Lemnul de tec: caracteristici, utilizări, variante de finisare

Totul a început cu o cerere a Rodicăi Radu din Râșnov. Doamna a cumpărat o masă veche din lemn de tec cu toate că avea o culoare închisă care nu-i era pe plac, gândindu-se că-i va schimba culoarea. Între timp a aflat ca lemnul de tec conține în mod natural uleiuri, ceea ce face ca vopselele, lacurile, să aibă aderența redusă. A decis să ne ceară ajutorul, dar soluția pe care am sugerat-o atunci s-a dovedit a nu fi cea bună. Știam despre teck că este bogat in uleiuri și din acest motiv este foarte potrivit pentru mobila de exterior, dar cu cea de interior nu eram familiarizată. Drept urmare am început documentarea încercând sa aflu cum se finisează acest lemn exotic și sa pot astfel oferi sprijinul cerut. O soluție am găsit, chiar două, dar mai intâi să vă spun despre lemnul de teck.

Zona de origine și caracteristicile copacului

Să lămurim în primul rând denumirea. Românește se spune lemn de tec, conform DEX. Sunt mulți însă care scriu teck așa că în căutări este bine să menționați și această denumire. Veți găsi multe surse românești unde se vorbește despre lemnul de teck. La noi se folosește mai rar varianta englezească – teak – dar dacă va hotărâți să căutați informații pe site-uri străine, cu această denumire trebuie să o faceți.

Numele științific al tec-ului este Tectona Grandis și este cunoscut și cu denumirea de Burmese Teack. Este originar din sudul și sud-estul Asiei, adică India, Indonezia, Sri Lanka, Tailanda, Myanmar, Malaezia. În Myanmar se gasește aproape jumătate din pădurile naturale de tec.

După ce valoarea acestui lemn a fost descoperită de olandezi, pădurile de tec au fost exploatate intens, cum s-a făcut și cu alte specii de lemn exotic. Din fericire, lemnul de tec a început să fie cultivat și în alte zone – Africa, America Latină – iar pădurile din țările de origine sunt exploatate acum numai de stat.

Tec-ul este un lemn tropical dur ce face parte din categoria foioase. Copacii pot ajunge la 30-40 m înalțime și 1-1,5 m diametru. Lemnul de calitate se obține din copaci care au între 40 și 80 de ani, așa că nu este de mirare de ce este un lemn scump.

Lemnul de tec

În secțiune transversală se vede foarte bine delimitarea dintre alburn și duramen. Alburnul este albicios spre galben-maroniu foarte pal, în timp ce duramenul este galben maroniu  și se închide la culoare odată cu „îmbătrânirea” copacului.

Fibra este dreaptă, având uneori ondulări sau rasuciri. Textura este grosieră, neuniformă, cu un luciu natural moderat. Lemnul nefinisat are un aspect gras, ușor uleiat, din cauza conținutului mare de uleiuri naturale.

Are inele anuale vizibile și distincte, putând forma desene interesante în funcție de tăiere. Porii sunt rotunzi sau semirotunzi, mari și mai rari în zona de lemn timpuriu, medii și mai deși în cea de lemn târziu. Razele medulare sunt vizibile cu ochiul liber.

Când este tăiat lemnul de tec degajă un ușor miros de piele.

Principalele caracteristici ale lemnului de tec

Lemnul de tec este foarte dur și rezistent. Conținutul mare de uleiuri îl face foarte potrivit pentru folosirea la exterior deoarece devine rezistent la apă, la putrezire și la atacul insectelor, chiar și al termitelor. Este considerat cel mai rezistent lemn la putrezire. La exterior poate fi folosit și nefinisat, dar în timp își schimbă culoarea în gri argintiu.

Cu toate că nu este un lemn care se lucrează greu uneori reușește să ciobească lamele tăietoare. Se întâmplă din cauza conținutului de silice (oxid de siliciu). Acest conținut insa vine și cu o parte bună deoarece îi marește foarte mult rezistența la foc.

La uscare nu crapă și nu se torsionează. Datorita acestor calitati se comportă foarte bine în zone cu variații mari de umiditate. Înainte de a fi debitat în scânduri este lăsat la uscat 2 ani sub formă de buștean.

Utilizările lemnului de tec

Aceste caracteristici speciale au fost descoperite încă din antichitate, lemnul de tec fiind folosit încă de acum 2000 de ani la fabricarea bărcilor. Continua să fie folosit și acum pentru construcția ambarcațiunilor sau la acoperirea punților și fabricarea mobilierului din interiorul ambarcatiunilor de lux.

Este folosit la fabricarea mobilierului de grădină, a celui din jurul piscinelor, a deck-urilor sau amenajărilor din gradină unde umiditatea este crescută.

Se folosește la fabricarea mobilei (foarte potrivit pentru cel din baie), a pardoselilor, pentru obiecte sculptate sau strunjite, fabricarea furnirului sau a obiectelor decorative. În țările de origine se folosește și la obținerea ușilor și ferestrelor sau a structurilor de rezistență și acoperișurilor pentru case.

Mobila din lemn de teck pentru interior

Multă vreme s-a considerat că, datorită proprietăților sale, lemnul este mai potrivit pentru mobilierul de grădină. În anii 1950-60 mobilierul de tec a devenit foarte popular, fiind denumit Danish Modern. În acea perioadă cu toții își doreau să aibă în casă o piesă de mobilier din lemn de tec. Între timp moda a trecut, dar valoarea acelui mobilier din tec nu a scăzut ci dimpotrivă, a devenit din ce în ce mai valoros.

Specialiștii consideră ca mobilierul de tec are o serie de calități care-l face cu adevărat deosebit:

• frumusețea naturală a desenului și culorii;
• duritate;
• rezistență la insecte (termite, cari, gândaci);
• rezistență la ciuperci și mucegaiuri;
• impregnare naturală cu ulei având cea mai bună rezistență la putrezire;
• rezistență foarte bună la umiditate;
• rezistență la ardere.

La fabricarea mobilierului pot apărea probleme de încleiere din cauza uleiului conținut. Din acest motiv se recomandă ștergerea cu diluant a zonei care va fi încleiată. Pentru a mări aderența, același lucru se recomandă și în cazul finisajului.

Întreținerea mobilierului din tec

În general mobila de tec se finisează cu ulei. Cele mai folosite sunt uleiul de in și cel de tung. De reținut că uleiul de tec din comerț nu este extras din lemnul de tec. Nu se extrage niciun fel de ulei din lemnul de tec iar referința la acest lemn este legată de culoarea uleiului sau a impregnantului. De obicei acel ulei este un amestec de mai multe uleiuri, preponderent fiind cel de in.

În timp uleiul aplicat pe lemn dispare iar lemnul de la suprafață își schimbă culoarea sau se pătează. Este necesară șlefuirea pentru a îndepărta stratul oxidat de la suprafață și a ajunge la lemn sănătos. Apoi lemnul se reuleiază. Pentru a evita apariția petelor este bine ca mobilierul să fie reuleiat la 2-3 ani.

În ceea ce privește vopsirea lemnului de tec, aceasta nu prea este recomandată din cauza continutului ridicat in uleiuri care reduce aderența vopselei la suport.

Soluții pentru vopsirea lemnului de teck

Cum finisajul este făcut cu ulei se poate aplica pe mobilă ulei colorat. Uleiul se colorează cu pigmenți minerali. Operațiunea necesită muncă și atenție. Pigmentul sub formă de praf este înglobat într-o cantitate mică de ulei și este frecat pănă devine o pastă omogenă. Pentru a fi siguri că nu rămân cocoloașe se recomandă amestecarea pe o suprafață întinsă, nu în pahar (direct pe o masă de inox sau de sticlă). După omogenizare se diluează cu ulei până la intensitatea dorită. Înainte de aplicare se recomandă șlefuirea suprafeței și ștergerea ei cu diluant.

O altă soluție ar fi folosirea vopselelor alchidice (pe bază de ulei). Mobila se pregătește înainte la fel ca mai sus. Este bine ca vopseaua să fie diluată cu white spirit sau terebentină pentru a pătrunde mai mult în lemn.

Celor care vor să inceapa un astfel de proiect le urez succes, iar doamnei Rodica Radu îi mulțumesc pentru inspirație.