M-am gândit că ar fi momentul potrivit pentru un articol de sezon, așa că am să vă spun câteva lucruri despre ce trebuie avut în vedere atunci când faceți finisarea lemnului iarna. De ce ar fi lucrul acesta important, presupunând ca nu lucrăm afară, în zăpadă? Este adevărat, se lucrează în interior, poate chiar la temperatura recomandată, de 18-20 grd.C, dar materialele de finisare și mobilele sunt transportate dintr-un loc în altul, sau depozitate în diverse locuri unde destul de rar se atinge temperatura menționată. De aceea, câteva recomandări tot am să vă fac, iar ele sunt valabile și în cazul în care vă propuneți ceva proiecte DIY în această perioadă.
În cazul în care lucrați cu produse hidrodiluabile trebuie să știți că ele nu mai pot fi folosite dacă îngheață. Acest lucru este valabil și pentru adezivii pe bază de apă, nu numai pentru lacuri. Este important să ne asigurăm că depozitarea lor se face la temperaturi peste 5 grd.C. Ce este derutant este că, dacă au înghețat, după dezghețare aspectul lacului în recipient nu se schimbă. Dar la aplicare apar defecte care strică pelicula. Cel mai des întâlnit este apariția unor „steluțe” pe toată suprafața obiectului. Pelicula arată ca o bucată de sticlă pe care a căzut o bilă. Nu există remediu pentru defect, singurul mod de a rezolva problema fiind îndepărtarea stratului și refinisarea.
De fiecare dată când am avut ocazia am spus că, pentru a obține o finisare de calitate, temperatura obiectului de finisat, al materialelor de finisare și al mediului ambiant trebuie să fie apropiate și nu mai mică de 15 grd.C. Dacă acest lucru nu se respectă pot apărea probleme de lipsă de aderență la suport sau peliculă cu defecte. Produsele de finisare sunt testate la o temperatură de 18-20 grd.C, temperatură la care au maximum de potențial. Așa că, puteți avea un produs foarte bun, dar să nu obțineți calitatea dorită pentru că nu s-a respectat temperatura de lucru. Dacă obiectele din lemn sau materialele de finisare sunt depozitate la temperaturi mai mici, ele trebuie aduse din vreme în locul unde se face finisarea pentru a ajunge la temperatura mediului ambiant.
Materialele de finisare au vâscozitate mai mare la temperatură scăzută de aceea va fi nevoie de mai mult solvent (apă sau diluant organic) pentru a ajunge la vâscozitatea necesară aplicării. Mai mult solvent înseamnă un corp mai mic (substanță solidă redusă cantitativ), deci o calitate scăzută a peliculei. Pentru a ajunge la calitatea dorită vor fi necesare mai multe straturi, ceea ce va crește prețul manoperei, implicit costul de producție. În plus, pentru produsele pe solvent, emisia de compuși organici volatili (COV) va fi mai mare.
Umiditatea de echilibru a lemnului folosit la fabricarea mobilei trebuie să fie în intervalul 8-12%, iar pentru lemn folosit la exterior (ferestre, sageacuri, terase,etc) între 12 și 15 grd.C și trebuie controlată atât la suprafața cât și în interiorul lemnului. Chiar dacă are această umiditate, lemnul masiv tot lucrează în timp iar acest lucru este accentuat de temperatura mediului ambiant. Diferențele mari de temperatură dintre exterior și interior, sau chiar dintre spațiile de lucru, pot accentua mișcările. Dacă produsele folosite la finisare sunt foarte rigide există riscul apariției crăpăturilor în pelicula de lac. Este bine ca produsele de finisare pentru lemnul masiv să fie mai elastice.
Uscarea materialelor de finisare poate fi și ea o problemă în timp de iarnă. La temperaturi mai mici decât cele recomandate, uscarea, mai ales cea în profunzime, va dura mai mult. Ea poate fi forțată, dar numai în tunele de uscare special configurate. În aceste tunele temperatura crește și scade progresiv, iar curenții de aer sunt studiați astfel încât să nu strice pelicula. Dacă uscarea se face forțat punând piesele finisate în faţa surselor de căldură (de tipul aerotermă), pelicula se strică și pot apărea bule, crăpături, aspect de coajă de portocală. Pentru a grăbi uscarea se pot folosi diluanți mai repede volatili. În cazul produselor hidrodiluabile uscarea poate fi grăbită prin mărirea circulației aerului în zonă. De altfel, în cazul produselor hidro, circulația aerului este mai importantă decât temperatura.
Vremea rece nu înseamnă că activitatea trebuie oprită, dar nici că trebuie lucrat oriunde și oricum. Trebuie găsite soluții pentru a nu lucra la temperaturi sub 15 grd.C, pentru că riscul apariției defectelor de finisare este foarte mare. Iar remedierea lor s-ar putea să coste mult mai mult decât încălzirea unui spațiu de lucru.
Adaugă comentariul