Finishing costs and suggestions for reducing them

Starting from advice given yesterday celor care își propun să înceapă să finiseze lemnul, am zis că poate n-ar fi rău să vă spun și despre costurile acestei operații. Am ales să fac acest lucru pentru ca e bine de știut că în costurile finisării nu intră numai baitul, grundul și lacul. Fără a fi un specialist al cifrelor, vreau să vă atrag totuși atenția la calcule. Am văzut situații când, din oferta de pret pentru materiale, totul părea minunat, dar după ce s-au făcut primele mobile, lucrurile nu mai erau la fel de „roz”.

Când se face un calcul al costurilor cu finisarea trebuie avut în vedere tot ceea ce are tangență cu acest proces. Pe lângă costurile cu personalul și materialele, amortizarea echipamentelor pentru aplicare și uscare, trebuie luate în considerare și costurile cu energia, protecția mediului inconjurator, protecția la incendiu și alte asemenea costuri.

Primele costuri luate în calcul sunt cele ale produselor directe de finisare: baiț, grund, lac, diluant. Numai prețul acestor produse nu vă spune mare lucru. De aceea îmi este foarte greu să raspund la întrebarea: cât este lacul la dumneavoastră? Care lac? La ce folosește? Câte straturi vrei să aplici? Pe ce suport? Și multe astfel de întrebări care fac imposibil răspunsul direct la întrebarea despre lac.  Foarte important este consumul/mp de suprafață lăcuită. Cu ajutorul lui aflați prețul materialelor/mp. Și acesta este numai primul pas.

Hârtia de șlefuit, bureții și pastele abrazive (când este cazul), cârpele folosite la desprăfuire, diluanții de spălare, produsele folosite pentru realizarea testelor și a mostrelor, chiturile de retuș, etc, sunt tot cheltuieli de finisare. Sunt materiale consumabile si trebuie făcută o medie a acestor costuri/zi sau pe o anumită suprafață finisată (ex.100 mp) si de aici aflati costul/mp, care se adaugă celui de sus.

Pierderile de produs se adaugă și ele costurilor. De aceea se recomandă folosirea unor tehnologii care să ducă la scăderea acestor pierderi. Vă dau exemplul aplicării produselor prin pulverizare. La pulverizare normală pe o suprafață plană și plină (adică nu rame de ferestre, tocuri, etc), pierderile teoretice sunt de min.20% și ajung la 60% la obiecte gen scaune sau ferestre. Este vorba de pierderi teoretice, repet. Pierderile reale pot depăși 100%. Când în fișa produsului este dat un consum (ex.100 g/mp) este vorba de materialul rămas pe placă. Cel mai bine determinati consumul real dacă pregătiți o cantitate de material și aplicați pe câteva piese de mobilier. Calculați suprafața totală finisată (atenție la canturi, muchii și alte suprafețe înguste – acolo sunt pierderile cele mai mari). Împărțiți cantitatea consumată la suprafața totală și ați aflat consumul real. Cu cât finisați mai multe obiecte cu atât aveți o imagine mai clară despre consumul real.

Pierderile la pulverizare pot fi reduse folosind pistoale sau pompe performante. Sunt astfel de echipamente care reduc și cu 60% pierderile. Dacă se pune în balanță costul echipamentului și pierderile o să vedeți că primul nu mai pare atât de mare.

O parte importantă din costul finisării este reprezentată de cheltuielile cu energia. Consumul energetic este cu atât mai mare cu cât metoda de aplicare a lacului este mai sofisticată. Dar cea mai importantă cantitate de energie va fi consumată în procesul de uscare forțată. Practic, consumul energetic crește de la un minim în cazul aplicării produselor cu trafaletul sau pensula și uscarea în mediul ambiant și ajunge la un maxim atunci când se folosesc linii de aplicare complexe, cu roboți de pulverizare, eliminarea solventului în tuneluri de uscare, urmate de lămpi UV care întăresc materialul.

Un alt cost cu impact asupra cheltuielilor este cel legat de reziduuri și distrugerea lor. Aici intră bidoanele goale, cârpele murdare de lac, resturile de lac din apa de la cabina de pulverizare, etc. Toate aceste materiale (indiferent dacă produsele folosite au fost pe bază de apă sau de solvent) trebuie distruse de o firmă specializată.  Este deci bine să se folosească produse și tehnologii în urma cărora să rezulte cât mai puține reziduuri.

Timpul de lucru este de asemenea important, iar un timp îndelungat va duce la costuri crescute de manoperă și energie.

Rezulta ca mai important decât prețul pe litrul de produs este competitivitatea produsului, iar relevant este costul total al finisării pe unitatea finisată. Folosirea unor produse care să se plieze pe fluxul de producție și să permită realizarea unor scăderi ale costurilor cu energia și manopera  poate duce la scăderea prețului finisării/mp, chiar dacă ele par inițial produse scumpe. Un exemplu este folosirea produselor cu conținut mare în corp. În acest caz straturile aplicate vor fi mai puține, reducând astfel costurile cu manopera și costurile energetice generate de aplicarea unui strat suplimentar.

Alegerea tehnologiei de lucru este și ea importanta în economia procesului.  De exemplu, consumul în cazul aplicării cu valțul este foarte redus. Există produse cu corp de 99% care se pot aplica cu valțul, deci practic nu există pierderi. Aplicarea în sistem electrostatic poate reduce pierderile cu până la 70% comparativ cu o pulverizare normala. Pot fi adoptate tehnologii care recuperează și refolosesc materialele (turnare, flow-coating).

După cum vedeți nu este atât de simplu de calculat costurile finisarii și nu înseamnă că dacă ați cumpărat un produs ieftin în final vă va costa mai puțin. Și gândiți-vă că nu am spus nimic despre timpul și banii pierduți cu remedierea greșelilor.