Vă spuneam în articolul despre recondiționarea și restaurarea mobilei că e bine să apelați la specialiști dacă aveți un mobilier vechi și prețios și vreți să-i dați o nouă viață. Între timp am găsit cel mai bun exemplu pentru a-mi susține afirmația: un mobilier de salon Chippendale vechi de mai bine de 100 de ani. A fost moștenit de la bunici de o familie dornică să-l păstreze, dar din motive obiective nu l-au putut ține în condiții foarte bune. Când în sfârșit au avut spațiul necesar au avut neplăcuta surpriză să vadă că mobila se deteriorase destul de mult și au decis că au nevoie de specialiști pentru a putea fi salvată.
Au căutat pe net o firmă care să-i convingă și așa au ajuns la SaveMob. I-au contactat și ei au venit, au văzut mobilierul, au evaluat situația și le-au spus ce se poate face. A rămas ca ei să se gândească și să dea un răspuns. Nu le-a trebuit mult să se hotărască pentru că își doreau din tot sufletul acea mobilă iar firma le-a inspirat încredere. Și așa a început un lung și dificil proces de salvare a unei mobile vechi și valoroase.
Mai întâi au venit baieții de la transport care au luat fiecare piesă, fiecare bucată mai mult sau mai puțin deteriorată, le-au inventariat, au notat detaliile legate de locul de unde proveneau și alte astfel de amănunte, le-au încărcat în camion și le-au adus în atelierul din București.
La atelier s-a făcut din nou inventarierea și a început munca. Piesele au fost analizate cu atenție, ocazie cu care s-a descoperit că erau foate atacate de cari, o parte dintre piese fiind chiar compromise.
Mai existau și unele părți – picioare de comoda sau de scaun – care pur și simplu nu mai puteau fi refăcute, singura soluție fiind înlocuirea lor.
Următoarea etapă a fost curățarea mobilei până la lemn, desfacerea și reîncleierea ei și repararea tuturor defectelor și dezlipirilor. Ornamentele sculptate ce puteau fi desprinse au fost curățate cu atenție pentru a nu strica sculptura. Totul a fost adus la faza de lemn curat, moment în care urmele carilor au fost și mai evidente.
Așa, „dezbrăcate” de stratul de lac, piesele au fost tratate prima dată împotriva carilor. Spun prima dată pentru că operația a fost reluată de mai multe ori, la intervale de o săptămână, pentru a fi siguri că toate larvele au fost omorâte. Pentru asta piesele de mobilier au fost încărcate într-un camion care se putea închide etanș și au fost pulverizate cu soluție concentrată anticari până la saturație. Apoi camionul a fost închis iar mobila a stat în acel mediu până a doua zi.
Timp de o săptămână, toate găurile de cari au fost chituite, s-au făcut reparații și încleieri iar piesele lipsă au fost copiate și montate la locul lor. La finalul săptamânii tratamentul anticari a fost reluat iar piesele de mobilier au fost lăsate în camion tot weekend-ul.
A urmat colorarea. Inițial mobila a fost neagră așa că s-a păstrat aspectul. Pentru a obține o culoare intensă s-a folosit cerneală de sepie, așa cum se colora și în trecut. Este vorba despre acel colorant natural pe care sepiile îl eliberează când sunt atacate sau detectează un periol. Colorantul este intens și colorează lemnul aproape acoperind fibra. La uscare capătă o culoare gri albăstruie care redevine neagră la lăcuire.
Gata colorată, mobila a ajuns din nou în camion pentru încă un weekend cu soluție anticari. Și iar verificări și chituiri pentru a fi siguri că n-a scăpat nicio gaură și nicio larvă.
Si a venit și momentul lăcuirii care, pentru a obține acel luciu special de odinioară, s-a făcut cu shellac. Nu este simplu de lucrat cu el și sunt puțini cei care mai știu vechile tehnici. Din fericire firma beneficiază de serviciile unui specialist în domeniu, domnul Iulian Burcică, care a lucrat mai bine de 30 de ani la fabrica de instrumente muzicale Doina, fiind specialist în restaurarea pianelor. Domnul Iulian este pensionar, are 69 de ani, dar continuă să restaureze piane și mobilier valoros. Vine cu bucurie la muncă și încearcă să predea mai departe ștafeta. A promis că nu se va retrage înainte de a pregăti un urmaș. I-am spus la un moment dat că sunt convinsă că știe o mulțime de povești despre mobila și pianele pe care le salvează. „Romane”, mi-a răspuns. Am hotărât să ne întâlnim cât de curând, să stăm la povești.
Dar să revenim la aplicarea shellacului. Pentru cei care nu știu, shellacul este un lac natural obținut din rășina secretată de o insectă – lac – care se află în India și în Tailanda. Rășina este dizolvată, în diferite proporții în alcool etilic. Shellacul dă un aspect foarte frumos mobilei numai că tehnica de aplicare este dificilă și pretențioasă. Iar atunci când lemnul este colorat negru, o culoare foarte pretențioasă, este și mai dificilă. Trebuie aplicate multe straturi consecutive pentru a obține luciul oglindă.
Salonul Chippendale a avut nevoie de 60 de straturi de lac și peste 200 de ore de muncă. Pentru a ajunge la rezultatul dorit lacul s-a aplicat cu mișcări circulare continue cu ajutorul unui șfam (un ghemotoc de vată și lână țurcană pus într-o pânză de finet). S-a început cu straturi subțiri, grosimea lor crescând ușor cu fiecare strat. Mișcarea circulară nu trebuie oprită pentru că altfel, în acel loc, apare o adâncitură. După fiecare strat lacul a fost lasăt săse usuce si apoi a fost șlefuit manual. Așa au fost făcute toate piesele salonului și nu au fost puține.
După multe săptămâni în care 1000 de ore s-a lucrat efectiv pentru salon, totul a fost gata. Proprietarului i s-au trimis fotografii pentru a vedea rezultatul și a fost invitat și la atelier. De altfel, aceasta este metoda de lucru a celor de la SaveMob. Clientul poate trece oricând pe la atelier să vadă fazele intermediare ale restaurării iar la final, mobila nu pleacă până când proprietarul nu-și dă acordul. Când se primește OK-ul mobilierul este ambalat și transportat acasă la client. Aici este dezambalat și fixat pe pozitie tot de angajații firmei. Așa s-a întâmplat și cu salonul Chippendale iar proprietarii au fost încântați că pot fi înconjurați de mobila ce le amintește de copilărie.
las fotos del artículo son propiedad de SaveMob
Buenos días, Sra. Radu,
Me impresiona la información que pone a disposición de los interesados en el arte de la madera.
Tengo 72 años - ingeniero naval, 36 años profesor en la Academia Naval Mircea cel Batran en Constanta, pero descubrí esta pasión relativamente tarde, después de varios proyectos de yates de madera.Desde entonces me interesa todo lo que significa tradición en el arte de la madera.
Tuve una primera experiencia al restaurar un mueble de comedor - dos vitrinas, mesa extensible y sillas - fabricado en Viena hacia 1914.Me costó mucho reacondicionarlo con shelac.Breve información de páginas web francesas.Pero todas hacían referencia a sus materiales.
Algo he conseguido, pero ahora al ver tus artículos me he dado cuenta de que no estoy solo en esta pasión, y seguro que hay muchos otros desconocidos.
Por casualidad descubrí esta revista y los artículos de su contenido, pero no entendí si la revista sólo está disponible en línea o si puedo comprarla o suscribirme.
Espero que no te hayas molestado demasiado con lo que has escrito.
Respetuosamente
Profesor Asimit Teodor.
Hola,
No te has molestado en absoluto. Al contrario, lo he disfrutado. La revista sólo está en línea. Habrá una edición impresa -una edición anual para coleccionistas- que aparecerá con motivo de la feria del mueble BIFE SIM Bucarest, que se celebrará del 13 al 17 de septiembre. La revista se distribuirá gratuitamente durante la feria.
En la revista en línea los artículos aparecen a diario. Ayer escribí sobre la laca. Encontrar aquí artículo.
Y sobre barcos teníamos artículos. Usted tiene aquí si aquí dos de ellos.
Espero que encuentre información interesante en la revista y que siga siguiéndonos.
Le deseo lo mejor.
El entendido que posee esos muebles, que conoce su valor y está dispuesto a pagar una fortuna para restaurarlos, no se da cuenta de que sus piezas guardadas se están deteriorando. Entiendo que es una introducción al texto, pero me sorprende. Lo siento, no he podido evitarlo, no es malintencionado.
¿Tú también compras muebles viejos?
Todos mis respetos Sra. Mihaela Radu por la ayuda y orientación que usted presenta para los amantes de los trabajos y restauraciones en madera. Le deseo todo lo mejor del mundo y buena salud. También me gustaría saber cuando se publicará una revista especializada porque me ocupo de restauraciones de muebles antiguos pero más de objetos de bronce latón plata oro. Con mucho respeto Viorel Ureche
¡Hola!
Gracias por su aprecio y sus mejores deseos. ¡Buena salud para ti también!
Es difícil revisar los consejos de los expertos en restauraciones. Hay muchos secretos profesionales en su mundo y muy pocos dispuestos a compartirlos.
Le deseo lo mejor.