Bar fatto di tubi, resina epossidica, cenere e 343 tappi di birra diversi

Încă de când am văzut prima dată un blat de masă compus din lemn, resina epossidica și tot soiul de obiecte spectaculoase încapsulate am știut că vreau să am unul sau, mai bine spus, să îmi fac unul. Cum lemnul îl iubeam deja, singurele dileme au fost ce tip de rășină să folosesc și ce obiect/obiecte să înglobez în ea.

Am crezut că va fi simplu cu rășina, dar după o căutare în mediul online despre rășina epoxidică am aflat de întreaga lor familie. Nu am să vorbesc acum despre tipurile de rășini, domeniile lor de utilizare și cum se folosesc, toate aceste informații le puteți găsi qui.

Pentru proiectul meu aveam nevoie de o rășină transparentă, inodoră, să nu îngălbenească în timp, să nu se contracte/ să nu crape, să permită turnarea unui strat gros pentru a facilita înglobarea obiectelor.

Țin să menționez că este imperial să consultați fișa tehnică înainte de a o folosi și să respectați întocmai indicațiile primite. Un exemplu despre ce se poate întâmpla când rășina epoxidică nu este măsurată și amestecată corect îl puteți urmări în video-ul de mai jos.

Revenind la al treilea element, fiind vorba despre un blat de bar și eu fiind un fan al berii incă din adolescență, alegerea a fost destul de simplă .. capacele sticlelor de bere.

Per la parte di supporto ho utilizzato un mobile di frassino având dimensiunile 1400 x 205 x 40 mm, așadar a fost nevoie de 343 de capace pentru a acoperi întreaga suprafață.

A fost o întreagă aventură în colectarea capacelor deoarece am dorit să fie unice. Cu mult ajutor primit, am reușit să strâng mii de capace, iar după o sortare riguroasă am reușit să obțin cele 343 de capace unice.

După ce lemnul a fost adus la dimensiunile finale am realizat un cofraj din PAL melaminat pentru a putea turna rășina fără ca ea să adere.

Având selecția finală, cu tot soiul de permutări, capacele au fost lipite cu silicon de blat.

Având totul pregătit, a urmat turnarea rășinii și întinderea ei cu o spatulă. Bulele de aer ieșite la suprafață au fost eliminate cu ajutorul unui pistol suflant de aer cald. La final, n-am mai avut nimic de făcut decât să aștept 72 de ore pentru vindecare.

Șlefuirea a fost realizată în mai multe etape, cu diferite nivele de granulație cuprinse intre 400 si 2000.

Pentru că stilul mobilierului din cameră este unul industrial, subiect ce poate fi abordat într-un alt articol, sistemul de prindere al blatului de perete l-am realizat în consecință; din țevi, conectori si flanșe.

Doresc să mulțumesc și pe această cale prietenilor pentru colectarea capacelor, fără de care acest proiect foarte drag mie nu s-ar fi realizat. Și nu în ultimul rând, tuturor celor care au consumat berile respective. Cheers!