Come sono state restaurate le vetrate delle piccole torri della Cattedrale Evangelica di Sibiu

Catedrala Evanghelică din Sibiu a trecut printr-un proces de renovare care a început în 2017, iar în octombrie 2021 a fost redeschisă pentru public. Renovarea a fost făcută cu multă grijă, respectând stilul gotic al monumentului. Refacerea ferestrelor cu vitralii de la cel mai înalt nivel accesibil al turnului a fost încredințată lui Ion Dumitrașcu, meșter tâmplar din Cugir. Ferestrele simple și austere, majoritatea complet distruse de vreme, se aflau la 55 m înălțime, în cele patru turnuri care străjuiesc marele turn central. Ion nu s-a speriat de condițiile dificile de lucru și nici de cererea de a respecta întocmai design-ul inițial. Mai făcuse lucrări în Sibiu și clienții, posesori ai unor case din centrul vechi, fuseseră mulțumiți de felul cum au fost curățate și refăcute ușile, ferestrele sau vechile obloane. Reprezentanții catedralei au fost mulțumiți de lucrare și cum încă se mai fac mici lucrări în zonele inaccesibile publicului, Ion este chemat de câte ori este de refăcut o scară, o ușă sau alte obiecte din lemn.

Știam despre lucrările de la catedrală de la Vernice naturale, care a furnizat vopselele Kreidezeit pentru protejarea ramelor ferestrelor și cum aveam drum prin Sibiu, ne-am propus să ne întâlnim și cu Ion. Lucrul în asemenea condiții nu putea fi lipsit de peripeții, iar noi voiam să le aflăm.

Până la ferestrele din turn au fost urcate 192 de trepte

Catedrala Evanghelică este cea mai înaltă clădire din Sibiu, având puțin peste 73 m. Turnul central are 7 niveluri, accesul fiind posibil doar până la nivelul turnurilor, la 55 m. Acolo erau ferestrele ce trebuiau înlocuite, fiind distruse total de intemperii, iar pentru a ajunge la ele trebuiau urcate 192 de trepte. Nu vă imaginați că sunt ca cele de la bloc. Urcarea începe cu o scară elicoidală și continuă cu pasarele destul de incomode. Pe ele a trebuit Ion să urce ferestrele. A avut și ajutoare, le-a urcat treptat, dar tot a fost greu. Eu am urcat doar cu telefonul în mână și respiram cu greu când am ajuns în turn.

Ferestrele din turnuri erau complet distruse, vântul suflând puternic în turn, iar păsările intrând nestingherite. Pentru a îndepărta porumbeii, recunoscuți ca un pericol pentru monumente, reprezentanții catedralei au achiziționat un șoim al cărui cuib este în turn. Are intrare specială printr-un vitraliu din turn și pare că își face bine treaba pentru că în Piața Albert Huet, acolo unde este catedrala, nu sunt porumbei.

Le finestre, con molide stratificat, au fost făcute de Ion la el acasă, la Cugir. Nu obișnuiește să cumpere material gata stratificat pentru că nu are încredere că este corect făcut. A fost reprodus modelul inițial, cu linii simple și drepte. Sticla ferestrelor simple, aflate sub vitralii, este securizată pentru a evita eventuale accidente în cazul în care ar cădea. Rezistența la intemperii și soare a lemnului a fost asigurată cu un strat inițial de ulei de in, după care s-a aplicat, așa cum a recomandat producătorul pentru a avea o rezistență cât mai mare în timp, un strat de vopsea semigrasă și unul de vopsea grasă Kreidezeit. Ferestrele vor fi întreținute periodic pentru a nu mai ajunge în stadiul de degradare a celor inițiale.

Când au fost gata, ferestrele au fost ambalate cu grijă și aduse la Sibiu pentru montaj. Pentru a le urca a fost ajutat de o echipă de întreținere a catedralei. Au fost în total 10 0ameni. Montajul s-a făcut însă în doi, doar cu un ajutor. A durat 3 zile, locul fiind strâmt și incomod. Plus zgomotul și disconfortul produs de vântul care intra prin spațiile goale. Dar a reușit și acum este mulțumit că a acceptat lucrarea pentru că nu este puțin lucru să existe ceva făcut de mâna ta într-un monument așa de important.

Sablarea cu bicarbonat de sodiu, un mod sigur de a curăța lemnul sculptat

De-a lungul timpului, Ion a avut și alte lucrări în Sibiu. Uși stricate, ferestre ce trebuiau înlocuite păstrând același aspect, scări din lemn, obloane cojite și murdare.  Le-a reparat sau refăcut pe toate respectând clădirea și aspectul ei inițial. Una dintre clădirile la care a lucrat pentru a curăța și repara obloanele are anul de construcție scris pe perete:1681.

De multe ori toate aceste obiecte vechi, unele dintre ele foarte murdare sau cu sculpturi complicate, trebuie curățate. Lemnul fragil are nevoie de tratamente cât mai puțin agresive, de aceea și-a luat un aparat de sabbiato con bicarbonato di sodio. Particulele fine de bicarbonat pătrund în locurile greu accesibile și curăță lemnul fără să-i afecteze structura. Transformarea este spectaculoasă, în urma procesului lemnul rămânând perfect curat.

Chiar dacă, la prima vedere, toate aceste lucrări nu par ceva deosebit, ele sunt importante. Este nevoie de oameni care să trateze cu grijă și respect trecutul și Ion asta face. Respectă modelul inițial, cerințele proprietarului legate de păstrarea autenticității, fără note personale sau artificii. Lucrările sunt curate și oneste. Este ceea ce este nevoie când vorbim de păstrarea unei identității. Așa ne păstrăm rădăcinile.

Catedrala Evanghelică, o clădire emblematică a Sibiului

Conform documentelor, construcția Catedralei Evanghelice din Sibiu a început în secolul al XIV-lea pe locul unei vechi biserici din secolul al XII-lea. A fost construită în stil gotic, planurile inițiale modificându-se de câteva ori în cei aproape 150 de ani de construcție. Statutul de catedrală l-a căpătat în 1867 prin mutarea scaunului episcopatului luteran săsesc din comuna Biertan, una din primele așezări săsești.

Turnul de peste 73 m face vizibilă construcția din orice punct al orașului. Prezența celor 4 turnuri mai mici în cele 4 colțuri ale celui central este simbolică și arată că Sibiul era în trecut ius gladii (dreptul sabiei, latină), adică judecătorul avea dreptul de a-i condamna la moarte pe cei supuși judecății. Ele au fost folosite multe secole și ca punct de observare a incendiilor (foișor de foc) pentru că ofereau o privire panoramică asupra orașului, iar pompierii puteau fi direcționați mai repede și mai bine.

Referitor la înălțime, o legendă spune că sașii sibieni au dorit să aibă cea mai înaltă biserică evanghelică. Cum la acea vreme cea mai înaltă era la Bistrița, reprezentanți ai comunității au mers acolo, au urcat în turn și au lăsat o sfoară până jos măsurând astfel înălțimea. Dar mai marii orașului i-au invitat la cina unde i-au îmbătat și profitând de slaba lor atenție, au tăiat o bucată din sfoară. Astfel turnul bisericii din Bistrița, de 75 m, a putut să-și păstreze titlul de cel mai înalt.