Influența temperaturilor scăzute asupra calității peliculei de lac

Senzația plăcută la atingerea mobilierului și protecția împotriva murdăriei este dată de pelicula protectoare numită generic finisaj. Calitatea ei este un cumul între calitatea produselor folosite, modul corect în care sunt aplicate și factorii de mediu din zona în care se face aplicarea. În fabricile mari există spații speciale pentru finisare unde temperatura și umiditatea sunt controlate. Nu același lucru se întâmplă în ateliere sau fabrici care nu au dotări atât de avansate. În aceste locuri pot apărea probleme iarna când temperatura în interior scade mult. Și nu este vorba doar de spațiile unde se aplică lacurile ci și de cele unde sunt depozitate, chiar și de cum se face transportul. În cele ce urmează veți găsi câteva recomandări pentru aplicarea materialelor de finisare în condiții de iarnă, recomandări valabile și în cazul celor pasionați de bricolaj.

Produsele de finisare pe bază de apă nu au voie să înghețe

În cazul produselor hidrodiluabile (pe bază de apă) este bine de reținut că nu mai pot fi folosite dacă îngheață. Este important ca depozitarea și transportul lor se face la temperaturi peste 5°C. Problema este că, după dezgheț, aspectul lacului în recipient nu se schimbă. Defectele apar însă la aplicare, iar pelicula va avea aspectul diferit de ceea ce ne dorim. Cel mai des întâlnit defect este apariția unor steluțe pe toată suprafața obiectului, ca atunci când o bucată de sticlă este lovită din loc în loc și se sparge, fără însă a se dezintegra. Nu există remediu pentru defect, singurul mod de a rezolva problema fiind îndepărtarea stratului cu steluțe și aplicarea unui nou strat de produs care nu a fost afectat de îngheț.

Temperatura lemnului, a materialelor de finisare și a mediului trebuie să fie apropiate

Un principiu important al finisării spune că temperatura obiectului de finisat, a materialelor de finisare și a mediului ambiant trebuie să fie apropiate și nu mai mică de 15°C. În caz contrar pot apărea probleme de lipsă de aderență a peliculei la lemn sau peliculă cu defecte.

Produsele de finisare sunt formulate pentru a fi folosite în intervalul 18-20°C, interval în care se obțin cele mai bune rezultate. Chiar dacă lacul sau grundul sunt de cea mai bună calitate, dacă temperatura de lucru nu este respectată calitatea peliculei poate avea de suferit. Dacă obiectele din lemn și/sau materialele de finisare sunt depozitate în locuri cu temperaturi mai scăzute, trebuie aclimatizate (aduse din timp în locul unde se face finisarea) pentru a ajunge la temperatura mediului ambiant.

Temperatura scăzută înseamnă diluant mai mult

Materialele de finisare au vâscozitate mai mare la temperatură scăzută de aceea va fi nevoie de mai mult solvent (apă sau diluant organic) pentru a ajunge la o vâscozitatea acceptabilă pentru aplicare. Mai mult solvent înseamnă un substanță solidă care rămâne pe suprafața lemnului (corp solid) mai redusă) și automat o calitate scăzută a peliculei. Pentru a ajunge la calitatea dorită vor fi necesare mai multe straturi, ceea ce va crește prețul manoperei, implicit costul de producție. În plus, pentru produsele pe solvent, emisia de compuși organici volatili (COV) va fi mai mare.

Umiditatea lemnului trebuie să fie în intervalul recomandat

Umiditatea de echilibru a lemnului folosit la fabricarea mobilei trebuie să fie în intervalul 8-12%, iar pentru lemn folosit la exterior (ferestre, sageacuri, terase, etc) între 12 și 15°C. Controlul trebuie făcut, atât la suprafață, cât și în interiorul lemnului. Indiferent de conținutul de umiditate, lemnul masiv se va contrage sau dilata în funcție de umiditatea mediului, proces accentuat de temperatura mediului ambiant. Diferențele mari de temperatură dintre exterior și interior sau chiar dintre spațiile de lucru, pot accentua mișcările. Dacă produsele folosite la finisare sunt foarte rigide există riscul apariției crăpăturilor în pelicula de lac. De aceea la exterior, acolo unde mișcarea lemnului este mai accentuată, produsele de finisare folosite sunt mai elastice.

Uscarea peliculei este influențată de temperatura mediului

Temperatura interioară scăzută va fi cu siguranță o problemă și la uscarea materialelor de finisare. La temperaturi mai mici decât cele recomandate, uscarea, mai ales cea în profunzime, va dura mai mult. Se poate încerca forțarea ei, dar doar în tunele de uscare special configurate. În aceste tunele temperatura crește și scade progresiv, iar curenții de aer sunt studiați astfel încât să nu strice pelicula.

Dacă uscăm forțat piesele finisate punându-le în dreptul unor surse de căldură de tipul aerotermelor, pelicula se va deteriora, vor apărea bule, crăpături, chiar și aspect de coajă de portocală. Uscarea poate fi grăbită folosind diluanți repede volatili.

În cazul produselor hidrodiluabile, unde solventul este apa, putem forța uscarea prin mărirea circulației aerului în zona de uscare. În cazul acestor produse, circulația aerului este foarte importantă, chiar mai importantă decât temperatura mediului.

Vremea rece nu înseamnă că activitatea trebuie oprită, dar nici că trebuie lucrat oriunde și oricum. Trebuie găsite soluții pentru a nu lucra la temperaturi sub 15°C, pentru că riscul apariției defectelor de finisare este foarte mare. Iar remedierea lor s-ar putea să coste mult mai mult decât încălzirea spațiului de lucru.

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.