben hier wenn hier zwei von ihnen.
Ich hoffe, Sie finden interessante Informationen in der Zeitschrift und bleiben uns treu.
Alles Gute!
Der Kenner, der solche Möbel besitzt, der ihren Wert kennt und bereit ist, ein Vermögen für ihre Aufarbeitung zu zahlen, ist sich nicht bewusst, dass seine gelagerten Stücke verfallen. Ich verstehe, dass das eine Einführung in den Text ist, aber ich bin überrascht. Tut mir leid, ich konnte nicht anders, es ist nicht bösartig.
Kaufen Sie auch alte Möbel?
Alle Achtung, Frau Mihaela Radu, für die Hilfe und Anleitung, die Sie den Liebhabern von Arbeiten und Restaurierungen in Holz bieten. Ich wünsche Ihnen alles Gute auf der Welt und gute Gesundheit. Ich würde auch gerne wissen, wann eine Fachzeitschrift veröffentlicht wird, da ich mich mit der Restaurierung von alten Möbeln beschäftige, aber mehr mit Bronze-Messing-Silber-Gold-Objekten. Mit freundlichen Grüßen Viorel Ureche
Hallo!
Vielen Dank für Ihre Wertschätzung und Ihre besten Wünsche! Auch Ihnen wünsche ich gute Gesundheit!
Es ist schwierig, Expertenratschläge für Restaurierungen zu überprüfen. In Ihrer Welt gibt es viele Berufsgeheimnisse und nur sehr wenige, die bereit sind, sie zu teilen.
Alles Gute!