"La Busu" a Bran, ci è piaciuta la gente e il posto

Nu este prima dată când scriu despre o pensiune. Dacă vă amintiți, când am trecut prin Târgu Mureș am fost impresionați gazdele unei pensiuni de acolo. De data asta ni s-a întâmplat cu ocazia târgului Expowood de la Brașov. Am hotărât să nu ne cazăm în Brașov ci să mergem mai spre munte, spre liniște și aer curat. Cum Valea Prahovei nu este renumită pentru liniște am mers pe căutare pensiune Bran. Și așa am ajuns La Busu. Nu, nu e vorba de Busuioc, de la meteo, ci de un alt…Busuioc – Cristian Busuioc – un domn foarte simpatic care are o pensiune la Bran.

Va spun din start că este vorba în primul rând despre oameni. Dacă veți intra pe site poate nu veți înțelege de ce am ales să mergem acolo. În realitate totul arată mai bine decât este prezentat acolo. Ca sa fiu sinceră primul lucru care ne-a atras a fost locul unde era amplasată (departe de șosea) și prețul. Pentru o pensiune de 3 margarete din zona Bran, destul de aproape de castel, prețul era foarte bun.

Gazonul cel verde si dușul care funcționează

Poate părea că cele două n-au nicio legătură, dar amândouă arată că oamenii locului sunt gospodari. Dar să începem cu începutul. După ce am vorbit cu Cristian și am bătut palma telefonic, la finalul zilei de târg (18.00) am plecat spre Bran. Rezervarea o făcusem destul de târziu în acea zi și omul ne-a spus că putem mânca acolo numai începând de a doua zi. Am oprit pe drum să luăm oarece cronțonele și ceva bere (mâncasem destul de târziu la târg, așa că nu era vorba de foame), așa că am ajuns după 19.

Ce ne-a atras atenția imediat a fost verdele gazonului din curte. Era clar că era foarte bine îngrijit. Un loc frumos și îngrijit și cu toate că nu era foarte mare, avea tot ce era nevoie pentru a te simți bine: galleria fotografica pentru a manca, leagăne mai mari sau mai mici, locuri de joacă pentru copii, hamac, pomi înfloriți.

Ne aștepta personalul – 2 persoane care ajuta familia Busuioc la treburile casei – și ne-am cazat. Camera era curată, generoasă, decorată în culori neutre. Ce atrăgea atenția în mod plăcut era faptul că totul funcționa foarte bine și arăta de parcă tocmai ce intrase în exploatare. Și totuși am aflat că pensiunea fusese inaugurată în urmă cu 4 ani și că proprietarul este cel care își dorește ca totul să funcționeze perfect, ocupându-se imediat de probleme atunci când apar. Iar reparațiile le face tot el.

Nu am întârzit mult prima seara – eram destul de obosiți – așa că nu ne-am întâlnit cu proprietarii în seara aceea. A doua zi, după ce m-am trezit cu ochii în munte și am văzut din pat răsăritul soarelui pe culmea lui, am plecat la târg tot fără să-i întâlnim. Am vorbit însă la telefon cu Cristian pentru a-i spune ce vrem să mâncăm la cină și pe la ce oră ajungem.

Întâlnirea cu proprietarii

Și așa, seara pe la 7, am ajuns la pensiune și am făcut cunoștință cu familia Busuioc. Cum am intrat în pensiune Cristina (pentru că ei sunt Cristina și Cristian 🙂) ne-a întâmpinat toată un zâmbet și ne-a întrebat în cât timp vrem să mâncăm (era vorba de pastramă cu mămăliguță si trebuia să fie caldă). Am spus că într-un sfert de oră suntem gata și ne-am ținut de cuvânt.

Când am ieșit masa era aranjată și ne aștepta. Am fost întrebați dacă vrem un pahar de vin de țară, dar noi am fi preferat ceva mai tare. Și uite așa am primit, din partea casei, câte un pahar de pălincă și unul de afinată, să alegem ce ne pică mai bine. Și de aici limbile s-au dezlegat și am început să vorbim. A fost o seara foarte plăcută, cu oameni calzi și primitori.

După masă ne-a arătat pensiunea compusă din parter, etaj si mansardă. La etaj și mansardă sunt apartamente, foarte potrivite pentru familii cu copii, camerele simple fiind la parter. Fiecare cameră are propriul stil fără a fi însă încărcată, folosindu-se culori neutre.

Zona mansardată nu-ți stă în cap, este chiar înaltă. În camere sau pe holuri sunt locuri ascunse, dar pe lângă ferestre, de unde poți să admiri priveliștea sau unde potți citi în tihnă. Și peste tot este „vizibilă” măna stăpânului, totul funcționează și este în bună stare.

Am vorbit apoi de întreținerea curții, despre cât de frumoase sunt serile de vară petrecute cu oaspeții în curte. Se scoate dozatorul de bere, se pune muzică bună și uneori se coboară ecranul făcut dintr-o foaie de PAL melaminat și se proiectează filme. Desene animate pentru copii, până la 7 seara, după care se trece la filmele pentru părinți.

Ne-a povestit că, în serile cu meciuri importante, se adună lumea și pe stradă să le urmărească. Îl ascultam și vedeam pasiunea pentru lucrul bine făcut, plăcerea de vedea oamenii bucurându-se împreună cu el.

Omul sfințește locul

Privind în jur am înțeles ca oamenii sunt cei care fac ca pensiunea să fie altfel, să fie diferită. Dorința lor ca totul să fie bine întreținut și să arate cât mai bine. Bucuria pe care o împart cu cei ce le trec pragul.

Nu vreau să credeți ca este vorba de oameni care acceptă orice pentru a căștiga. Nu este deloc așa. Pot spune, chiar dimpotrivă. Este clar că nu-i poți face să treacă peste principii de dragul banilor. Ceea ce apreciază amândoi sunt oamenii și felul cum înțeleg să se poarte într-un loc pe care ei l-au făcut cu pasiune și pe care-l iubesc.

Ne-a părut rău că nu am făcut fotografii și cu gazdele. Fotografiile le-am facut de dragul locului, după aceea ne-am gândit că merită să vi-l arătăm și vouă. Dar cu siguranță vom reveni, așa că vor mai fi ocazii să facem fotografii împreună.

Le foto sono di proprietà della Revista din Lemn