Perché la muffa compare sul legno con cui sono rivestite le case all'esterno?

O problemă cu care se confruntă, uneori, cei care au casele placate cu lemn, cu lambriu, în special, este apariția mucegaiului. Pe lângă aspectul neplăcut, lemnul poate putrezi dacă nu se iau măsuri pentru protejarea lui și nu se îndepărtează mucegaiul. Având în vedere acest risc, sunt convinsă că mulți dintre voi se întreabă de ce lemnul continuă să fie ales de arhitecți pentru proiectele lor? Și de ce apare doar la unele case? Discutam zilele trecute cu un prieten care construiește case în Norvegia. Îmi spunea că acolo, marea majoritate a caselor sunt placate cu lemn, dar nu vede niciodată mucegai pe el. În schimb, în România sunt mai multe cele unde petele negre de mucegai sunt o prezență obișnuită, decât cele frumoase și curate. Mă întreba care este cauza, de ce aici apare așa frecvent mucegaiul? Din punctul meu de vedere sunt mai multe cauze care conduc la acest rezultat, cele mai importante fiind soluțiile tehnice greșite care lasă apa să stagneze pe lemn și lipsa ventilării.

Umezeala – apa stagnează pe lemn

Mucegaiul este o ciupercă și ca orice ciupercă, preferă umiditatea. De fapt, sunt multe tipuri de ciuperci care provoacă mucegaiul și toate se înmulțesc prin spori. Vântul transportă sporii în aer, ajungând astfel pe diferite suprafețe – piatră, marmură, lemn. Când găsesc mediu prielnic, adică umezeală persistentă, se fixează și se dezvoltă. Apar astfel pete verzi, negre sau albastre, în funcție de tipul ciupercii, mai întâi ca puncte din loc în loc. În mediu prielnic, punctele ajung să fie pete și se dezvoltă până se unesc între ele, acoperind toată suprafața. Dezvoltându-se, mucegaiul păstrează mediul umed, astfel că lemnul începe să se degradeze, permițând ciupercii să intre cât mai adânc. Dacă nu se intervine, lemnul se degradează din ce în ce mai mult până când nu mai poate fi salvat.

Pentru ca mucegaiul să nu aibă condiții de dezvoltare trebuie ca apa să se poată scurge de pe suprafața lemnului, să nu se acumuleze și să nu stagneze. Apa stagnează pe lemnul de placare din cauza montării greșite a lemnului/lambriului sau din cauza prelucrării lui greșite. Dacă veți avea curiozitatea să analizați un gard vechi țărănesc veți vedea că scândurile sunt prelucrate în unghi în partea de sus (au vârf), iar muchiile, atât sus, cât și jos, sunt ușor înclinate. Această prelucrare împiedică acumularea apei și permite scurgerea ei.

Problemele apar de cele mai multe ori la baza construcției. De aceea trebuie adoptate soluții care să nu permită apei să se acumuleze. Lemnul folosit la placare nu trebuie să vină în contact cu pământul, pentru că este cel mai sigur mod de a deteriora lemnul. De asemenea, distanța minimă de la sol ar trebui să fie de minimum 30 cm pentru a evita ca stropii de ploaie să sară pe lemn după ce ating solul. Dacă totuși lemnul ajunge până foarte jos ar fi bine să existe copertine sau streșini mari care să protejeze cât mai bine. Și nu în ultimul rând, lemnul folosit să fie tratat (prin impregnare în autoclave) o foarte bine finisat și întreținut periodic.

Ventilația – lemnul ud nu se poate usca rapid în lipsa ventilării

Chiar dacă apa se scurge, lemnul rămâne ud în urma ei. Pentru ca timpul de uscare să fie cât mai scurt este nevoie ca aerul să circule. Circulația aerului este mai importantă decât temperatura. Chiar și la temperaturi ridicate, dacă aerul nu circulă, viteza de uscare este mică. Dacă aerul nu se mișcă deloc, chiar dacă este cald, după ploaie străzile vor rămâne ude mai mult timp, comparativ cu zilele în care temperatura este mai scăzută, dar cu vânt.

Nel caso di placării cu lemn a caselor trebuie să existe spațiu între perete și lemn, astfel încât aerul să circule. În niciun caz lambriul sau scândura nu se lipește direct de perete. Montajul se face pe un cadru de lemn sau metalic care se prinde de peretele casei. Între lambriu și perete se creează astfel un spațiu prin care aerul poate circula. Este principiul fațadelor ventilate, un mod de izolare și finisare exterioară a caselor foarte folosit în ultima vreme. Spre deosebire de sistemul clasic, numit sistem continuu sau umed, când toate straturile (izolația, tencuiala, finisajul) vin suprapuse unele peste altele și sunt prinse direct de peretele casei, la fațada ventilată, între stratul de izolație montat pe perete si fațadă există cadre metalice care crează spațiul de ventilare. Pe ele se montează lambriu sau panouri de metal, plastic, sticlă sau alte materiale din care se realizează fațada. Pe izolație, la exterior, se montează folie anticondens, antivânt și antiinsecte. Este un sistem modern care, pe lângă izolarea termică și fonică, permite alegerea unor soluții arhitecturale foarte estetice.

Pentru a evita montajul greșit apelați întotdeauna la specialiști. O lucrare reușită rezultă în urma unui proiect bine gândit și a unor calcule făcute de cunoscători. Este adevărat, poate fi mai scump, dar evitați probleme care vă pot costa mult mai mult.

Montajul greșit al lambriului

Apariția umezelii care favorizează prezența și dezvoltarea mucegaiului poate fi urmarea montajului greșit al lambriului de lemn. Lambriul poate fi montat orizontal sau vertical. Dacă este prelucrat lambă și uluc, partea cu uluc va fi întotdeauna îndreptată în jos, evitându-se astfel pătrunderea și acumularea apei. Când montajul scândurilor de placare se face prin suprapunere, lamela inferioară va fi acoperită întotdeauna de cea superioară. Pentru a evita pătarea lemnului și apariția ruginii, elementele metalice folosite trebuie să fie din inox sau aluminiu.

Există sisteme care ușurează fixarea și permit înlocuirea rapidă a lamelelor, în cazul în care s-au deteriorat. În acest caz se folosesc șine și cleme flexibile de prindere în locul șuruburilor și cuielor. Șinele se montează pe perete, iar clemele pe care se prinde lambriul sunt introduse pe canalul șinei. Lambriul, care are pe spate frezări pentru prindere, va fi fixat unul după altul de clemele care culisează pe șină. Sistemul este sigur și precis, permite o bună ventilare a fațadelor și înlocuire rapidă a lambriului, în caz de nevoie.

Lipsa protecției poate duce la apariția mucegaiului pe lemn

Pentru a crește protecția la umiditate lemnul folosit la exterior trebuie protejat cu produse speciale. Pot fi folosite oli o vernici per esterni, care pe lângă protecția la umiditate asigură și protecția la radiația UV. Aceasta schimbă în timp culoarea naturală a lemnului care virază în tonuri de gri. Lemnul uscat corespunzător și care nu creează condiţii pentru dezvoltarea mucegaiului, sub acțiunea soarelui, va căpăta acea culoare gri albăstrui deschisă. Dacă umiditatea este mare și lemnul nu se poate usca, mucegaiul apare, iar culoarea gri se va închide, căpătând uneori și tonuri verzui.

Mai rezistent decât lemnul uleiat sau lăcuit este lemnul impregnat în autoclavă, sub presiune sau vid. El poate fi cumpărat ca atare de la firme de materiale de construcție sau poate fi dus pentru tratare la firme specializate. Prin astfel de tratamente soluțiile de protecție pătrund adânc în lemn și asigură protecția lui îndelungată.

Chiar și atunci cînd lemnul este tratat, mucegaiul poate apărea dacă condițiile de umiditate crescută sunt îndeplinite. Mucegaiul se poate dezvolta și pe suprafețe lăcuite, pe lambriu de PVC, așa cum se dezvoltă pe piatră sau marmură. De aceea, pentru a evita apariția mucegaiului trebuie asigurată scurgerea corectă a apei pentru a nu se acumula, aerul trebuie să circule, iar soluțiile constructive vor fi atent alese.