10 Tricks für perfekt bearbeitete Holzoberflächen

Chiar dacă există tehnologii recunoscute pentru șlefuirea și finisarea suprafețelor sau pentru aplicarea materialelor de protecție a lemnului, diversitatea speciilor și chiar a lemnului provenit de la aceeași specie, a condițiilor de lucru, a metodelor de aplicare sau a materialelor de finisare duc uneori la situații neprevăzute. Experiența îndelungată îi ajută pe cei care lucrează în producție sau pe pasionații de lemn să descopere trucuri cu ajutorul cărora să rezolve situațiile dificile sau să găsească scurtături fără să pericliteze calitatea produsului final. Multe dintre ele au ajuns să fie atât de folosite încât au devenit parte a tehnologiilor, fiind mai folosite decât metodele clasice. Iată câteva dintre trucurile folosite la șlefuirea, pregătirea, colorarea și lăcuirea/vopsirea suprafețelor din lemn.

1. N-ai chit pentru găurile pentru din suprafața de lemn? Folosește aracet și praf de lemn!

De multe ori, lemnul are imperfecțiuni – mici găuri, zgârieturi – care trebuie reparate pentru ca suprafața să fie perfectă după finisare. De obicei se folosește  Holzspachtel (numit și chit de cuțit) sau chituri speciale. O metodă la îndemână, care are și avantajul obținerii unei culori asemănătoare cu a lemnului, este acoperirea defectelor cu un amestec de aracet și praf de lemn de la șlefuire. Se folosește praf fin, nu rumeguș. Amestecul trebuie făcut astfel încât adezivul să devină mai consistent, dar să nu-și piardă proprietățile adezive. De obicei, fiecare meșter are rețeta lui proprie pentru că rezultatul depinde de viscozitatea adezivului și de finețea prafului de lemn. Amestecul trebuie să aibă la final consistența mămăligii. Este pus în exces în gaura curățată de praf și de impurități, lăsat să se usuce și apoi șlefuit pentru a ajunge la nivelul suprafeței. Trebuie pus în exces pentru că, prin uscare, cantitatea scade.

O altă metodă este amestecarea lacului nitrocelulozic cu praf de lemn. În acest caz, finisarea trebuie făcută doar cu lac nitro pentru că altfel apar pete în zonele respective.

2.  Lemnul de rășinoase are noduri și vrei să blochezi rășina în interior? Folosește shellac!

Este un fapt știut că rășina din lemnul de rășinoase este foarte greu de blocat în interior. De aceea, pungile de rășină se scot, iar Knotenpunkte se înlocuiesc cu crengi care imită aspectul nodului. Îl imită, dar nu-l reproduc, ceea ce este frustrant pentru cei care doresc nodul autentic. De aceea, mulți aleg să lase nodul așa cum este cu riscul ca rășina să iasă și să păteze finisajul. Există, însă, o soluție pentru a bloca rășina în interior – shellac-ul. Aplicând cu pensula 2-3 straturi de shellac pe nod, rășina este blocată în interior și nu mai iese chiar dacă temperatura crește. Găsiți shellac gata preparat în magazinele de specialitate, mai ales în cele cu materiale pentru pictură. Informații suplimentare despre shellac, precum și modul de prepara în cazul în care ați găsit shellac sub formă de fulgi, găsiți hier.

3. Majoritatea defectelor se văd după colorare. Poți să le vezi însă și înainte

O mare problemă pentru finisajele transparente colorate o reprezintă defectele precum zgârieturi sau lovituri fine care nu sunt vizibile după șlefuire. Puteți face suprafața vizibilă dacă treceți peste ea cu un burete umed. Există chiar și baițuri care pun în evidență defectele – foarte deschise la culoare și compatibile cu toate finisările ulterioare. Prin udare cu apă sau baiț foarte deschis suprafața lemnului își schimbă culoarea și defectele devin vizibile. Folosirea apei are și avantajul că va ridica fibra lemnului dacă șlefuirea nu a fost bine făcută, permițând astfel o mai bună șlefuire.

După identificarea defectelor, suprafața se șlefuiește cu burete abraziv mediu sau cu hărtie abrazivă cu o granulație nu mai mare de 220 pentru ca praful foarte fin să nu blocheze absrbția colorantului sau a grundului/lacului în lemn. După șlefuire, lemnul este lăsat să se usuce total înainte de a începe colorarea/lăcuirea.

4. Vrei să pui în evidență desenul natural al lemnului? Folosește baiț pe bază de apă, în exces, urmat de ștergere!

Mulți se feresc de baițurile pe bază de apă de frica descleierilor, a timpului mai mare de uscare și a creșterii umidității în lemn. Nu trebuie să aveți astfel de spaime. Dacă încleierea sau furniruirea au fost făcute corect și cu materiale de calitate, nu vor fi puse în pericol din cauza cantității de apă dintr-un baiț. Iar dacă lemnul a ajuns la echilibru, chiar dacă absorbe apa din baiț, o va elibera imediat prin uscare. Cu baițurile pe bază de apă, desenul natural al lemnului este pus mult mai bine în evidență, iar culorile sunt mai vii. Iar dacă aplicarea se face cu pistolul, în exces, urmat de ștergere cu cârpă curată și moale de bumbac, colorarea va fi uniformă, fără pete. Atenție! Dacă suprafața nu este bine șlefuită și are mici defecte, metoda le va pune în evidență și pe ele.

5. Folosește soluție de aracet pentru a reduce absorbția în zonele de capăt de fibră

În lemn, absorbția cea mai are are loc prin capetele de fibră, acolo unde fibra a fost retezată. Zonele transversale (unde tăierea este perpendicular pe fibră) și zonele frezate sau strunjite sunt cele unde capetele de fibra sunt în număr foarte mare. La băițuire, se absoarbe mai multă culoarea, suprafața pătându-se.

Cea mai veche soluție folosită pentru a reduce absorbția în aceste zone este Wasser aus aracet, adică o soluție diluată de aracet. Soluția se aplică cu pensula, doar pe acele suprafețe. În cazul baluștrilor sau a altor elemente strunjite cu model, soluția se aplică pe toată suprafata. Aracetul intră în interiorul fibrei, se întărește, blocând astfel absorbția. După aplicare și uscare completă, suprafața se șlefuiește, se desprăfuiește, după care poate fi colorată.

6. Vrei să netezești lemnul după colorare? Foloseste dosul hârtiei de șlefuit!

Recomandarea specialiștilor în finisare este să nu se facă Schleifen zwischen den Schichten decât după aplicarea unui strat de grund/lac peste baiț. Șlefuind direct baițul, culoarea se va lua diferit și va rezulta un aspect plin de pete. Dacă totuși, din diverse motive, trebuie să neteziți o suprafată după colorare, folosiți dosul unei hârtii de slefuit folosite. Hărtia nu este suficient de abrazivă pentru a lua culoarea, dar reușește să netezească suprafața, scăpând astfel de aspectul foarte rugos.

7. Vrei să nu rămână urme de pensulă pe suprafață? Folosește trafalet cu burete dur!

Cei pasionați de bricolaj, se plâng deseori că, în urma vopsirii cu pensula, rămân urme pe suprafață și peri din pensulă. Aspectul este cu atât mai vizibil cu cât lacul aste mai gros, are viscozitatea mai mare. Dacă, de exemplu, se aplică lac pe bază de apă pentru exterior, nici nu este recomandată diluția pentru că lacul are Thixotropie (pentru a putea fi aplicat pe verticală fără scursuri) și apa suplimentară îi afectează această proprietate. În acest caz cel mai bine este să folosiți trafaleți. Cei mai buni sunt cei cu burete dur pentru că aplică lacul sau vopseaua mai uniform și fără scursuri. Dacă aplicați lacuri pe bază de solvent folosiți trafalet cu burete rezistent la solvent. Buretele obișnuit, la contactul cu solvenții, se umflă și se lasă.

8. Ai scursuri de lac pe muchii sau pe suprafață? Se rezolvă!

Este știut faptul că suprafața lăcuită arată mult mai bine, fără coajă de portocală sau aspect de plastic, dacă în loc de un strat gros se aplică 2-3 straturi subțiri de lac, diluat corespunzător. Dar ce faci cu scursurile? Lacul subțire va fi mai fluid și va curge mai ușor, formând pe canturi scursuri inestetice. Pe suprafețele plane, scurgerea va continua și după încetarea aplicării, până când lacul se va usca superficial. Picăturile groase de lac întărit sunt greu de îndepărtat prin șlefuire. Pentru a îndepărta stratul gros trebuie insistat și astfel sunt afectate și zonele din jur. Cea mai bună metodă este folosirea unui țicling. Ce este acela? Un fel de daltă cu lama dreaptă, ascuțită, îngustă și fină. Cu el se îndepărtează surplusul, cu grijă și după uscarea totală a lacului, după care suprafața se șlefuiește ușor cu burete abraziv fin sau cu hârtie abrazivă. Dacă scursura se îndepărtează într-o fază intermediară a finisajului, se foloseste hârtie cu granulația 280 sau 320. Dacă este strat final de lac sau vopsea se folosește întâi o granulație de min.400, după care se lustruiește cu pâslă sau cârpă moale de bumbac și pastă abrazivă 800-1000, pentru Mattlack oder 3000, für Glanzlack.

9. Vrei sa faci mobilă distressed, dar nu vrei să depui mult efort? Folosește ceară!

Notlage/Belastung este cea mai cunoscută metodă de Holzantiquarisierung. Arderea muchiilor, adică șlefuirea lor până se ajunge la lemn sau la stratul inferior, dă senzația că mobila a fost îndelung folosită. Pentru a sugera o folosire mai intensă, șlefuirea se face și pe suprafețele plane, aspectul general fiind de mobilă vopsită divers de-a lungul timpului și care, din cauza folosirii intense, s-a deteriorat. Metoda implica viziune artistică și destul de multă muncă, șlefuirea nefiind foarte simplă. Pentru a evita efortul depus la șlefuire, se poate folosi ceară pentru lemn. Este aplicată în strat subțire pe stratul inferior, în zonele unde se dorește îndepărtarea stratului superior (muchii, suprafețe). Cum ceara este strat final, stratul de vopsea aplicat deasupra nu va avea aderență. După uscare, el se îndepărtează cu ușurință prin simpla ștergere cu o cârpă moale de bumbac. Efectul poate fi fixat la final cu ceara sau lac. Dacă se folosește lac, zonele în care a fost ceară trebuie șterse cu diluant/alcool, dacă vopselele sunt pe bază de apă, sau cu soluție slabă de sodă, dacă sunt pe bază de solvent.

10. Ai refacut finisajul unui obiect vechi din lemn si vrei să verifici dacă stratul nou are aderență la lemn? Folosește testul cu moneda!

Straturile de lac și vopsea au aderență la lemn pentru că o parte din primul strat este absorit de lemn, iar straturile următoare se agață de primul. Când se reface o piesă de mobilier, straturile vizibile de vopsea sunt îndepărtate prin șlefuire sau cu decapanți. Stratul absorbit în lemn este ignorat însă și asta duce la scăderea aderenței noului finisaj. Pentru a vă asigura ca lacul va intra în lemn, trebuie să-l șlefuiți după îndepărtarea totală a straturilor de vopsea. Folosiți întâi o hârtie abrazivă grosieră (60, 80), după care una mai fină, de 150 sau 180. Astfel se îndepărtează lacul absorbit în partea de suprafață a lemnului și fibra este deschisă pentru a absorbi din nou. Dacă ați făcut deja recondiționarea unui mobilier și vreți să verificați dacă noul strat are aderență, folosiți o monedă (una de 50 de bani este perfectă). Trageți cu muchia monedei o dungă pe o zonă ascunsă a mobilierului. Dacă în urmă rămâne o urmă albă, nu este bine. Însemnă că lacul s-a desprins și a intrat aer sub el. Dacă lacul doar se teșește, fără să se albească. finisajul are aderență. De ce este importantă aderența? Pentru că la orice lovitură sau șoc mecanic mai puternic, lacul se desprinde de lemn, după care crapă și se scorojește.

Există cu siguranță o mulțime de alte trucuri pe care le-ați folosit când ați finisat lemnul. Aș vrea să considerăm acest articol un început și să-l completăm cu alte trucuri rezultate în urma experienței voastre sau a celor de la care ați învățat meserie. Vă invit să le lăsați în zona de comentarii și promit să le adaug, menționând și numele celui care a venit cu propunerea. Ce ziceți, ajungem la 100?