Casa "nueva" de madera de más de 300 años

Am scris destul mult despre madera recuperada, dar continui să cred că folosirea lemnului recuperat de la clădiri vechi, părăsite și demolate sau a lemnului salvat din alte astfel de surse este un mod rațional de a folosi lemnul. Iar în ceea ce privește obiectele sau construcțiile la care s-a folosit astfel de lemn capătă o patină a vremii, se încarcă cu povești și istorie, devenind mult mai valoroase.

Sunt mulți cei care gândesc în acest mod despre lemnul recuperat. De exemplu Julie și Jimmy Cash, un cuplu din Birmingham, Alabama, SUA. Ei au fost întotdeauna îndrăgostiți de munte, de păduri și de vechile case sau cabane pe care le întâlneau în plimbările lor. Când au decis să-și facă propria casă de vacanță au ales ca loc Munții Lookout din Georgia, iar dorința lor cea mai mare a fost să semene cu vechile cabane pe care le-au admirat atât de mult. Chiar au spus că dacă nu vor gasi lemn vechi pentru casă preferă să nu o mai facă.

Ajutorul a venit de la o firma din zonă a cărei obiect de activitate era recuperarea lemnului de la vechile mori, hambare pentru uscarea tutunului sau alte clădiri părăsite, care se degradau continuu. De la această firmă, Julie și Jimmy, și-au luat aproape tot lemnul pentru construcția casei, adică aproape 80% din tot lemnul folosit.

Au folosit lemn de pin, cedru și hemlock, vechi de peste 300 de ani, recuperat din hambare din Tennessee și Virginia și de la o moară din Carolina de Sud. Julie spune că lemnul este încărcat de istorie, are propria poveste și de câte ori îl privește, parcă vede altceva. Pe lemnul folosit la construcția stâlpilor terasei se mai văd găurile de cuie făcute în trecut. Odată, acești stâlpi au fost folosiți pentru a pune la uscat frunzele de tutun.

În bucătărie nu doar grinzile și podeaua sunt vechi. La construcția dulapurilor și a mesei centrale, cu toate că sunt făcute o dată cu casa, s-a folosit lemn recuperat din vechi hambare. Podeaua este făcută din grinzi recuperate dintr-o moară veche de 300 de ani.

În casă există zona de luat masa, unde o bancă veche, covorul indian și candelabrul german amintesc de vechile ferme. Casa are și o zonă de relaxare unde, pe lângă o veche măsuță și 2 fotolii, există și o bibliotecă, practic polițe pentru cărți făcute din stâlpii recuperați din hambarul pentru tutun. În partea de jos este reprodus designul în „Z” caracteristic ușilor caselor țărănești.

Accesul la etaj se face pe o scară construită rustic, din trunchiuri de plop. Finisajul scării este alb-gri spălat, iar decorarea este făcută cu un felinar și afișe pe care Julie le-a găsit într-un anticariat din Birmingham.

La etaj sunt dormitorul principal și cel pentru oaspeți. În dormitorul principal se află poate singura piesă nouă de mobilier din toată casa, pentru că nu au reușit să găsească o piesă veche așa cum și-ar fi dorit. Dar piesa de rezistență din dormitor este cufărul stră-stră-străbunicului lui Jimmy, cufăr care l-a însoțit pe acesta în Războiul Civil.

Dormitorul de oaspeți este și el decorat cât se poate de rustic. Lemnul pereților, lemn vechi recuperat, cu toate urmele timpului pe el, este la vedere, paturile au tăbliile și latelalele făcute din trunchiuri vechi de plop, iar ferestrele sunt încadrate în rame de lemn. Lumina este asigurată de un bec atârnat deasupra paturilor de un cui bătut în lemn.

Cei doi spun că apreciază foarte mult lemnul vechi, care a trăit și alte vieți până să ajungă la ei. Și foarte probabil va continua să existe și după ce ei nu vor mai fi.  Motiv pentru care ei se consideră doar îngrijitorii vremelnici ai lemnului casei lor.

(sursa: countryliving.com)