Cómo construimos el cenador de acacia recuperada de un viejo granero

Anul trecut, după publicarea articolului despre acacia, am primit un mesaj de la un cititor care povestea cum a recuperat lemn de salcâm dintr-un vechi hambar și l-a folosit pentru construirea unui foișor. Era impresionat de rezistența și duritatea lemnului. Felul cum povestea, entuziasmul și dorința de a împărtăși experiența cu cineva care are aceeași pasiune pentru lemn m-au impresionat și așa am ajuns să ne cunoaștem (din păcate, numai virtual). Cu toate că poate părea doar o poveste simplă despre construcția unui foișor folosind lemn vechi, cred că este mai mult decât atât. Este o poveste despre pasiune, despre lemn recuperat, despre amintiri transferate într-un foișor nou, despre vise, planuri și dorințe și nu în ultimul rând, despre familie. Îmi face plăcere să vă spun această poveste, apelând, din când în când, la vorbele „împricinatului”.

El este Claudiu Gârceavă, care-și câștigă existența făcând foarte bine mobilă din PAL melaminat, dar care visează la un atelier unde să prelucreze lemnul masiv. Anul trecut, în toamnă, a demolat o veche magazie – hambar  sau porumbar, cum se spune la noi, în sud – și a hotărât să recupereze stâlpii de rezistență care erau din salcâm. Porumbarul a fost construit în 1949 pentru a ține în el, în afară de porumb, lemnele de foc și trestia folosită la butoaiele de vin.

O parte din lemn a stat în pământ, urmele lăsate de umezeală, dar mai ales de insecte, fiind foarte vizibile după îndepărtarea scoarței. Cu toate aceastea, lemnul era la fel de dur și rezistent.

Fiecare stâlp de salcâm a fost curățat cu grijă cu toporișca și tezla, au fost scoase cuiele vechi și a fost pregătit pentru viitoarea construcție.

„La foișor am folosit madera recuperada făcând stâlpii de rezistență, contravânturile stâlpilor, barele orizontale ce leagă stâlpii la capătul de sus, bârnele orizontale în formă de T între fiecare pereche de stălpi, în partea de jos și stâlpul central. Foișorul are diametrul de 5 m în zona stâlpilor și 6,5 m în zona acoperișului (privit de sus), fiind în 8 ape (octogon)”.

Pentru că lemnul recuperat nu a fost suficient, a trebuit să mai cumpere încă 4 m de dulapi pe care i-a tăiat la circular și i-a făcut căpriori. După ce a făcut structura, a dat totul cu ulei sicativat, l-a lăsat la soare 2 zile să se usuce, după care a aplicat o lazură culoare palisandru. Pentru că între timp a venit iarna, a fost nevoit să se oprească. Așa lemnul a avut timp să se „așeze” peste iarna.

„Anul acesta, cum a dat căldura, m-am apucat din nou de el. Am pus scândura pe acoperiș pe toate cele 8 fețe, prinsă în holțșuruburi, 900 de holțșuruburi în 3 zile. Am acoperit-o apoi cu membrană bituminoasă subțire, suprapusă la capete 10 cm și prinsă din loc în loc în capse lungi. Într-o zi a fost gata, dar m-a cam copt soarele, la sfârșitul zilei eram negri amândoi, și eu și membrana”.

Următoarele zile a fost timp frumos, așa că a putut pune în tihnă șindrila bituminoasă. A durat 4 zile și … 1750 de cuie. Pe muchii a pus tot șindrilă, tăiată sub formă de picătură și a lipit-o cu mastic.

Cu acoperișul gata și-a permis să se odihnească 2 săptămâni, după care a trecut la partea de jos a foișorului.  Tot din dulapi de 280 x 50 mm si 4 m lungime a făcut polițele orizontale pe care le-a pus peste scândura de la exterior. Pentru tot ce a fost prins de stâlpii de salcâm a trebuit făcut pregăurire, după care s-au folosit holțșuruburi. Salcâmul s-a dovedit a fi atât de dur încât nu intra nimic în el, iar la găurire ieșea fum din burghiu.

Stâlpul a fost îmbrăcat în sfoară pentru a „finisa” suprafața destul de rugoasă a salcâmului. Nu a vrut să-l îndrepte pentru a nu-l subția nici măcar cu 1 mm. „Pentru un metru jumătate de stâlp  am avut nevoie de 50 (cincizeci) de metri de sfoară. 🙂 Nu-mi venea să cred!”

Tot pe stâlpul central, la 1,70 m de sol, a pus 4 siteme de ancorare pentru 250 kg fiecare pentru hamace. „După ce iei masa, poți să te relaxezi într-un hamac când afară e o torențială de răpăie cu bulbuci”.

În interior a pus 2 bănci cumpărate, dar adaptate pentru foișor și o a 3-a, făcută dintr-o scândură veche mâncată de cari. ” Am scobit-o până am dat de lemn bun , am lăsat-o să se usuce, după care am dat cu lazură și am fixat-o pe 2 bușteni de salcâm ce par din ceramică. Este o bancă foarte comodă.”

Vă spuneam la început despre entuziasmul lui Caludiu. M-am gândit mult cum aș putea să spun eu ceea ce va urma, dar nici o variantă nu reușea să redea emoția, bucuria realizării și dragosta lui Claudiu pentru lemn. Așa că îl las din nou pe el să vă spună.

„Ce voiam să vă zic este că fiecare cui, fiecare șindrilă și fiecare tăiere de lemn, chertare și finisare a fost făcută de mine și numai de mine. A fost și va rămâne primul meu proiect din lemn masiv. Uneori am impresia că iubesc lemnul mai mult decât oamenii. Știți, eu de meserie sunt cofetar patiser (pe bune 🙂). Fac mobilă din pal melaminat din 2000, înainte am făcut pateuri. Visul meu este să îmi fac un atelier în care să lucrez lemn masiv și mă străduiesc să îmi împlinesc visul, alături de familie. Am o fată, elevă la Tonița și un flăcău de 5 ani, ce mă sperie cu tenacitatea și răbdarea lui. Și bineînțeles soția, care ne înțelege și ne iubește pe toți.”

Pe lângă satisfacția că a făcut totul singur, Claudiu se mândrește și că a făcut totul cu mâna lui. Ca unelte a folosit ferăstrăul coadă de vulpe (cel mai lung), bormașina, flexul, ciocanul, toporișca, menghina și tesla. „Foișorul este în 8 laturi – octogonal – iar piesa de metal din vârf, pe care se prind căpriorii și stâlpul central, am făcut-o dintr-o bucată de tablă de 3 mm. Am desenat forma, am tăiat cu flexul cu disc diamantat subțire, am găurit-o și apoi am îndoit-o manual în menghină și cu ciocanul, pe șanțurile fine pe care le-am facut cu flexul (tabla a fost destul de groasă).  Această piesă susține practic acoperișul și face legătura dintre căpriori și stâlpul central din salcâm, fiind fixată de el cu un holțșurub cu cap hexagonal de 20 cm lungime și gros de 1 cm. Nu știți ce satisfacție am avut când m-am urcat pe el și am stat în vârf”.

Acum foișorul este gata, așa că se pot bucura cu toții, în tihnă, de el. Poate mai puțin Claudiu. Nu că nu s-ar bucura, dar nu cred că o face în tihnă pentru că deja are o grămadă de alte proiecte la care se gândește și precis îl mănâncă mâinile să se apuce de ele. 🙂

Fotografiile din articol sunt proprietatea lui Claudiu Gârceavă