Povești, legende, mituri – Calul troian

Folosim expresia calul troian când rezolvarea unei probleme s-a făcut printr-un șiretlic sau când vrem să sugerăm că, printr-un cadou înșelător, se poate strica o relație sau o situație. Ea este rezultatul unei legende cunoscută și ca povestea calului de lemn (traducere din greaca lui Homer) și probabil mulți dintre voi o știu. Dacă nu vă numărați printre ei sau doriți să o recitiți, o găsiți mai jos. Veți descoperi și dacă este numai legendă sau are și o urmă de adevăr.

Timeo danaos et dona ferentes

Povestea este foarte veche, are aproximativ 2500 de ani. O cunoaștem din poemul epic Iliada al lui Homer. Legenda începe cu competiția dintre trei zeițe, Afrodita, Hera și Atena. Fiecare voia să câștige mărul de aur pe care era scris pentru cea mai frumoasă. Când tânărul prinț troian Paris, judecătorul competiției, oferă mărul Afroditei, aceasta îi dă posibilitatea să se căsătorească cu Elena, cea mai frumoasă femeie din lume, care era însă soția regelui grec Menelaus. Paris o răpește pe Elena și pleacă cu ea în Troia, iar Menelaus trimite armată condusă de Ulise pentru a o aduce înapoi. Și așa a început războiul dintre greci și troieni, care a durat 10 ani.

La sfârșitul celor 10 ani, armata condusă de generalul grec Ulise era obosită, iar soldații își doreau să se întoarcă acasă. Troia se dovedise a fi o cetate fortificată, cu ziduri înconjurătoare puternice, foarte greu de cucerit. Atunci Ulise s-a rugat zeiței Atena cerându-i să-l ajute să cucerească Troia. Atena, supărată pe troieni din cauza mărului oferit de Paris Afroditei, îi dă ideea construirii unui cal gigant din lemn în interiorul căruia să ascundă un grup de soldați de elită, restul armatei simulând retragerea pe mare. Bănuind că a fost abandonat, calul va fi luat în interiorul cetății de troieni, iar soldații greci ascunși vor ieși și vor ataca.

Ulise a ordonat oamenilor săi să construiască calul gigant care conform legendei, a fost făcut în 3 zile. Când a fost gata, 40 de soldați de elita în frunte cu Ulise au intrat printr-o trapă secretă în interior, ascunzându-se. Restul armatei, cu excepția unui singur soldat, a mimat retragerea pe mare. Soldatul rămas i-a convins pe cetățenii Troiei ca a fost lăsat împreună cu calul de lemn ca o jertfă pentru zeița Atena, ca să nu se înfurie că au fost lași și să le răstoarne corăbiile.

Unii reprezentanți ai cetății nu au crezut povestea grecului printre care și preotul Laocoon care a spus: Timeo danaos et dona Ferentes (Mă tem de greci atunci când fac daruri), expresia devenită celebră. Totuși, troienii hotărăsc să aducă calul în cetate. Noaptea, când toată lumea dormea după marea petrecere făcută cu ocazia câștigării războiului, grecii au ieșit din cal, au deschis porțile cetății pentru soldații care la adăpostul nopții se întorseseră, au măcelărit sau au luat prizonieri toți locuitorii și au dat foc cetății.

Cât este legendă și cât adevăr

Aceasta este legenda. Dar este ceva adevărat în ea? Paris, Ulise, Elena au existat? Mult timp s-a crezut că totul este doar o poveste scrisă pentru distracție oamenilor. Însă în 1884, germanul Heinrich Schliemann, arheolog amator, a demonstrat că lângă pe vechia culme Hisarlik de pe teritoriul Turciei, ar fi existat o mare cetate care avea propriile Acropole, temple și edificii, care era de fapt cetatea Troia.

În 1871 Schliemann a început excavările pe dealul Hisarlik, în apropiere de orașul modern Canakkale și a descoperit chiar mai mult decât se aștepta. În sit s-au găsit dovezi care atestau că Troia a existat încă cu 2500 de ani înainte să fie pomenită de Homer și a durat până în sec.VI DH. Descoperirea a schimbat total percepția asupra poemelor homerice. Nu doar că a fost descoperită, dar s-au găsit și dovezi că Troia a fost o mare cetate cu aproape 10000 de locuitori, cu fortificații, ziduri de protecție, turnuri, dar și un oraș foarte dezvoltat. Troia a fost un mare port la Marea Egee și un mare centru comercial al vremii.

Și poate că, la un moment dat, în cetate au trait Ulise, Elena și Paris.