Arte povera, în traducere, artă săracă, a fost o mișcare de artă apărută în Italia la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70. A influențat designul și decorațiunile interioare introducând mobilierul rustic, de modă veche și decorațiunile cu linii clasice. Este un stil care s-a impus în mobilă, fiind foarte apreciat.
Estilo arte pobre
Stilul arte povera în mobilă înseamnă specii de lemn mai puțin prețioase, culori clasice de nuc sau cireș închis și design simplu, sobru și util, cu linii drepte și sertare multe. Lemnul folosit este plop, tei sau anin, mai rar cireș sau frasin. La noi, mobila arte povera se fabrică de mai bine de 20 de ani și încă este la mare căutare.
El método de acabado del arte povera es una forma de "îmbătrâni” mobilierul. Se folosesc baițuri în culori clasice nuc închis, deschis și rustic sau cireș închis. Se folosesc patine sau baițuri speciale care produc același efect de ptinare, așa-numitele glaze-uri. Patinele sunt în ton, nu contrastante, pentru că nu trebuie să iasă în evidență. Pelicula de lac nu este groasă, dar nici sărăcăcioasă, iar gradul de luciu al lacului este cuprins de obicei între 40 și 70 gloss.
Provocările finisajului arte povera
Principala provocare a acestui stil de mobilă este molienda blanca. Lemnul folosit fiind de specii repede crescătoare au lemnul afânat și tendință de scămoșare la șlefuire. De asemenea, baițul este absorbit diferit și pot apărea pete. De aceea trebuie șlefuit cu multă grijă respectând folosirea succesivă a trei granulații diferite. Chiar dacă recomandarea este ca granulația hârtiei finale să fie 180, în acest caz se poate ajunge și la hârtie cu granulația 220. Speciile cele mai dificile sunt plopul și aninul. De multe ori plopul este înlocuit cu tei, care este foarte asemănător, dar mult mai ușor de șlefuit. Diferă foarte puțin culoarea, teiul fiind mai roșiatic.
Colorarea se face de obicei cu glaze-uri care sunt baițuri cu conținut de rășină care împiedică absorbția în profunzime. Se evită astfel apariția petelor. Uneori este necesară preparación del blanco a lemnului astfel încât aspectul de vechi al mobilei să fie susținut și de urmele de lovituri sau zgârieturi.
Glaze-ul se aplică prin pulverizare sau cu cârpa, în exces, urmat de ștergerea excesului cu cârpa. Prin ștergere este scos în evidență desenul lemnului și se face uniformizarea culorii. De asemenea, glaze-ul funcționează și ca patină. Ștergând, îl împingem în găurile făcute la pregătirea în alb sau rămâne în marginile tăbliilor ușilor sau în colțuri. Este unul dintre cele mai simple moduri de a obține mobilă patinată.
Dacă totuși apar diferențe mari de culoare din cauza absorbției diferite, se poate uniformiza aplicând prin pulverizare un strat fin din același glaze. Cantitatea aplicată trebuie să fie foarte mică pentru a nu închide culoare si a nu scădea aderența peliculei de lac. Nu se uniformizează dacă diferențele de colorare sunt mici. Uneori chiar aceste diferențe de culoare dau farmec mobilei arte povera.
Mobila arte povera este potrivită în living sau dormitor, dar și în baie sau bucătărie. Se combină bine și cu stilul modern, o astfel de piesă de mobilier punând și mai mult în valoare liniile și decorațiunile moderne.
Espero que la información anterior le resulte útil. Como siempre, cualquier aportación será bienvenida. Y si tiene alguna pregunta o duda, déjela en el espacio previsto para ello. Le responderé con mucho gusto.
Español 
Română 
Italiano 
English 
Deutsch 
Français 
Polski 
Português (AO90)
De acuerdo, sigo sus artículos con gran interés.
¿"Arte Povera"? Me quedé perplejo. Nunca en mi vida había oído ese término. Tanto más intrigante cuanto que soy arquitecto, así que supongo que estoy al día de todas las tendencias artísticas.
Además, trabajo en la industria del mueble para una empresa italiana que produce exactamente este tipo de muebles que clasificamos como eclecticismo tardío. No insistí demasiado, pero desde luego no me imaginaba que este estilo tuviera un nombre y formara parte de una tendencia.
Corriente que haría carrera en Rumanía. Hmm, aquí tengo algunas reservas. De todos modos, muchas gracias por la información.
Usted habló en un artículo anterior sobre cómo se puede recrear, imitar un acabado existente. Como especialista en la materia, dígame cómo se puede ser creativo para crear un acabado original, distinto, único. Sé que el acabado es extremadamente laborioso. ¿Existen patrones de originalidad en este campo?
¿Qué relación existe entre la forma, la función y el acabado elegido para un mueble o toda una colección?
En cuanto al acabado elegido para las puertas de MDF de su cocina, la respuesta fue sencilla e inequívoca: ¡patinado!
Hola,
Vayamos por partes. 🙂 Efectivamente, en Rumanía se fabrican muebles de arte povera desde hace mucho tiempo y el término es muy utilizado. Y me sorprende que no lo hayas oído antes, sobre todo porque trabajas en una fábrica. Trabajo en la industria de la madera y el mueble desde 1988 y conozco el término desde entonces. Cuando todavía había grandes fábricas de muebles (muchas han desaparecido entretanto) se hacían 3-4 camiones de muebles a la semana. Los muebles eran principalmente de álamo, a veces combinado con cal y el acabado era sencillo y predominaban los tonos nogal (oscuro o claro). El reto con este acabado era la uniformidad, porque el álamo absorbe de forma diferente y aparecían manchas.
Me pregunta sobre la originalidad de un acabado y la relación entre forma, función y acabado. Mi opinión es que un acabado no debe tratarse solo, separado del conjunto. Un acabado no es nada sin el mueble que hay debajo. Siempre hay que mirar el conjunto. De hecho, como acabadores de madera, podemos copiar un nuevo acabado que apareció en quién sabe qué feria, pero no lo copiamos para que se quede en una ventana de madera, sino para que sea todo un mueble. O, si no coincide con el modelo, no lo hemos copiado. Le puedo poner un ejemplo. Una vez hice un acabado de muestra para una feria que fue un gran éxito. Se hizo sobre un mueble pequeño. Uno de los italianos con los que trabajaba me pidió que hiciera una librería con ese acabado inmediatamente después de la feria. Salió horrible, no encajaba en absoluto. Por eso digo que todo tiene que verse como un cuadro y que todos los que intervienen son importantes.
Le deseo lo mejor.