Drujba, motoferăstrău portabil profesional sau de hobby

Cu toate că sunt puțini cei care n-au auzit de drujbă, cuvântul nici n-a fost în dicționar până la ediția DEX din 2009, cel puțin nu cu ințelesul de unealtă. Era folosit pentru a descrie motoferăstrăul portabil, dar încă nu intrase în limba română ca substantiv. Și asta pentru că de fapt, Drujba (друшба) este un nume propriu, fiind marca rusească sub care erau vândute în trecut motoferăstraiele și care, în traducere, înseamnă prietenie. Transformarea din nume propriu în substantiv nu este unică, nici la noi și nici în lume. Folosirea termenului de „xerox” pentru a desemna o copie făcută cu o mașină de copiat este poate cel mai potrivit exemplu. Dar să revenim la drujbă. Nu am găsit date exacte privitor la anul de apariție al brandului, dar drujbele au apărut în România  prin anii ’50, atunci când foarte multe dintre mașinile și uneltele folosite erau venite din URSS. La cât de cunoscut și folosit este acest motoferăstrău în prezent cred ca ar fi interesant de aflat care este, pe scurt, istoria lui, câte tipuri sunt, diferențele dintre ele, cum trebuie făcută alegerea dacă ești începător și alte astfel de informații.

Primul motoferăstrău este considerat cel inventat în 1830 de medicul neamț Bernhard Heine și care se numea osteotom. Așa cum sugerează și numele, aparatul era folosit pentru a tăia oase. Aparatul a tot suferit perfecționări, dar până în secolul 20 a fost folosit preponderent în medicină pentru secționarea oaselor.

Încă de la sfârșitul sec 19 apar încercări de a folosi invenția în domeniul forestier. Prima drujbă portabilă este considerată cea făcută de firma Festo, fondată de Gottlieb Stoll și Albert Fezer în 1925 și care este predecesoarea mărcii Festool. De fapt, această drujbă fusese inventată și patentată în 1918 de canadianul James Shand. Când patentul a expirat acesta nu l-a mai protejat. Festo l-a preluat, perfecționat și fabricat, fiind primii care au comercializat motoferăstrăul portabil.

Un alt nume important din istoria drujbei este Andreas Stihl. Acesta a inventat și patentat în 1926 motoferăstrăul electric. A fondat firma Stihl care a început să le fabrice și să le comercializeze, iar din 1929 a început și producția de drujbe pe benzină. Aceasta fusese inventată în 1927 de Emil Lerp, care a fondat firma Dolmar, producând și vânzând motoferăstrăul la nivel mondial.

Toți acești mari producători de motoferăstraie erau nemți. Începutul celui de-al doilea război mondial a întrerupt exportul către SUA și Canada ceea ce a dus și aici la apariția unor producători care au devenit după aceea nume importante si au început să exporte în întreaga lume. După război, motoferăstraiele au fost îmbunătățite continuu. Au devenit din ce în ce mai ușoare putând fi operate de o singură persoană, lucru foarte greu înainte, când era nevoie de două persoane pentru a lucra cu ele în siguranță.

Drujba este un ferastrău portabil acționat de un motor. Lama ferastrăului este reprezentată de un lanț care are părți tăietoare. Motorul acționează lanțul și-l transformă într-o lamă tăietoare. Din punct de vedere al tipului de energie folosită, drujbele au mai multe tipuri de motoare:

• electric
• pe benzină
• hidraulic
• pe bază de aer comprimat.

Cele mai folosite sunt cele electrice și cele pe benzină, fiecare dintre ele având avantaje și dezavantaje.

Motoferăstrăul pe benzină:

• este mai puternic – viteza de deplasare a lanțului este mai mare ceea ce face ca presiunea aplicată pentru a tăia să fie mai mică;
• are independență – conectarea la sursa de energie nu este făcută prin cablu;
• pornirea se face trăgând repetat de un cablu până când apare scânteia care pornește motorul în 2 timpi;
• motorul acționat de benzină necesită aceeași întreținere ca orice motor: schimbat ulei, filtru aer, etc;
• zgomotul motorului este destul de puternic astfel încât cel ce manevrează are nevoie de căști de protecție;
• elimina noxe și gaze de ardere;

Motoferăstrăul electric:

• pornește prin simpla apăsare a unui buton;
• este mai ușor și mai silențios;
• nu are nevoie de schimbări de filtre sau de ulei;
• nu elimină noxe;
• puterea este mai mică de aceea are nevoie de o presiune mai mare prentru a tăia;
• este legat de sursa de alimentare ceea ce limitează mișcarea;

Există și varianta cu acumulator a motoferăstrăului, care este la fel ca varianta cu motor electric, cu avantajul libertății de mișcare. Prețul însă este mai mare, asemănător celor cu benzină, fără a avea însă performanțele acestora.

Atunci când se alege tipul de drujbă trebuie luate în considerare 4 criterii:

• greutatea;
• puterea – majoritatea au puterea cuprinsă între 1200 și 4500 W;
• lungimea lamei – o drujbă medie are lungima lamei între 40 și 45 cm;
• care este activitatea ce trebuie făcută cu drujba aleasă.

Drujbele sunt folosite atât de profesioniști (cei implicați în exploatarea lemnului) cât și de amatori. În cazul profesioniștilor important este ca utilajul să funcționeze în condiții bune cât mai mult timp, să aibă puterea de a tăia lemne dure și groase, sa aibă lama suficient de lungă pentru a putea tăia trunchiuri groase, să nu fie dificil de manevrat, iar cele mai potrivite pentru astfel de operații sunt drujbele pe benzină.

În cazul utilizatorilor de drujbă amatori, adică cei care o folosesc pentru a rezolva treburi în gospodărie –  toaletat copaci, tăiat lemne de foc – adică nu o folosesc zilnic și funcționează un număr redus de ore, criteriile importante sunt greutatea, nivelul de zgomot, lipsa noxelor, usurința în manevrare. Cel mai bine se potrivesc acestor cerințe drujbele electrice.

Sunt multe firme care vând motoferăstraie portabile. Am fot curioasă să văd care sunt considerate la noi cele mai bune. În top sunt Husqvarna, Makita, Stihl, Heinner și Bosch, bineînțeles cu modele atât pentru profesioniști cât și pentru amatori, diferențiate de putere, greutate, lungimea lamei și chiar de faptul că utilizatorul este dreptaci sau stângaci.

Cu toate că par niște unelte dure și greoaie, drujbele sunt folosite și în domeniul artistic. Vă amintiți probabil de animalele sculptate de drujba de Jungen Lingl Rebetz sau de Itsyville, orășelul de poveste făcut de Steve Blanchard tot cu drujba. În lume sunt o mulțime de festivaluri de sculptat cu drujba.

În iulie 2017 a fost organizat și la noi un astfel de festival la Vaideeni. A fost prima ediție a festivalului și a adus împreună 11 artiști. Organizatorul a fost unul dintre cei mai cunoscuți sculptori cu drujba din țară, Gabriel Rizea.

Drujbele nu sunt fabricate numai pentru a tăia lemn. Există și modele pentru tăierea betonului, pietrei, marmurei, metalului. În aceste cazuri, din cauza frecării mari dintre material și unealtă lanțul se poate încălzi foarte mult de aceea trebuie răcit cu apă.

Despre drujbe se pot spune foarte multe lucruri iar informații de specialitate se găsesc din belsug, așa că nu este o problemă să vă documentați înainte de a le cumpăra. E bine să nu uitați că este o unealtă periculoasă dacă nu este corect folosită și că echipamentul de protecție este necesar. Multe dintre firme au dezvoltat modele care includ sisteme de protecție avansată. Costul lor este mai mare, dar este bine să nu uitați că siguranța este pe primul loc și să nu faceți economii tocmai la acest aspect.