A árvore de Natal foi outrora utilizada como mastro de navios

Asociem bradul aproape automat cu sărbătorile de iarnă. Chiar dacă împodobim o copie de plastic sau o specie de rășinoase adusă din fermele din nordul Europei, întrebarea este întotdeauna: Ai împodobit bradul? Este normal să fie așa pentru că primul arbore decorat de Crăciun a fost un brad din Pădurea Neagră. A fost ales pentru că frunzele lui în formă de ace rămâneau pe ramuri mult timp după ce se usca, bradul de Crăciun pus în casă, la căldură, continuând să fie verde. Cu timpul însă, bradul argintiu folosit inițial a fost înlocuit cu Abeto de Nordmann, o specie originară din Georgia cu ramurile mai dese, mai robuste și mai rezistente. Noi rămânem însă la bradul argintiu despre care va fi vorba în cele ce urmează.

Arbore specific regiunilor muntoase din Europa, folosit în construcții din cele mai vechi timpuri

Abies alba, conhecido como abeto branco ou simplesmente brad, este specie nativă din Europa. În căutări îl găsiți în intaliană ca Abeto da Noruega (abezzo, avezzo), weistanne (edeltanne, silbertanne) în germană, abeto branco (ou apenas abeto) în franceză și abeto branco (abeto branco) în spaniolă.

Arealul bradului se întinde din Pirinei până în Carpați și din Normandia până în sudul Italiei, Bulgaria și Grecia. Pădurile de brad din munții Pădurea Neagră, Germania, au furnizat lemn pentru construcții încă din Evul Mediu. Din aceleași păduri, trunchiuri întregi de brad ajungeau în Olanda în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pentru a fi folosite drept catarge pentru corăbii. Din acest motiv era cunoscut și ca brad olandez. Exploatarea intensă, creșterea mai înceată și rezistența mai scăzută la poluare a dus la scăderea ponderii bradului în favoarea molidului, mai repede crescător și mai rezistent. În ultima perioadă însă, proprietățile bradului de a fixa solul a dus la folosirea lui la reîmpăduriri ca specie de amestec.

La noi, Carpații Orientali reprezintă limita estică europeană pentru brad. Aici crește singur sau împreună cu abeto e fagul și îl găsim de la 400 m până la 1200 m altitudine. Brazi sunt și în Apuseni și Carpații Meridionali unde pot ajunge și la peste 1700 m. Cel mai jos îi găsim pe valea Nerei unde se dezvoltă foarte bine la altitudini mai mici de 200 m. Suprafața acoperită de brad din întreg fondul forestier este de 5%, fiind a doua specie de conifere ca pondere, după molid.

Un arbore falnic care domină înălțimile

Bradul este o specie longevivă care poate ajunge până la 600 de ani. Crește înalt de 40-50 m, uneori poate ajunge la 60 m și chiar peste, cu trunchi drept și gros cu diametru de 1,5 m. Rădăcina este pivotantă, dar cu timpul creșterile laterale se dezvoltă mai bine ceea ce face să se prindă foarte bine în pământ și să fixeze și solul. Este una dintre caracteristicele prin care se deosebește de molid, care are fixarea în sol mai slabă ceea ce face să fie doborât cu ușurință de vânturi puternice.

Trunchiul este acoperit cu o scoarță cenușie, de unde și denumirea de brad argintiu, care este netedă când arborele este tânăr și devine solzoasă pe măsură ce îmbătrânește. Sub scoarță sunt pungi de rășină care, pe măsură ce scoarța crapă, încep să curgă. Ramurile sunt dispuse orizontal, de jur-împrejurul trunchiului, formând o coroană piramidală care la maturitate devine mai lată în partea de jos.

Frunzele sunt sub formă de ace de 1,8-3 cm lungime și 2 mm lățime, verde închis și lucioase pe față, cu 2 dungi albe pe spate. Sunt dispuse de-o parte și de alta a ramurii, singurul rășinos cu o astfel de dispunere, celelalte având acele în jurul ramurii. Frunzele rezistă pe crenguță între 6 și 15 ani, rămânând mult prinse chiar și după uscarea completă.

Are flori atât de gen masculin, cât și feminin, din cele din urmă dezvoltându-se conurile, cu lungime între 10 și 20 cm și 3-4 cm lățime. Conurile sunt cilindrice, îndreptate în sus (erecte), sunt acoperite cu solzi care se desfac la maturitate și eliberează semințele care sunt atașate de o aripă. Semințele sunt foarte rezistente putând sta și peste o sută de ani pe pământ înainte să încolțească. De altfel, bradul este dintre speciile care are nevoie de cea mai puțină cantitate de lumină pentru a germina (aprox. 1%). Este motivul pentru care este plantat în păduri mixte, arborii tineri putând aștepta condițiile prielnice în umbra celor bătrâni și mai mult de 100 de ani.

Lemnul de brad: caracteristici și proprietăți

Este o specie cu lemn deschis la culoare, de aici și numele de abies alba (brad alb). În secțiune transversală nu se vede o diferențiere clară între alburn și duramen. Culoarea este albicioasă, ușor rozalie și se închide ușor odată cu maturizarea arborelui. Inele anuale sunt vizibile, zona de lemn târziu fiind mai închisă la culoarea, cu trecere graduală între lemnul timpuriu și cel târziu.

Textura este fină spre medie, în funcție de viteza de creștere. Fibra este dreaptă, uniformă, cu diametrul traheidei de dimensiuni medii. Nu există canale rezinifere în masa lemnoasă, rășina fiind doar sub scoarță. Este deosebirea esențială între lemnul de brad și cel de molid, una dintre puținele caracteristici care le diferențiază. La brad rășina apare doar accidental în interior, doar dacă în timpul creșterii arborele este rănit, iar rășina intervine pentru a repara rana.

Lemnul de brad are densitate medie, în stare complet uscat fiind de 415 kg/m³. Nu sunt probleme la uscare, doar dacă prezintă fenomenul de duramen umed când se acumulează apă în interiorul arborelui. Nu este un lemn durabil, fiind atacat cu ușurință de ciuperci și insecte, cu rezistență scăzută la putrezire. Se impregnează însă cu ușurință și astfel rezistența la exterior crește foarte mult. Se prelucrează ușor, atât manual cât și mecanic, se încleiează și se finisează fără probleme. La prelucrare mecanică nu degajă miros specific, spre deosebire de specii de rășinoase precum pinheiro ou larica. Colorarea este la fel ca la celelalte rășinoase, folosirea unui baiț obișnuit dând o colorare negativă (lemnul închis la culoarea rămâne mai deschis închizându-se cel cu culoarea mai pală).

Șlefuirea suprafeței este cu atât mai dificilă cu cât lemnul a avut creșterea mai rapidă și este mai afânat. Nodurile sunt mai puține decât la molid și pin, iar derularea sau tăierea pentru obținerea furnirelor este mai dificilă, obținându-se în special furnire tehnice, mai groase. Există tendință de crăpare la baterea cuielor și rezistență scăzută la smulgerea lor și a șuruburilor.

Folosit în construcții, la fabricarea mobilierului, dar și pentru obținerea celulozei și a hârtiei

Lemnul de brad are utilizări foarte asemănătoare celui de molid, fiind greu de făcut deosebirea dintre ele. Uneori este nevoie de analiză microscopică pentru a identifica specia. Fiind ușor și cu rezistențe bune la compresie și încovoiere este folosit în construcții la fabricarea caselor pe structură de lemn sau a celor din lemn rotund sau bușteni, pentru astereală, ca lambriu, grinzi sau scânduri. Se folosește la fabricarea ușilor și ferestrelor.

Nu este recomandată folosirea la exterior fără impregnare sau tratamente care-i cresc rezistența la apă, insecte și ciuperci. Impregnarea sub presiune cu substanțe specifice, urmată de tratamente de suprafață crește foarte mult rezistența lemnului de brad putând fi folosit pentru construcții exterioare neprotejate.

Se folosește la fabricarea mobilierului, fiind preferat în special pentru obținerea celui rustic. Finisajele speciale pot înnobila lemnul care nu este la fel de apreciat ca cel de nuc, carvalho ou ulm. É um bom material para pavimentos interiores.

Lemnul de brad este folosit în procesele de obținere a placajului, PAL-ului, MDF-ului, celulozei și hârtiei.

Nu doar lemnul este folosit de la brad ci și rășina și mugurii din care se extrag uleiuri volatile cu miros specific sau se folosesc în remedii naturiste (în special în tratarea răcelilor și a durerilor în gât). Arborii sunt plantați pentru fixarea solurilor cu risc de alunecare. Semințele, ascunse ani de zile sub covorul de ace, sunt o adevărată bancă de răsaduri pentru viitoarea pădure.

Sper să considerați interesante informațiile. Ca întotdeauna, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur vă voi răspunde.