Materiale pentru izolarea termică a casei. Avantaje si dezavantaje, certificatul energetic

Acum ceva vreme tratam într-un articol materialele naturale ce pot fi folosite pentru izolarea termică a casei. Spuneam atunci că voi continua cu celelalte tipuri de materiale într-un alt articol. Este momentul să mă țin de promisiune mai ales că, nu cu mult timp în urmă, cineva care a comentat la articolul menționat, îmi atrăgea atenția că am uitat de spuma poliuretanică. Despre spuma poliuretanică, vata bazaltică, polistiren și alte materiale pentru izolarea termică a casei, dar și despre certificatul energetic și cel mai bun moment pentru a face izolarea termică vom vorbi în continuare.

Din nou despre izolarea caselor

Reducerea consumului de energie și protejarea resurselor sunt probleme care preocupă acum pe toată lumea, de la șefi de state și guverne până la proprietari de garsoniere. Chiar dacă fiecare vede problemele dintr-un alt punct de vedere, concluzia este clară: trebuie făcut ceva pentru a reduce consumul energetic. Studiile făcute în diverse țări, inclusiv la noi, au arătat că o mare parte din energie merge spre consumul casnic, în special pentru încălzirea și răcorirea caselor. Este și motivul pentru care au apărut reglementări europene legate de eficiența energetică a locuințelor și clădirilor publice. Acestea se referă la clădirile ce urmează a fi construite, dar există o preocupare continuă și pentru eficientizarea clădirilor vechi.

Pentru a fi eficientă energetic o clădire trebuie să nu piardă căldură iarna și să nu o lase să intre vara. Acest lucru se obține printr-o izolare termică eficientă. Izolarea termică poate fi făcută atât la exteriorul cât și la interiorul casei. Pentru blocurile de apartamente se recomandă izolarea la exterior. La case, pe lângă pereții interiori și exteriori, trebuie izolate podeaua, plafonul, podul sau mansarda. Studiile arată că până la 35% din căldură se pierde prin pereți și până la 25% prin acoperiș. Există însă și un procent de 10-15% care se pierde prin uși, ferestre sau pardoseli. De aceea, pe lângă izolare, pentru o eficiență energetică ridicată se recomandă și înlocuirea ferestrelor cu cele tip termopan cu 2 sau 3 straturi de sticlă.

Izolarea termică a casei aduce cu sine un consum scăzut de energie ceea ce duce la costuri reduse de întreținere și facturi mai mici. Dar nu sunt singurele avantaje. Alegând bine materialele și folosindu-le corect veți obține:

• reducerea riscului deteriorării casei din cauza umezelii;
• evitarea formării mucegaiului;
• confort, atât iarna cât și vara;
• protecția mediului ca urmare a reducerii consumului de combustibil fosil.

Când se poate face izolarea caselor

Izolarea termică a casei poate fi făcută în timpul construcției sau după construirea casei. Bineînțeles că cel mai bine ar fi să se rezolve eficientizarea termică a casei din faza de construcție. Pentru că atunci se pot alege materiale de construcție analizându-le proprietățile, știind că lemnul este un bun izolator termic iar cărămida izolează mai bine decât BCA-ul. Ba mai mult, încă de la faza de proiect poți alege să faci o casă eficientă energetic folosind pereți prefabricați care deja au straturi izolatoare în interior sau chiar o casă pasivă devenind astfel independent energetic.

Tot în faza de construcție se aleg ferestre performante, se face montajul lor eliminând punțile termice, se izolează foarte bine pardoseala și acoperișul. Totul este mai simplu în această fază. Important este să se ia în calcul toate aspectele și să se gândească casa și izolarea ei ca un tot unitar.

Casele pot fi însă izolate și după ce au fost construite. Este ceea ce se întâmplă acum cu blocurile, chiar și cu cele vechi de 40-50 de ani. Izolarea lor, bine făcută, crește foarte mult confortul locatarilor iar cheltuielile se reduc simțitor. Există soluții pentru orice fel de imobil, chiar și pentru cele foarte vechi. Trebuie doar analizate pe îndelete și aleasă varianta care se potrivește cel mai bine.

Certificat energetic

Un document care atestă cât de performantă energetic este o locuință este certificatul de performanță energetică, pe scurt certificatul energetic. Pentru cei care vând sau închiriază casele acest document este obligatoriu încă din 2013. El poate fi eliberat doar de auditori energetici autorizați sau firme autorizate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP). Se eliberează pe baza unor documente primite de la proprietar și în urma unei vizite făcute la locuință. Documentele trebuie să conțină informații despre materialele din care a fost făcută casa, data punerii în funcțiune, planurile casei cu precizarea orientării față de punctele cardinale, date privind consumul anual de energie pentru încălzire. Dacă aceste date nu există ele pot fi reconstituite în urma unui audit făcut tot de firme autorizate.

În funcție de performanța energetică clădirile pot fi încadrate în 7 clase. Clasa A este cea mai performantă, fiind caracterizată prin consumul energetic cel mai scăzut, de până la 125 de kWh/m²/an iar clasa G cea mai puțin performantă, cu un consum de energie ridicat, de peste 820 kWh/m²/an. Certificatul energetic este valabil 10 ani, cu excepția cazurilor când între timp s-au făcut lucrări care au dus la schimbarea încadrării.

În afară de certificatul energetic pentru clădiri, poate fi făcut și un audit energetic. Acesta, pe lângă încadrarea în clasa de performanță, determină punctele slabe din punct de vedere al pierderilor de energie și stabilește ce măsuri trebuie luate pentru îmbunătățirea performanței energetice. Recomandarea principală este aproape întotdeauna izolarea termică a casei.

Materiale de izolare; plusuri și minusuri

Alegerea materialelor de izolare se face în funcție de mai multe criterii. Despre conductivitatea și rezistența termică, densitate, difuzivitate termică și rezistență la vapori am vorbit pe larg în articolul precedent, așa că nu mai insist. Pe lângă aceste criterii este important și cât de ușor se montează, cât de flexibil este, rezistența la apă, dacă sunt sau nu nocive pentru sănătate, cât de prietenoase sunt cu mediul și, nu în ultimul rând, prețul.

Despre izolarea cu cânepă, lână, iută, fibră și panouri din fibră de lemn, plută și celuloză am vorbit deja. În continuare, despre vata de sticlă, vata bazaltică, spuma poliuretanică, polistiren și aerogel.

Vata de sticlă

Este, ca și vata bazaltică, o vată minerală. Se obține din sticla recuperată și nisip încălziți la temperatură foarte ridicată. Este o izolație recomandată pentru interior, pentru izolarea pereților despărțitori sau a podului. Alături de polistiren, este una dintre cele mai folosite izolații termice în principal datorită prețului accesibil. Este mai flexibilă ca vata bazaltică fiind mai ușor de montat pe pereți cu forme deosebite. Este și mai ușoară, de aceea este recomandată pentru case vechi a căror structură nu este foarte solidă. Nu este inflamabilă. Are conductivitatea termică între o.031 și 0,044 W/mK.

Dezavantaje:

• Mai puțin rezistentă la temperaturi ridicate comparativ cu vata bazaltică,
• Proprietăți izolatoare inferioare vatei bazaltice,
• Rezistență scăzută la umiditate. Nu este recomandată izolării zonelor cu umiditate crescută,
• Dacă nu sunt folosite mănuși și măști de protecție la montaj, provoacă alergii și iritații.

Vata bazaltică

Este unul dintre cele mai bune materiale de izolare. Se obține din bazalt – rocă naturală vulcanică – prin încălzire la temperaturi peste 1600°C. Vata bazaltică are o rezistență foarte bună la foc. Conform normelor europene, este încadrată în clasa A1 de reacție la foc, drept produs incombustibil care nu contribuie deloc la dezvoltarea incendiului. Vata bazaltică rezistă 2 ore la 1000°C până să înceapă să se topească.

Are stabilitate dimensionala foarte bună, păstrându-și forma și dimensiunile neschimbate indiferent de condiții. Din cauza greutății mari nu se recomandă folosirea ei pentru izolarea balcoanelor sau a teraselor suspendate și a caselor cu structura mai fragilă. Se montează rapid având mai multe modalități de prindere – adezivi, dibluri, plasă de armare – sau folosind panourile de vată minerală fixate pe structură metalică reglabilă. Conductivitatea termică: 0,034-0,042 W/mK.

Avantaje:

• durabilitate mare,
• rezistență la foc,
• permeabilitate la vapori,
• performanțe ridicate de izolare fonică.

Dezavantaje:

• preț ridicat
• greutate mare
• rigiditate comparativ cu vata de sticlă.

Spuma poliuretanică

Era socotită până nu demult cel mai eficient material pentru izolarea termică a casei. Între timp au apărut materiale moderne, cum este aerogelul de care ne vom ocupa imediat. Spuma poliuretanică este o izolație ușoară recomandată pentru izolarea subsolurilor, pardoselilor, pereților, acoperișurilor și teraselor. Este foarte eficientă eliminând aproape orice pierdere termică și asigurând o economie majoră de energie. Oferă protecție împotriva aerului rece sau cald, precum și împotriva umidității. Asigură de asemenea, protecție fonică reducând eficient transferul zgomotului.

Principalul dezavantaj este că trebuie aplicată de o echipă de profesioniști. Este foarte durabilă, nu-și schimbă proprietățile timp de peste 50 de ani. Nu întreține focul și nu este agreată de rozătoare. Exista 2 tipuri de izolații cu spumă poliuretanică, cu celulă închisă și cu celulă deschisă. Cea cu celula deschisă este mai ieftină, dar mai puțin eficientă. Conductivitatea termica: o,022-0,028 W/mK. Rezistența termică este cu atât mai mare cu cât stratul este mai gros. La 3 cm grosime, rezistența este 1, 07 m²K/W, ajungând la 5, 46 m²K/W la 14 cm grosime.

Recapitulând, avantajele spumei poliuretanice sunt:

• Aderență instantanee și foarte bună pe aproape orice material de construcție (beton, lemn, cărămidă etc.),
• Sigilare completă – aplicare fără îmbinare, închiderea tuturor porilor materialului pe care este aplicata,
• Grosime și greutate reduse,
• Bun izolant fonic,
• Nu putrezește.

Dezavantaje:

• Preț ridicat,
• Se pot elimina substanțe toxice în timpul aplicării,
• Nu poate fi aplicată uniform,
• Are nevoie de utilaje de aplicare și specialiști.

Polistirenul

Este de departe cel mai folosit material pentru izolarea termică a imobilelor datorită prețului foarte accesibil și a montării simple și ușoare. Polistirenul este de două tipuri, expandat (EPS) și extrudat (XPS). Polistirenul expandat este un material poros, cu o bună permeabilitate la vapori. Datorită proprietăților se folosește, de regulă, la izolarea exterioară a pereților, la izolarea acoperișurilor cu șarpanta din lemn și a teraselor. Faptul că se prezintă sub forma unor panouri rigide reprezintă un dezavantaj în cazul pereților cu forme mai speciale. Conductivitatea termică a polistirenului expandat este cuprinsă între 0,030 și 0,040 W/mK.

Avantajele polistirenului expandat:

• Cost redus,
• Este ușor și nu îngreunează fațada caselor,
• Permite circulația vaporilor acumulați în interiorul casei,
• Împiedică formarea igrasiei și a mucegaiului,

Dezavantaje:

• Se poate inflama în cazul unui incendiu și poate întreține arderea (deși există și în varianta ignifugat),
• Material sintetic, poluant,
• Poate atrage rozătoare.

Polistirenul extrudat are permeabilitate redusă la vapori (nu lasă vaporii să iasă ceea ce poate duce la formarea condensului și a mucegaiului) și o rezistență mecanică ridicată. De aceea, polistirenul extrudat nu se utilizează la placarea fațadelor, ci la fundații, pardoseli, subsoluri și terase. Rezistența polistirenului extrudat la umezeală, combinată cu duritatea și elasticitatea, fac din el un produs rezistent la cicluri îngheț/dezgheț. Conductivitatea termica: 0,029-0,039 W/mK. Rezistența termică este dependentă de grosimea panourilor, la fel ca și la cel expandat.

Avantaje:

• Densitate mai mare decât a polistirenul expandat,
• Izolant termic mai bun decât polistirenul expandat,
• Rezistent la orice tip de uzură,
• Bun pentru izolația fundației si a subsolurilor.

Dezavantaje:

•  nu permite circulația vaporilor, ceea ce duce la acumularea umezelii între perete și izolație și la apariția igrasiei și a mucegaiului.

Există o variantă nouă de polistiren – polistiren grafitat – care a început, timid, să fie folosit și la noi. Este tot un polistiren expandat, căruia i s-a adăugat praf de grafit cu rolul de a îmbunătăți coeficientul termic cu aproximativ 15%-20%. Avantajul este că se obțin aceleași performanțe de izolare la grosimi mai mici. Asta înseamnă spațiu câștigat în locuință. Polistirenul grafitat oferă și un mediu răcoros vara prin capacitatea crescuta de reflexie a radiațiilor calorice.

În unele țări (Germania, Canada) polistirenul nu se mai folosește fiind considerat periculos pentru sănătate.

Aerogel

Un material foarte modern dezvoltat de NASA. Până în acest moment este produsul cu cel mai bun coeficient termic – 0,0131 W/mK – mai mic decât cel al aerului (0,023-0,024 W/mK). Este un material obținut din oxid de siliciu și conține aer în proporție de 99,8%. Este durabil, nu mucegăiește și nu dăunează mediului înconjurător. Poate fi folosit la izolarea termică a zidăriilor, fundațiilor, acoperișului, ferestrelor sau a structurilor ușoare.

Aerogelul este impermeabil, respinge apa în stare lichidă, dar permite trecerea umidității. Se montează repede și ușor și nu necesită scule și dispozitive speciale. Este disponibil în două grosimi, 5 sau 10 mm, și lățime de circa 1.5 m. Marele lui avantaj este eficiența foarte mare la grosimi mici ceea ce îl recomandă pentru izolarea la interior (nu ia din spațiul interior al camerelor și nu are nevoie de redimensionări ale traseelor, în cazul caloriferelor).

Sper să găsiți interesante informațiile din articol. Dacă credeți că ar fi utile și altora, puteți distribui. Dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat.