Anul trecut, după publicarea articolului despre salcâm, am primit un mesaj de la un cititor care povestea cum a recuperat lemn de salcâm dintr-un vechi hambar și l-a folosit pentru construirea unui foișor. Era impresionat de rezistența și duritatea lemnului. Felul cum povestea, entuziasmul și dorința de a împărtăși experiența cu cineva care are aceeași pasiune pentru lemn m-au impresionat și așa am ajuns să ne cunoaștem (din păcate, numai virtual). Cu toate că poate părea doar o poveste simplă despre construcția unui foișor folosind lemn vechi, cred că este mai mult decât atât. Este o poveste despre pasiune, despre lemn recuperat, despre amintiri transferate într-un foișor nou, despre vise, planuri și dorințe și nu în ultimul rând, despre familie. Îmi face plăcere să vă spun această poveste, apelând, din când în când, la vorbele „împricinatului”.
El este Claudiu Gârceavă, care-și câștigă existența făcând foarte bine mobilă din PAL melaminat, dar care visează la un atelier unde să prelucreze lemnul masiv. Anul trecut, în toamnă, a demolat o veche magazie – hambar sau porumbar, cum se spune la noi, în sud – și a hotărât să recupereze stâlpii de rezistență care erau din salcâm. Porumbarul a fost construit în 1949 pentru a ține în el, în afară de porumb, lemnele de foc și trestia folosită la butoaiele de vin.
O parte din lemn a stat în pământ, urmele lăsate de umezeală, dar mai ales de insecte, fiind foarte vizibile după îndepărtarea scoarței. Cu toate aceastea, lemnul era la fel de dur și rezistent.
Fiecare stâlp de salcâm a fost curățat cu grijă cu toporișca și tezla, au fost scoase cuiele vechi și a fost pregătit pentru viitoarea construcție.
„La foișor am folosit lemnul recuperat făcând stâlpii de rezistență, contravânturile stâlpilor, barele orizontale ce leagă stâlpii la capătul de sus, bârnele orizontale în formă de T între fiecare pereche de stălpi, în partea de jos și stâlpul central. Foișorul are diametrul de 5 m în zona stâlpilor și 6,5 m în zona acoperișului (privit de sus), fiind în 8 ape (octogon)”.
Pentru că lemnul recuperat nu a fost suficient, a trebuit să mai cumpere încă 4 m de dulapi pe care i-a tăiat la circular și i-a făcut căpriori. După ce a făcut structura, a dat totul cu ulei sicativat, l-a lăsat la soare 2 zile să se usuce, după care a aplicat o lazură culoare palisandru. Pentru că între timp a venit iarna, a fost nevoit să se oprească. Așa lemnul a avut timp să se „așeze” peste iarna.
„Anul acesta, cum a dat căldura, m-am apucat din nou de el. Am pus scândura pe acoperiș pe toate cele 8 fețe, prinsă în holțșuruburi, 900 de holțșuruburi în 3 zile. Am acoperit-o apoi cu membrană bituminoasă subțire, suprapusă la capete 10 cm și prinsă din loc în loc în capse lungi. Într-o zi a fost gata, dar m-a cam copt soarele, la sfârșitul zilei eram negri amândoi, și eu și membrana”.
Următoarele zile a fost timp frumos, așa că a putut pune în tihnă șindrila bituminoasă. A durat 4 zile și … 1750 de cuie. Pe muchii a pus tot șindrilă, tăiată sub formă de picătură și a lipit-o cu mastic.
Cu acoperișul gata și-a permis să se odihnească 2 săptămâni, după care a trecut la partea de jos a foișorului. Tot din dulapi de 280 x 50 mm si 4 m lungime a făcut polițele orizontale pe care le-a pus peste scândura de la exterior. Pentru tot ce a fost prins de stâlpii de salcâm a trebuit făcut pregăurire, după care s-au folosit holțșuruburi. Salcâmul s-a dovedit a fi atât de dur încât nu intra nimic în el, iar la găurire ieșea fum din burghiu.
Stâlpul a fost îmbrăcat în sfoară pentru a „finisa” suprafața destul de rugoasă a salcâmului. Nu a vrut să-l îndrepte pentru a nu-l subția nici măcar cu 1 mm. „Pentru un metru jumătate de stâlp am avut nevoie de 50 (cincizeci) de metri de sfoară. 🙂 Nu-mi venea să cred!”
Tot pe stâlpul central, la 1,70 m de sol, a pus 4 siteme de ancorare pentru 250 kg fiecare pentru hamace. „După ce iei masa, poți să te relaxezi într-un hamac când afară e o torențială de răpăie cu bulbuci”.
În interior a pus 2 bănci cumpărate, dar adaptate pentru foișor și o a 3-a, făcută dintr-o scândură veche mâncată de cari. ” Am scobit-o până am dat de lemn bun , am lăsat-o să se usuce, după care am dat cu lazură și am fixat-o pe 2 bușteni de salcâm ce par din ceramică. Este o bancă foarte comodă.”
Vă spuneam la început despre entuziasmul lui Caludiu. M-am gândit mult cum aș putea să spun eu ceea ce va urma, dar nici o variantă nu reușea să redea emoția, bucuria realizării și dragosta lui Claudiu pentru lemn. Așa că îl las din nou pe el să vă spună.
„Ce voiam să vă zic este că fiecare cui, fiecare șindrilă și fiecare tăiere de lemn, chertare și finisare a fost făcută de mine și numai de mine. A fost și va rămâne primul meu proiect din lemn masiv. Uneori am impresia că iubesc lemnul mai mult decât oamenii. Știți, eu de meserie sunt cofetar patiser (pe bune 🙂). Fac mobilă din pal melaminat din 2000, înainte am făcut pateuri. Visul meu este să îmi fac un atelier în care să lucrez lemn masiv și mă străduiesc să îmi împlinesc visul, alături de familie. Am o fată, elevă la Tonița și un flăcău de 5 ani, ce mă sperie cu tenacitatea și răbdarea lui. Și bineînțeles soția, care ne înțelege și ne iubește pe toți.”
Pe lângă satisfacția că a făcut totul singur, Claudiu se mândrește și că a făcut totul cu mâna lui. Ca unelte a folosit ferăstrăul coadă de vulpe (cel mai lung), bormașina, flexul, ciocanul, toporișca, menghina și tesla. „Foișorul este în 8 laturi – octogonal – iar piesa de metal din vârf, pe care se prind căpriorii și stâlpul central, am făcut-o dintr-o bucată de tablă de 3 mm. Am desenat forma, am tăiat cu flexul cu disc diamantat subțire, am găurit-o și apoi am îndoit-o manual în menghină și cu ciocanul, pe șanțurile fine pe care le-am facut cu flexul (tabla a fost destul de groasă). Această piesă susține practic acoperișul și face legătura dintre căpriori și stâlpul central din salcâm, fiind fixată de el cu un holțșurub cu cap hexagonal de 20 cm lungime și gros de 1 cm. Nu știți ce satisfacție am avut când m-am urcat pe el și am stat în vârf”.
Acum foișorul este gata, așa că se pot bucura cu toții, în tihnă, de el. Poate mai puțin Claudiu. Nu că nu s-ar bucura, dar nu cred că o face în tihnă pentru că deja are o grămadă de alte proiecte la care se gândește și precis îl mănâncă mâinile să se apuce de ele. 🙂
Fotografiile din articol sunt proprietatea lui Claudiu Gârceavă
Română 
Italiano 
English 
Deutsch 
Español 
Français 
Polski 
Português (AO90)
Am citit cu mare entuziasm acest articol, mai ales ca „vinovatul” acestui proiect este fratele meu, la propriu. M-am bucurat de fiecare cuvant pe care l-ati spus si dumneavoastra, dar si el. Ma bucura ca sunt foarte multi oameni care apreciaza incapatanarea si in acelasi timp simplitatea lui Clau si imi doresc ca pe viitor sa fie cel putin la fel de priceput ca si pana acum.
Cat timp am citit acest articol, am avut sentimentul ca stau pe sezlongul de sub foisor.
Felicitari pentru articol doamna Mihaela, si felicitari si tie Claule… sti doar ca indiferent de situatie, intotdeauna sunt relaxat pentru ca sunt mai mult decat convins ca dai de cap oricarei probleme. 🙂
Multumesc pentru aprecieri, dar cred ca felicitarile le merita Claudiu. Eu am fost doar…scribul. 🙂
Toate cele bune!
Sarumana doamna, va multumesc inca o data pentru timpul acordat si poate ne si vedem pentru o discutie sau chiar o plimbare pana la locul faptei ca sa va arat in detaliu cum am procedat la imbinari, si mici amanunte care fac foisorul deosebit !
Vreau sa mai adaug ca este foisor in opt laturi respectiv octogonal, iar piesa de metal din varf pe care se prin capriorii si stalpul central am facut-o din bucata de tabla de 3mm pe care am desenat forma, am taiat cu flexul cu disc diamantat subtire, am gaurit-o si apoi am indoito manual in menghina si cu ciocanul pe santuri putin adanci ce le-am tras cu flexu(pentru a facilita indoirea tablei destul de groase.
Aceasta piesa sustine practic si face legatura dintre toti capriorii fiind fixata si de stalpul central din salcam cu un holdsurub cu cap hexagonal de 20cm lungime si gros de 1cm.
Stalpul l-am imbracat in sfoara pentru a „finisa” suprafata destul de rugoasa a salcamului.nu am vrut sa finisez stalpul de mijloc pentru a nu subtia cu nici 1 mm grosimea acestuia.
Multumesc frate-mio, poate ajungi totusi sa-l vezi si in realitate :D, spor si sa ne vedem cu bine!
Felicitari pentru foisor, munca si ingeniozitate. Se văd foarte bine ideile bune in desging pe care le-ati aplicat. Felicitari si doamnei pentru articolul bine scris si mai ales pentru imagini.
Multumesc frumos, o sa incerc sa postez cu lux de amanunte fiecare etapa cu poze cu tot , de la camasuiala bagata in pamant si masurarea diametrului, al centrului, etc….pana la ultimul cui din varful sindrilei !
Astazi a mai primit o roata de caruta montata pe verticala intre streasina si polita, e roata ce o avea unchimiu de la caruta lui bunicul lui, este din frasin si are 110 ani, este o roata de suflet!
Dar va tin la curent cu tot ce se mai face!
Buna ziua. Va cer ajutorul având in vedere experienta în recuperarea unor stâlpi de lemn vechi. Am vazut ca ati recuperat stâlpii de salcâm care erau mâncati de carii. Am primit un stâlp de stejar de la un vecin, stâlp care a stat pe pământ mai multi ani. Îmi trebui sa il folosesc ca un stâlp de sustinere a unui cablu electric pentru alimentarea casei. Are portiuni mai putrezite si cu carii pe partea care a stat pe (în) pământ). Am curatat această parte (mai am de munca) si apoi vreau sa în tratez cu Sadolin Anticarii (de 2 ori) după care nu stiu cum sa îl pregătesc pentru a fi pus in pământ ca sa reziste cât mai mult timp. Practic cum sa tratez partea care va sta în pământ ca sa nu putrezeasca si să se rupă (am mai pățit acest lucru cu primul stâlp de brad) si cum sa tratez restul stâlpului care va fi expus soarelui, ploilor etc. Mai precizez încă o data ca stâlpul e din stejar dar are suprafata deteriorata dar vad ca „inima” trunchiului e ok si tare chiar daca din loc in loc mai are găuri si crăpături care se duc spre interior. Multumesc tuturor celor pot sa imi dea sugestii.
Din ce stiu eu, lemnul ce va veni bagat in pamant se arde la suprafata apoi se da cu smoala daca bagati lemnul in groapa aferenta stalpului sa zicem 60cm, smoala trebuie sa fie mai sus cu vreo 10 cm de nivelul pamantului.
Un lucru foarte important sa punti pietrisi concasat(spart) nu de rau pe fundul gropii si apoi sa asezati stalpul in groapa, astfel apa din pamant nu va „urca” pe stalp.
Nu stiu cum se comporta stejarul la decojire si carii dar ce pot sa spun este ca lemnul de salcam a facut carii in 70 de ani doar la stratul puperior caci mai in interior este foarte dur si nu au cum sa intre, mai exact din 130…140mm diametru stalpului din pamant ce nu a fost tratat cu nimic a mai ramas dupa decojire si curatare 110mm cruzi de salcam(otel ) dadeam cu ciocanul in el si nici macar nu lasa urme!