Trecerea la produse pe bază de apă nu mai pare un drum atât de greu

La începutul finisării mobilei produsele utilizate erau doar pe bază de solvent. Primul lac folosit – shellac – era obținut prin dizolvarea în alcool a rășinii secretată de femela gândacului Kerria Lacca. Cu timpul, produsele naturale au fost înlocuite de materiale obținute în industrie, mai diversificate, rezistente și mai performante. Dar solvenții folosiți s-au înmulțit. În ciuda calității lor foarte bune, problemele de mediu create de emisia de solvenți și pericolul de incendiu impun găsirea unor soluții alternative. Așa a început dezvoltarea produselor hidrodiluabile cu calități asemănătoare și înlocuirea treptată a celor tradiționale pe bază de solvent.

Cercetările au dus la obținerea unor produse hidrodiluabile performante

Cum problemele de mediu au devenit din ce în ce mai presante, producătorii de lacuri și vopsele au fost obligați să reducă producția de materiale pe bază de solvenți și să o crească pe cea de produse hidrodiluabile. De asemenea, toți utilizatorii de astfel de produse au fost obligați să monitorizeze evaporarea solvenților, adică emisia de compuși organici volatili (COV/VOC în engleză) și să reducă în timp aceste emisii. Producătorii de mobilă trebuie să găsească soluții, iar una dintre ele este  înlocuirea materialelor pe bază de solvenți cu cele pe bază de apă (hidrodiluabile).

Ceea ce sperie cel mai mult producătorii când este vorba de trecerea la finisarea cu produse hidrodiluabile este timpul de uscare și faptul că apa conținută în produs ridică fibra lemnului, îngreunând procesul de șlefuire. Nu mai este cazul să-și facă astfel de probleme deoarece produsele s-au schimbat foarte mult.

Producătorii de astfel de materiale au intensificat cercetările reducând foarte mult timpul de uscare. Astfel, uscarea produselor hidrodiluabile a devenit, în multe cazuri, comparabilă cu a produselor similare pe bază de solvenți. Au fost găsite soluții pentru reducerea absorbției în lemn ceea ce face ca  fibra lemnului să se ridice mai puțin, iar șlefuirea între straturi nu mai fie o problemă.

Sunt soluții, atât pentru baițuri, cât și pentru lacuri și vopsele

Se pot înlocui atât soluțiile de colorare, cât și materialele peliculogene. Baițurile hidrodiluabile sunt folosite de multă vreme la colorarea lemnului. La început erau pulberi de coloranți dizolvate în apă. Baițurile se făceau chiar în fabrică, înainte de a fi aplicate, pentru a nu exista riscul alterării din cauza microorganismelor din apă. Era un proces neplăcut (pulberile zburau prin aer și erau inhalate), iar baițurile se uscau destul de greu, având ca unic solvent apa.

Acum se folosesc mult baițurile obținute din soluții concentrate de coloranți dizolvate în amestecuri de rășini și apă. Rășinile folosite împiedică absorbția în profunzime și grăbesc uscarea.

Materialele peliculogene (nitro, poliuretanice, acrilice, etc) pot fi și ele înlocuite cu produse hidrodiluabile mono sau bicomponente. Modul de aplicare este foarte asemănător cu al produselor pe solvenți, iar peliculele rezultate au aspect și rezistențe foarte bune.

Practic, acum toți producătorii de lacuri și vopsele pot oferi variante hidrodiluabile pentru orice finisaj. Există materiale pentru finisarea parchetului, a mobilierului de gradină sau a altor amenajări pentru exterior, sunt uleiuri și ceruri hidrodiluabile, patine de antichizare, efecte speciale, etc. Poate fi finisat lemnul masiv sau panourile furniruite, MDF-ul sau HDF-ul.

Aplicarea produselor hidrodiluabile poate fi adaptată tuturor tehnologiilor

Materialele hidrodiluabile se pot aplica prin pulverizare, turnare, vălțuire, flow-coating sau manual, cu pensula, buretele sau trafaletul (rola).

Când există linii de finisare, schimbarea produselor este mai complicată, dar nu imposibilă. De multe ori nu se poate folosi aceeași linie de finisare fiind necesare unele adaptări sau schimbarea unor componente.  Dar împreună cu furnizorul liniei de finisare și cu cel de lacuri si vopsele soluțiile pot fi identificate.

În cazul finisării manuale lucrurile sunt mai simple. Prima condiție este să existe un pistol sau o pompă de aplicare din inox. De asemenea, trebuie să existe un spațiu destinat uscării pieselor care să fie încălzit și bine ventilat. Ventilația este o condiție foarte importantă în cazul finisării cu produse hidrodiluabile, chiar mai importantă decât o temperatură mai ridicată.

Ceea ce trebuie reținut este că finisarea hidrodiluabilă nu înseamnă întotdeauna și finisare bio sau ecologică. Ea rezolvă problema protecției împotriva incendiilor și a emisiei de compuși organici volatili, dar nu rezolvă obligatoriu și celelalte probleme legate de mediu sau de protecția persoanelor. Pentru asta trebuie studiate fișele de securitate ale produselor unde sunt indicate componenții periculoși și riscurile posibile.

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.