Am văzut întrebarea aceasta în urmă cu câteva zile pe un grup al tâmplarilor și era adresată tuturor colegilor din grup. De atunci mă gândesc la subiect și am și un răspuns, cel puțin din punctul meu de vedere. Inițial am vrut să-l pun pe grup, dar răspunsul este mai lung și-l pot detalia mai bine aici.
Privind modul cum se lucrează acum comparativ cu cel de 40-50 de ani în urmă, la nivel de gospodărie, descoperim diferențe încă de la alegerea speciei de lemn și momentul tăierii arborelui. În trecut oamenii își construiau singuri casele, acareturile și Zäune, făcând „clacă” cu rudele și vecinii. Aveau uneori printre ei un „specialist”, un meșter priceput de care ascultau toți și de la care aflau secrete ale meseriei transmise din generație în generație. Fiind direct implicați, erau mai atenți la comportamentul lemnului în anumite condiții, vedeau că unele specii sunt mai rezistente în condiții de exterior ca altele și înțelegeau ce pot face pentru ca lemnul să reziste mai mult. Tânărul lucra alături de tată care, la rândul lui, lucrase alături de tatăl său. Cunoștințele se acumulau și se transmiteau urmașilor și totul se baza pe observarea evoluției în timp a lucrărilor.
Wahl des Holzes
Lemnul nu era cumpărat din magazine ci se tăiau copaci din curte sau din pădurea aflată în proprietate sau cel mult cumpărați, încă „în picioare” de la un vecin mai înstărit. Erau tăiați doar când aveau nevoie de ei, tăierea se făcea toamna târziu sau la începutul iernii (sfârșitul lui noiembrie, decembrie, începutul lui ianuarie) atunci când vegetația era minimă și cantitatea de apă din lemn foarte redusă și erau aleși cei mai bătrâni, niciodată arbori tineri pentru că știau că sunt mai puțin rezistenți. Arborele tânăr, în plină creștere, are structura poroasă făcută pentru a absorbi cât mai multă apă. Structura poroasă rămâne și după ce arborele este tăiat. Apa intră mult mai ușor în interior și rămâne acolo, acestea fiind condiții perfecte pentru ca lemnul să putrezească. De aceea, când copacii din curte nu erau suficient de bătrâni, împrumutau de la vecini sau neamuri, urmând să plătească datoria când cei de pe proprietatea lor vor crește suficient.
Fiecare zonă avea lemnul preferat pentru astfel de lucrări, în funcție de ce creștea prin apropiere. La munte se foloseau harzig, la deal și câmpie, Akazie, Eiche, gorunul. Dintre rășinoase, cine avea lariță (Lärche) era bogat. Lemnul era dur, rezistent și bun și pentru case. Nu știau multe despre rășina sau taninii din lemn, dar știau că gardurile făcute cu aceste specii rezistă mai mult. Când arborii erau foarte rari și implicit greu de găsit, se făceau garduri din nuiele împletite. În Bărăgan astfel de garduri se întâlneau destul de des.
Modelul gardului și prelucrarea elementelor lui
Știau că apa face rău lemnului și de aceea prelucrau elementele gardului astfel încât apa să se scurgă, iar lemnul să absoarbă cât mai puțin. Elementele erau rotunjite la capătul de sus sau tăiate în unghi ascuțit pentru ca apa de ploaie să nu stagneze și să se scurgă cât mai repede. Preferau elementele simple, dar dacă făceau decupaje, modelele erau astfel făcute încât să nu țină apa. În regiunile în care iarna dura mai mult, porțile și gardurile erau construite cu acoperiș. Pe gard erau puse scânduri perpendiculare pe elementele verticale. Astfel zăpada nu stagna pe capătul scândurei, unde absorbția este mai mare fiind capetele de fibră.
Scândurile erau tăiate paralele cu axul central al copacului, în lungul fibrei, după care se geluiau, adică se prelucrau prin rindeluire (gelău/gealău – rindea de dimensiuni mari). Cu cuțitul rindelei făceau tăieri fine, paralel cu fibra, evitând retezarea ei. Absorbția apei era redusă și lemnul rezista mult mai bine.
Montarea gardului
Construcția gardului implică elementele de sprijin și de rezistență, adică stâlpii sau bulumacii, elementele transversale care legau stâlpii între ei și scândurile care se băteau pe elementele transversale (cosași se numeau în zona bunicilor). Dacă pentru scânduri se alegeau uneori (din lipsa lemnului dur) și specii mai puțin rezistente, pentru stâlpi se foloseau doar cele foarte rezistente la putrezire. Pe stâlpi era aplicat ulei ars înainte de a fi îngropați și în jurul lor pământul se așeza în pantă ușoară pentru ca apa să se scurgă. În groapa stâlpilor se punea nisip și pietre aduse pentru a drena apa. Cosașii se puneau uneori oblic pentru ca apa să alunece mai ușor sau se foloseau crengi mai groase care nu erau foarte drepte.
Scândurile nu erau înghesuite una în alta pentru a lăsa aerul să circule. Curenții de aer uscau repede scândurile ude de ploaie și gardul rămânea sănătos. Tot pentru a permite aerului să circule nu se făceau niciodată construcții lipite de gard. Exista întotdeauna un spațiu, cât de mic, între gard și construcția de lângă el.
Finisarea
În trecut nu erau foarte deranjați de schimbarea culorii lemnului din cauza soarelui. Lemnul gri al gardurilor, al acareturilor și al caselor era ceva obișnuit. Doar când devenea negru era o problemă pentru că însemna că este mucegai. Era frecat cu peria de paie sau de sârmă și mucegaiul se curăța.
Pentru a-l face rezistent la umezeală era folosit Leinsamenöl fiert sau uleiul ars de la tractoare. Foloseau uneori vopsea de ulei, dar vopsitul gardului era un lux pe care puțini și-l permiteau. Vopseaua era păstrată pentru lemnul casei. În ceea ce privește gardul, aveau grijă să fie bine construit în așa fel încât să fie rezistent chiar și fără protecții suplimentare.
Nu aveau întotdeauna acces la ulei, iar pentru a proteja lemnul ardeau superficial scândurile. Procedeul prelungea viața gardului, iar dacă era dublat de periere și uleiere, rezistența lui creștea simțitor. De altfel, Holzverbrennung ca modalitate de protecție la exterior este folosită din cele mai vechi timpuri în multe țări. Stratul de cărbune format deasupra protejează lemnul și împiedică putrezirea lui.
Am avut bucuria să-mi petrec toate vacanțele copilăriei și majoritatea celor din studenție, la țară. E adevărat, pe atunci nu știam cât sunt de norocoasă, dar acum apreciez timpul petrecut acolo. Am participat la claca făcută pentru ca vărul meu să-și construiască casa și i-am văzut pe unchiul și tatăl meu construind împreună magazii, garduri și alte acareturi. Eram surprinsă de câte știau să facă și cum tot ceea ce făceau era rezistent și arăta bine. Undeva, pe drumul acesta către modernizare, am pierdut o zestre de cunoștințe dată de experiență, de observație îndelungată. Ar fi bine dacă am merge înainte, pe drumul normal al progresului, recuperând și zestrea pierdută. Cred că ar fi rețeta succesului.
M-ar bucura ca cei care au astfel de experiențe și știu secrete ale meseriei să le împărtășească cu noi. Poate reușim să ne recuperăm zestrea. Iar cei care au neclarități sau vor să afle mai multe, lăsați întrebările mai jos, în spațiul dedicat. Împreuna vom încerca să găsim răspunsurile.
German 
Romanian 
Italian 
English 
Spanish 
French 
Foarte bun articolul. Va multumesc!
As mai adauga si ca lemnul de astazi, indiferent de esenta, este mai putin rezistent pentru ca poluarea il agreseaza si pe el de-a lungul vietii, la fel cum ne agreseaza si pe noi, oamenii. Din aceste motive, nu cred ca o bucata de stejar de acum 100 ani are aceeasi rezistenta ca o bucata de stejar de astazi. Pe de alta parte, observam si o diferenta de calitate a lemnului in functie de zona de taiere. Lemnul scandinav (Finlanda) nu se compara cu acelasi lemn luat cam de pe oriunde din Franta, Germania sau România. Vorbesc, bineinteles, de aceeasi esenta de lemn.
Multumesc pentru aprecieri si pentru completari.
Alles Gute!
Bună ziua doamna Mihaela,
mi-ați mângăiat sufletul cu articolul Dvs. Parcă l-aș fi auzit pe taică-meu (decedat acum 26 ani), care a adus brazii de pe munte, în timpul iernii, din care s-au tăiat scânduri de 30 cm lățime, pentru gard. Și acest gard a rezistat 60 de ani (refăcut acum 25 ani, dar din aceleași scânduri).
Acum urmează să facem un gard nou, și stăm nedumeriți, de unde luăm scândură uscată, ce formă să-i dăm și cu ce tratăm ca să reziste măcar jumătate cât a rezistat cel vechi.
Gardul are 40 m lungime, deci este o investiție destul de costisitoare. Acum îi facem o fundație din bolțari (?), vrem să-i facem și o acoperire. Dacă puteți să-mi dați sfaturi pentru tratarea și colorarea lemnului, înainte de montare.
Mulțumesc !
Hallo!
Ma bucur ca v-am trezit amintiri placute.
Ideea de a face fundatie gardului este foarte buna. Problemele apar cel mai des exact in zona de la nivelul solului unde intervine oxidarea (aer, radiatia UV) si umiditatea (de la ploaie si din sol).
Uleiul este o foarte buna solutie pentru garduri. Lemnul trebuie sa fie uscat pentru a absorbi cat mai mult. Pentru a rezista cat mai mult trebuie intretinut. Atunci cand apare acel aspect uscatal lemnului, fara luciul matasos al uleiului, trebuie aplicat inca un strat. Umiditatea este cea care afecteaza lemnul iar uleiul este o foarte buna arma.
Mai multe despre rezistenta gardurilor puteti afla si din linkul de mai jos.
Alles Gute!
https://revistadinlemn.ro/2018/03/09/garduri-din-lemn-cum-se-alege-lemnul-materiale-de-protectie-sfaturi/
Bunicul meu era dulgher. Multe am vazut facandu-se din mana lui. Am avut privilegiul de a-l urma pe dealurile inverzite din preajma casei, si mergand cu el asa, imi vorbea despre copaci si rolul lor.
Imi amintesc ca atunci cand facea garduri, facea un foc si ardea capetele bulumacilor care erau ascutiti mai inainte pentru a se fixa mai bine in gropile sapate anterior.
Pur si simplu asistam vrajita. Mi se pareau adevarate ritualuri. De mirosul lemnului, de talasul ramas in urma rindelei din care ne faceam carlionti pe care ni-i prindeam in par, nici nu este cazul sa va mai povestesc… O lume care la tara nu a disparut cu totul!
Multumesc pentru completare! Poate mai impartasiti cu noi astfel de amintiri, ar fi pacat sa se piarda. 🙂
Alles Gute!
Cautam ceva detalii tehnice, dar nu era subiectul care ma interesa. Apoi nu m-am mai putut opri din citit. E un articol bun, cu detalii tehnice, scris de un specialist, dar care m-a emotionat. Poate ca o sa si pun in practica unele dintre cunostintele proaspat aflate. Ma bucur ca ni le-ati impartasit si ca pot fi accesate la momentul potrivit. E un articol scris din suflet, pentru suflet! Va multumesc!
Camelia
Auch Ihnen vielen Dank!
Alles Gute!
Bună ziua doamna Mihaela,
Ich möchte Sie fragen, ob Sie mir mit einigen Informationen über einen Holzzaun helfen können, den ich bauen werde.
Ist Buche eine gute Wahl für einen Außenzaun oder ist Harz besser?
Muss die Uluca ganzflächig geschliffen werden? Kann sie nur auf der sichtbaren Seite geschliffen werden oder ist es notwendig, beide Seiten zu bearbeiten, um das Risiko einer Beschädigung des Holzes durch eindringendes Wasser auf der ungeschliffenen Seite zu vermeiden?
Kann ich für den Schutz von Buchenholz (wenn es die optimale Option ist) Leinöl verwenden oder empfehlen Sie etwas anderes?
Ich danke Ihnen!
Hallo!
Buche ist keine gute Wahl für den Außenbereich, da sie sehr wenig fäulnisbeständig ist. Unter dem nachstehenden Link finden Sie Informationen über die erforderlichen Eigenschaften von Holz für den Außenbereich. Nadelhölzer sind eindeutig die bessere Wahl.
Die Gelierung ist ein Verfahren, das die Wasseraufnahme verringert. Ich empfehle, dies auf beiden Seiten zu tun.
Für die Endbearbeitung des Zauns (Harz) sind meiner Meinung nach farbige Lacke auf Ölbasis die beste Wahl. Es gibt Produkte auf dem Markt, die eine sehr gute Beständigkeit gegen Feuchtigkeit und UV-Strahlung aufweisen.
Alles Gute!
https://revistadinlemn.ro/2019/06/12/cele-mai-rezistente-specii-de-lemn-la-exterior/
Zunächst einmal vielen Dank, dass Sie sich die Zeit genommen haben, mir zu antworten. Ich werde Ihren Rat befolgen und nicht kaufen Buche uluca.
Ich habe auch die Möglichkeit, den Eichenkrug zu kaufen.
Nach dem, was ich gesehen habe, ist es sehr gut und es ist Holz der Klasse 2 - dauerhaft. Lebensdauer: 15-25 Jahre. Der einzige Nachteil ist der deutlich höhere Preis im Vergleich zur billigsten Variante - Weichholz. Aber ich habe ja noch Zeit zum Nachdenken 🙂 .
Kann ich, wenn ich mich für die Eichenausführung entscheide, direkt Leinöl verwenden, wenn ich den Zaun nicht beizen möchte, sondern die natürliche Farbe bzw. die nach der Imprägnierung mit Leinöl erhaltene Farbe beibehalten möchte?
Ich danke Ihnen im Voraus für Ihre Freundlichkeit.
Guten Abend!
Völlig transparentes Öl ist nicht beständig gegen UV-Strahlung. In der Regel werden dem Öl für den Außenbereich 3-5%-Pigmente (Öllacke) beigegeben. Das Öl bleibt transparent und färbt sich nur wenig. Sie können den Lack selbst herstellen oder ihn im Handel kaufen. Nachstehend finden Sie einen Link, der Ihnen vielleicht weiterhilft.
Alles Gute!
https://revistadinlemn.ro/2018/05/15/ulei-de-in-cand-unde-si-cum-se-foloseste-cum-sa-ti-faci-singur-vopsele-de-ulei/
Guten Abend, vielen Dank für Ihre Antwort, ich werde pigmentierten Lack auf Ölbasis verwenden, ich habe schließlich Zaunpfähle aus Douglasie gekauft. Ich habe noch eine Frage... Das Holz ist nicht trocken... wie ich gesehen habe, sieht es wirklich frisch geschnitten aus. Wie lange muss ich es trocken halten - verwende ich die Formel für +1 Jahr Dicke? Kann ich es auch lackieren, ohne dass es getrocknet ist? Hält es sich in der Sonne gestapelt zum Trocknen oder im Schatten in Räumen wie Dachboden/Scheune ?
Vielen Dank für Ihre Antwort.
Hallo!
Der Öllack ermöglicht den Feuchtigkeitsaustausch mit der Umgebung, daher kann das Holz auch bei höherer Luftfeuchtigkeit verwendet werden. Es ist ausreichend, wenn seit dem Einschlag 2-3 Monate vergangen sind. Das Holz wird auch nach dem Auftragen des Lacks weiterhin Feuchtigkeit mit der Umgebung austauschen, bis es ein Gleichgewicht erreicht.
Zum Trocknen sollte es mit Zwischenräumen gestapelt werden (nicht übereinander, sondern mit den Brettern dazwischen) und nicht direkt in der Sonne liegen. Das Wichtigste ist, dass die Luft zirkuliert. Er kann unter dem Dachvorsprung gelagert werden. Im Schuppen oder im Keller kann er nur aufbewahrt werden, wenn diese belüftet sind (die Luft zirkuliert ständig).
Alles Gute!
Guten Abend! Von großem Interesse der Artikel, vor allem für einen Get beget aus Oradea. Ich habe Bretter von der Schalung übrig, harzig, ich denke. Es ist verlockend, einen horizontalen Zaun (). Ich verstehe, dass, wobei größere Oberfläche in Kontakt mit Wasser, wäre es weniger haltbar?
Dankeschön
Hallo!
Der Hauptfeind des Holzes ist das Wasser, weshalb Lösungen gefunden werden müssen, um es so schnell wie möglich zu entfernen. Eine aufrechte Verlegung der Dielen fördert die Entwässerung und verhindert Staunässe. Bei einer waagerechten Verlegung kann sich das Wasser eher an der Unterseite der Dielen stauen. Eine leicht schräge, nicht vollkommen waagerechte Verlegung kann die Entwässerung fördern.
Wenn das Wasser nicht schnell abläuft, kann es in das Holz eindringen und damit auch Mikroorganismen. Sie sind es, die das Holz verrotten lassen.
Das Abfließen des Wassers wird durch gutes Abschleifen des Holzes und den richtigen Anstrich mit Veredelungsmaterialien (Lacke, Farben, Anstriche) begünstigt.
Ich hinterlasse hier einen Link zu einem Artikel über Zäune, vielleicht hilft er Ihnen.
Alles Gute!
https://revistadinlemn.ro/2018/03/09/garduri-din-lemn-cum-se-alege-lemnul-materiale-de-protectie-sfaturi/
https://revistadinlemn.ro/2022/02/03/de-ce-este-atacat-lemnul-de-ciuperci-si-putrezeste-cum-identificam-lemnul-afectat-si-ce-facem-pentru-evitarea-degradarii-lui/
https://revistadinlemn.ro/2023/03/23/ricosarea-picaturilor-de-ploaie-poate-indeparta-finisajul-si-distruge-lemnul-ce-solutii-avem/
Hallo Frau Mihaela,
Vielen Dank, ich habe die sehr nützlichen Informationen über Holzarten und Anstriche gelesen.
Ich habe einen Zaun, der mit Lazura Cerata Lucioasa gestrichen wurde, er wurde 2018 nach 4 Jahren aufgefrischt, und 20 2021 habe ich die halbrunden Teile der horizontalen Bretter mit der restlichen Farbe bestrichen.
auf der halbrunden Seite der horizontalen Dielen sind an einigen Stellen Risse und das Holz ist etwas aufgequollen, können Sie das mit etwas abdecken, können Sie eine Art Kitt verwenden?
Sollte es mit 120 oder 150 glasiert und ganz Lazura aufgetragen werden?
2. die horizontalen Bretter sind auf der Vorder- und Rückseite platziert, mit Raum zwischen ihnen, und an den Rändern in Richtung der Betonpfosten, sie haben einige 1010x35x45mm Latten, in denen sie befestigt sind, und die verrottet sind, und ich muss sie ersetzen... Ich würde mit 40x40x1000 mm rasioned Latten versuchen, 1 cm kleiner als der Baumarkt und ich werde sie alle mit Lazura malen, dann wieder montieren die Bretter und am Ende befestigen sie mit Schrauben in den Zementpfosten. Gibt es noch andere Alternativen?
danke für die Tipps und Artikel.
Hallo!
1. thermoplastische Klebstoffe, der Stick-Typ. Es ist zu beachten, dass sie sehr niedrigen Temperaturen und Feuchtigkeit widerstehen, praktisch, dass sie im Freien verwendet werden können. Wenn das Holz an einigen Stellen aufgequollen ist, ist es klar, dass es Wasser absorbiert. Dann sollte es rundum abgeschliffen und erneut mit Lack überzogen werden. Wenn Sie das Wachs darüber nicht abschleifen, behindert es die Haftung, und nach kurzer Zeit muss es erneut lackiert werden. Sie können eine Körnung verwenden, 120 oder 150.
2. ich kann nicht genau herausfinden, wie sie aufgefangen werden. Die Idee ist, dass das Holz nicht in direktem Kontakt mit dem Zement sein sollte, sollte die Luft zirkulieren, um es zu schütteln. Wenn es in direktem Kontakt mit dem Zement steht, ist die Gefahr groß, dass immer Feuchtigkeit vorhanden ist, und das Holz wird schnell verrotten. Das Holz muss außerdem so geformt sein, dass sich kein Wasser ansammelt, sondern abfließen kann. Das Schneiden der Dielen im 45-Grad-Winkel an den Enden hilft ebenfalls, das Wasser ablaufen zu lassen.