Recondiționarea ușilor furniruite

Majoritatea apartamentelor din vechile blocuri aveau, la interior, uși furniruite și lăcuite. Erau simple, făcute pe un cadru din lemn, cu placaj furniruit prins în ținte, capse sau lipit pe cele două părți ale cadrului ușii, formând fețele ușii. În interior erau fâșii de carton în zig-zag, cu lățimea egală cu distanța dintre cele două plăci de placaj. Cartonul împiedica deformarea ușilor și spațiile goale din interior asigurau izolarea, datorită aerului înglobat. Erau așa numitele uși celulare. Despre recondiționarea unei astfel de uși este vorba în cele ce urmează.

Modul în care se face recondiționarea ușilor depinde de gradul lor de deteriorare. Ușile furniruite încep să arate rău pentru că lacul se tocește în timp de la produsele de curățare și de la apa cu care vine în contact destul de des, mai ales la partea de jos (baie, bucătărie). Cu timpul în peliculă apar crăpături și apa ajunge la furnir, înnegrindu-l în primă fază. Dacă nu se iau măsuri, furnirul începe să se desprindă de ușă și să se rupă.

Din cele de mai sus vedem că există 3 nivele ale deteriorării:

• lacul și-a pierdut aspectul inițial și strălucirea;
• stratul de lac este afectat în profunzime și furnirul s-a înnegrit sau decolorat;
• furnirul s-a dezlipit pe margine, este foarte pătat, rupt sau smuls.

Fiecare nivel are un alt mod de remediere. Să le luăm pe rând.

Lacul și-a pierdut aspectul inițial și strălucirea

Imediat după aplicare, finisajul este curat si are o anumită strălucire, o luminozitate, chiar dacă lacul nu a fost foarte lucios. În timp se acumulează murdarie, produsele folosite pentru curățenie încep să lase urme iar lacul în sine „îmbătrânește” ca orice alt lucru pe lumea asta. Îmbătrânirea se traduce printr-un aspect mai mat, o scădere a transparenței, zgârieturi superficiale.

Dacă furnirul nu și-a schimbat cu nimic aspectul (pete mai închise sau mai deschise la culoare, smulgeri, fisuri) înseamnă că pelicula nu are crăpături sau zgârieturi adânci. Dacă sunt decolorari pe suprafețe mai mari, nu sub forma unor picături sau a unor dâre, este posibil să fie din cauza luminii sau a soarelui care afectează numai o porțiune din ușă. Defectul ar necesita îndepărtarea stratului de lac doar din punct de vedere estetic. Dacă nu vă deranjează, atunci procedați la fel ca în cazul peliculei îmbătrânite.

Adică este suficient să spălați ușa furniruită cu apă și detergent după care să o ștergeți foarte bine. Puteți folosi detergent de vase sau chiar săpun. După zvântare șlefuiți ușor toată suprafața cu un burete abraziv fin sau cu hârtie abrazivă cu granulația 280 sau 320. Dacă vreți să aplicați lac foarte lucios folosiți hârtie abrazivă cu granulația 400. Șlefuirea va îndepărta micile zgârieturi apărute în pelicula de lac și va ajuta ca stratul de lac pe care-l veți aplica să aibă aderența mai bună. Aplicați apoi, cu pensula sau trafaletul,  un strat de lac nitrocelulozic sau pe bază de apă. Sunt lacuri compatibile cu majoritatea finisajelor, așa că nu veți avea probleme de respingere între ele.

Veți găsi atât lacul cât și produsele abrazive sau trafaletul la magazinele de bricolaj. Înainte de a cumpăra citiți cu atenție etichetele pentru a vă asigura că este ceea ce căutați și pentru a vedea eventualele pericole. Dacă veți folosi lac nitrocelulozic aveți nevoie de un trafalet rezistent la solvent.

Pentru a prelungi viața lacului puteți aplica deasupra un strat fin de ceară. Atenție însă, ceara este strat final iar peste ea nu se mai poate aplica lac sau alt produs pentru că nu are aderență.

Stratul de lac este afectat în profunzime

Dacă furnirul are pete negre, dâre sau, într-un fel sau altul, este vizibil faptul că apa a ajuns la el înseamnă că pelicula de lac este crăpată. În această fază aveți de ales între două soluții.

Soluția simplă este să vopsiți ușa astfel încât furnirul să nu mai fie vizibil. Curățarea și șlefuirea ușii se face ca mai sus, după care aplicați vopsea în loc de lac. Atenție la compatibilitatea între straturi! Încercați înainte vopseaua pe un loc mai ascuns. Dacă la uscare nu crapă sau nu „alunecă” pe stratul inferior formând cratere, atunci materialele sunt compatibile.

Această soluție se aplică dacă furnirul nu este mucegăit. Dacă apa s-a infiltrat astfel încât furnirul este înnegrit din loc în loc sau pe suprafețe mai mari, înseamnă că a ajuns la furnir și a determinat mucegăirea lui. În acest caz trebuie îndepărtat tot finisajul până la furnir. Apoi se slefuiește și se tratează împotriva mucegaiului. După uscare, aplicați 2-3 straturi succesive de lac, cu uscare între ele (conform indicațiilor producătorului).

Îndepărtarea stratului de lac se face prin șlefuire sau decapare. Există produse decapante în magazinele de bricolaj. Eu am lucrat cu Decanol, dar există si alte mărci. Decapantul se aplică cu pensula pe toată suprafața, se lasă să acționeze, după care se îndepărtează lacul înmuiat cu un șpaclu sau o racletă. Se repetă operația pentru a îndepărta toate urmele de lac. La final se șterge suprafața cu diluant sau alcool tehnic

Dacă îndepărtarea stratului de lac se face prin șlefuire operația trebuie făcută cu multă grijă. Furnirele sunt destul de subțiri și riscul de a ajunge la placaj este mare.

Puteți trata furnirul împotriva mucegaiului cu produse fungicide speciale sau cu hipoclorit de sodiu (clor de rufe). Ștergeți suprafața furnirului cu o soluție făcută dintr-o parte hipoclorit și 2-4 părți apă. Cârpa cu care ștergeți trebuie bine stoarsă pentru a nu afecta adezivul cu care este lipit furnirul. După îndepărtarea totală a mucegaiului, ștergeți cu cârpa cu apă curată, bine stoarsă, de câteva ori suprafața furnirului și lasați să se usuce. Când este complet uscat, șlefuiți cu un burete mediu sau fin pentru a netezi fibra lemnului.

Înainte de a aplica finisajul reparați suprafața acolo unde este afectată. Astupați găurile mici cu chit. Reparația este recomandată doar dacă furnirul nu este foarte afectat.

Furnirul este înnegrit pe porțiuni mari, dezlipit sau/și smuls

Când furnirul este dezlipit, rupt sau smuls pe extremitățile ușii sau există umflături pe suprafața ușii, pelicula a fost atât de afectată încât apa a ajuns să afecteze adezivul de sub furnir. Există și posibilitatea ca adezivul să fi „îmbătrânit”, să-și piardă calitățile de lipire și orice lovitură sau agresiune mecanică să ducă la desprinderea lui de placaj.

Și în acest caz avem o soluție mai simplă și una radicală, în funcție de cât de afectată este ușa. Dacă umflăturile sunt din loc în loc și nu există smulgeri de furnir, se poate face o reparație locală. Se crestează umflatura, se introduce adeziv cu o spatulă sau o coadă de linguriță, cu grijă, sub furnir și se presează. Excesul de adeziv ieșit la suprafață se șterge imediat, după care se pune o greutate pe suprafața lipită. Pentru a lucra fără teamă, pe îndelete, folosiți adezivi tip aracet, pentru lemn. Evitați adezivii de contact cu întărire imediată. Nu vă dau timp să remediați eventualele greșeli. La final, dacă pelicula este afectată, protejați ca mai sus.

Dacă furnirul are smulgeri, rupturi și este înnnegrit pe suprafață mare și în profunzime trebuie înlocuit. Este bine să apelați la o firmă specializată care o poate face fără defecte. Fâșiile de furnir trebuie prinse întâi între ele pentru a forma foaia de ușă care apoi este lipită pe placajul ușii. Pentru a nu fi cu gâlme sau umflături, placajul trebuie bine curățat înainte de furniruire. Despre modul cum se face furniruirea veți găsi informații aici.

După ce a fost pusă foaia nouă de furnir, ușa furniruită se șlefuiește și se desprăfuiește și apoi se aplică finisajul dorit ca unei uși noi.

Sper să fi dat răspunsul complet, atât cititoarei interesate de modul de a salva o veche ușă de prin anii ’70, cât și altora interesați de subiect. Dacă ll considerați interesant, puteți distribui. Dacă aveți neclarități, completari sau întrebări neacoperite de articol, lasați-le jos, în spațiul dedicat!