Jak odróżnić świerk od jodły

Încheiam articolul de săptămâna trecută, cel despre comparația între lemnul de foioase și cel de rășinoase, spunând că speciile de rășinoase sunt greu de diferențiat, dar nu imposibil și că am să revin cu o comparație între lemnul de brad și cel de molid. Acest moment a venit, iar comparația se va referi la speciile pe care le găsim și în țară, adică abies alba (brad) și picea abies (molid). De altfel, molidul este cea mai răspândită specie de lemn de la noi, reprezentând 22% din suprafața forestieră a țării, bradul reprezentând numai 5%.

În stare de copac este mai ușor de făcut diferența între ele . Există elemente clare care le diferențiază, printre care:

• frunzele (acele), dispuse de-o parte și de alta a ramurei la brad și în jurul ei la molid. De asemenea, frunza de brad este albicioasă pe spate și are o dungă care o împarte în 2, pe când frunza de molid este verzui închis și nu are acea dungă. Strânse în palmă, frunzele de molid înțeapă pe când cele de brad, nu.
• scoarța, care este gri alburie la brad și gri roșiatică la molid.
• coroana, rotunjită la vârf și cu ramurile orizontale la brad și ascuțită la vârf și ramurile lăsate în jos, la molid.
• conurile, în sus la brad și în jos la molid.

Problema se complică atunci când este vorba de lemn, furnir sau cherestea. Dacă sunt 2 bucăți de lemn și trebuie să vedem care este brad și care molid, poate fi mai simplu (nu mult mai simplu), pentru că există elemente de diferențiere pe care o să le vedem mai jos. Foarte greu, uneori imposibil fără a ne ajuta de microscop sau măcar o lupă foarte bună, este să identificăm dacă este brad sau molid bucata de cherestea pe care o avem în mână.

Primul element care diferențiaza speciile este culoarea. Comparând 2 bucăți de cherestea tăiate tangențial, vedem că bradul are o culoare alb-gri, cu tonuri de gri și gri-roșcat,

iar molidul este albicios spre gălbui, culoare care se închide în timp.

În secțiune, ambele au inele anuale distincte, dar trecerea de la lemnul târziu la cel timpuriu se face gradual la molid

și semigradual la brad.

Ce le deosebește însă fundamental și este cel mai important element de identificare este prezența canalelor rezinifere, greu vizibile cu ochiul liber. În imaginea microscopică însă observăm prezența lor la molid

și absența la brad.

În secțiune transversală, canalele se văd ca mici puncte luminoase în lemnul târziu de molid, iar în secțiunea longitudinală, ca linii scurte. Uneori, în canalele rezinifere se formează acele pungi de rășină, atât de deranjante în producție încât se alege varianta scoaterii lor. La brad, rășina există numai sub coajă, dar poate apărea accidental atunci când acesta suferă o traumă mecanică, fiin un mod de a vindeca rana. La tăiere, molidul degajă un miros plăcut de rășină, care nu se simte la tăierea unui brad.

Fibra amândurora este dreaptă și uniformă, mai fină la molid și medie la brad. Ambele se prelucrează ușor, atât manual cât și mecanic și se finisează fără mari probleme. O problemă o pot reprezenta nodurile, destul de multe la molid și unele căzătoare. Din punct de vedere estetic însă, nodurile pot aduce un plus de valoare, prezența lor fiind apreciată de multi.

La brad pot exista unele probleme de pătări la colorare din cauza fibrei mai afânată. La colorarea cu baițuri obișnuite, ambele specii se colorează negativ (lemnul târziu, mai închis la culoare, absoarbe mai puțin și devine mai deschis și invers, astfel încăt, imaginea după colorare este ca negativul unei fotografii).

Ca utilizare, ambele specii sunt folosite pentru obținerea hârtiei, a panourilor derivate din lemn (placaj, PAL, MDF) sau ca pom de Crăciun. Sunt folosite în construcții, atât la structura de rezistență,

cât și efectiv la constructia totală a unei case din bușteni

lub belki

i przetworzone elementy.

Lemnul de brad si molid se poate folosi la obținerea ușilor, a ferestrelor, dar și la construcția gardurilor sau a foișoarelor. Bradul se comportă foarte bine la exterior, fiind foarte puțin influențat de umiditate.

Świerk, w przeciwieństwie do jodły, jest używany do produkcji instrumenty muzyczne, ca lemn de rezonanță. Cu molid se obțin cutii de rezonanță pentru viori, viole, chitări.

Cu toate că, la nivel mondial, cel mai mult este folosit pinul pentru obținerea mobilei, se folosesc cu succes atât bradul cât și molidul. Cel puțin la noi, molidul fiind în cantitate mare, se face destul de multă mobilă din el.

Spuneam că bradul este mai afanat si din acest motiv, oricât de bine ar fi șlefuit, nu se obțin suprafețe de foarte bună calitate pentru a obține o mobilă cu finisaj deosebit. Totuși, atunci când este vorba de mobilă de designer, orice este posibil.

În concluzie, lemnul de brad și cel de molid se aseamănă destul de mult. Cele mai importante elemente pentru identificare sunt culoarea și prezența sau absența canalelor rezinifere. Sper că, atunci când veți fi puși în situația de a le recunoaște, informațiile de mai sus să vă fie de folos.