La începutul finisării mobilei produsele utilizate erau pe bază de solvent. Primul lac folosit, shellac, era obținut din rășina secretată de femela gândacului Kerria Lacca, dizolvată în alcool. Cu timpul, produsele naturale au fost înlocuite de materiale obținute în industie. Produsele s-au diversificat, rezistența și aspectul peliculei s-au îmbunătățit, iar solvenții folosiți s-au înmulțit. În ciuda calității acestor materiale, din cauza problemelor de mediu create de emisia de solvenți dar și a pericolelor de incendiu, trebuia găsită o alternativă. Și așa a început dezvoltarea în industrie a unor produse hidrodiluabile, cu calități asemănătoare și înlocuirea treptată a produselor tradiționale, pe bază de solvent.
Cum problemele de mediu au devenit din ce în ce mai presante, producătorii de lacuri și vopsele au fost obligați să reducă producția de materiale pe bază de solvenți și să o crească pe cea de produse hidrodiluabile. De asemenea, toți utilizatorii de astfel de produse au fost obligați să monitorizeze evaporarea solvenților, adică emisia de compuși organici volatili (COV/VOC în engleză) și să reducă în timp aceste emisii. Producătorii de mobilă trebuie să găsească soluții, iar una dintre ele este înlocuirea materialelor pe bază de solvenți cu cele hidrodiluabile.
Ceea ce sperie cel mai mult producătorii când este vorba de trecerea la finisarea cu produse hidrodiluabile este timpul de uscare și faptul că apa conținută în produs ridică fibra lemnului, îngreunând procesul de șlefuire. Nu mai este cazul să-și facă astfel de probleme deoarece produsele sau schimbat foarte mult. Fiind obligați să producă tot mai multe materiale hidrodiluabile și mai puține pe solvenți, producătorii au intensificat cercetările în domeniul produselor hidrodiluabile, reducând foarte mult timpul de uscare. Astfel, timpul de uscare al produselor hidrodiluabile a devenit, în multe cazuri, comparabil cu cel al produselor similare pe bază de solvenți. De asemenea, s-au găsit soluții pentru a reduce absorbția în lemn. În felul acesta fibra lemnului nu se mai ridică așa mult iar șlefuirea între straturi nu mai reprezintă o problemă.
Se pot înlocui atât soluțiile de colorare cât și materialele peliculogene. Baițurile hidrodiluabile sunt folosite de multă vreme la colorarea lemnului. La început se foloseau pulberile de coloranți dizolvate în apă. Baițurile se făceau chiar în fabrică, înainte de a fi aplicate, pentru a nu exista riscul alterării din cauza microorganismelor din apă. Era un proces neplacut (pulberile zburau prin aer și erau inhalate), iar baițurile se uscau destul de greu, având ca solvent doar apa. Acum se folosesc mult baițurile obținute din soluții concetrate de coloranți dizolvate în amestecuri de rășini și apă, care împiedică absorbția în profunzime și grăbesc uscarea.
Materialele peliculogene (nitro, poliuretanice, acrilice, etc) pot fi și ele înlocuite cu produse hidrodiluabile mono sau bicomponente. Modul de aplicare este foarte asemănător cu al produselor pe solvenți, iar peliculele rezultate au aspect și rezistențe foarte bune.
Practic, acum toți producătorii de lacuri și vopsele pot oferi variante hidrodiluabile pentru orice finisaj. Există materiale pentru finisarea parchetului, a mobilierului de gradină sau a altor amenajări pentru exterior, sunt uleiuri și ceruri hidrodiluabile, patine de antichizare, efecte speciale, etc. Poate fi finisat lemnul masiv sau panourile furniruite, MDF-ul sau HDF-ul.
Aplicarea poate fi făcută prin pulverizare, turnare, valțuire, flow-coating sau aplicare manuală (cu pensulă, burete sau trafalet).
Atunci când există linii de finisare, schimbarea produselor este mai complicată, dar nu imposibilă. De multe ori nu se poate folosi aceeași linie de finisare, fiind necesare unele adaptări, sau schimbarea unor componente. Dar, împreună cu furnizorul liniei de finisare și cu cel de lacuri si vopsele, se pot găsi soluții.
În cazul finisării manuale lucrurile sunt mai simple. Prima condiție este să existe un pistol sau o pompă de aplicare din inox. De asemenea, trebuie să existe un spațiu destinat uscării pieselor, care să fie încălzit și bine ventilat. Ventilația este chiar mai importantă decât temperatura, în cazul finisării cu produse hidrodiluabile.
Ceea ce trebuie știut este că finisarea hidrodiluabilă nu înseamnă întotdeauna și finisare bio sau ecologică. Ea rezolvă problema protecției împotriva incendiilor și a emisiei de compuși organici volatili, dar nu rezolvă obligatoriu și celelalte probleme legate de mediu sau de protecția persoanelor. Este bine ca, înainte de utilizare, să se studieze fișele de securitate ale produselor.
Adaugă comentariul