Deko&Design - Möbel - Zimmerleute - Techniken der Holzverarbeitung

Furnierte Elemente - eine wirtschaftliche Alternative zu Massivholz oder die ideale technische Lösung

de Radu Vădan

Descopăr lucruri interesante în interacțiunile mele cu clienții de-a lungul anilor. Multe convingeri statornicite în mentalul colectiv referitoare la mobilă și lemn s-au format și transmis în cultura noastră orală în ultimii 80-100 de ani, înlocuind cele câteva cunoștințe solide, bazate pe experiență, pe care le avea țăranul destoinic care își construia singur micile obiecte din lemn prin casă. De exemplu, întâlnesc des o profundă desconsiderație față de lemnul de brad, care a căpătat renumele că ar fi moale sau de prea slabă calitate pentru a putea fi folosit la mobilier (dacă e selecționat, este un lemn excelent pentru mobilier).

De asemenea, mulți clienți refuză lemnul de cireș, pentru că ar fi roșu. Lemnul de cireș la tăiere este portocaliu-gălbui, iar după expunere la lumina zilei timp de câteva luni capătă un ton maroniu deschis și rămâne așa. Culoarea roșie de tristă amintire se datorează baițului aplicat cu generozitate în CPL-urile anilor ’60-’80. Exemplele pot continua, dar cel pe care mă voi concentra aici este legat de folosirea Einrichtungsgegenstände în producția mobilierului.

Aplicarea furnirului pe suprafață se face, de cele mai multe ori, din motive tehnice și/sau tehnologice

Voi începe cu un exemplu. Am avut recent o discuție cu un client referitoare la un blat de birou. Blatul urma a fi realizat din Eschenholz masiv. Însă din motive constructive am ales să propun un blat din lamele înguste, pe care să aplic un furnir estetic de 1,5 mm pe ambele fețe. Iată care au fost argumentele mele:

  • Construcția din lamele, cu fibra echilibrată, reduce semnificativ șansa ca la umflare și contragere sezonieră blatul să se curbeze.
  • Furnirele fiind de foarte bună calitate și lățime mare (două foi de circa 40 mm lățime) desenează pe suprafață două lamele, fără nod sau variații de culoare.
  • Furnirul ales este suficient de gros pentru a putea fi refinisat de cel puțin trei ori. Presupunând că îndepărtăm circa 0,3 mm la o șlefuire, aș estima o durată de viață de cel puțin 45 de ani, dacă blatul ar necesita o șlefuire completă odată la 15 ani.

Argumentul clientului a fost că ar prefera lemn masiv, nu furnir – că furnirul este cumva o înșelătorie sau că ascunde ceva. Nu vă divulg decizia, vă las să hotărâți singuri.

Revin, însă, la ideea că furnirul ascunde, cumva, o lucrătură de proastă calitate sau că reflectă parcimonia producătorului. Întâi de toate trebuie acceptat că da, în anumite situații, aplicarea unui furnir pe o suprafață poate fi o soluție economic avantajoasă față de a construi respectiva suprafață din lemn masiv, mai ales dacă se dorește o calitate similară. Dar de cele mai multe ori motivele sunt tehnice și/sau tehnologice. Iar aici dictează, ca întotdeauna în industria mobilei, ceea ce am putea numi moda sau trendul.

La modă este lemnul cu suprafață mare, desen uniform, fără noduri și variații de culoare

În prezent este la modă ca lemnul să se prezinte în suprafețe mari, uniforme ca desen, fără variații de culoare semnificative și fără nod (sau cu un minim de nod, ici colo). Dacă ar fi să încadrăm aceste cerințe estetice în clase de calitate de cherestea, ar fi destul de exigente chiar și pentru o cherestea premium/ A+. Gândiți-vă o clipă la un parchet de stejar – unul pe care l-ați alege pentru o ipotetică casă nouă, dacă bugetul ar fi suficient de generos. Ce vă trece prin fața ochiului? Foarte probabil că nu este clasicul parchet din anii `60, din lamele de 80×250 mm, așezat bucată cu bucată în model herringbone, ci niște lamele late, de 200-300 mm, lungi de peste un metru, fără alburn (pete albe) și fără Knoten.

Ce pot să vă spun cu certitudine este că acel parchet poate fi realizat într-un singur fel – aplicând un furnir gros, numit uneori blind, pe un substrat (care poate fi foarte variat) și apoi debitat în lamele individuale de parchet și montat. Motivele tehnice sunt complexe și își vor găsi locul într-un articol viitor, dar cu certitudine parchetul cu lamelă mare nu poate fi realizat altfel decât prin stratificare, stratul superior fiind un furnir estetic. Desigur că producătorii de parchet vor evita să folosească denumirea de „furnir” în contextul stratului de uzură, deși tehnic este corectă, din motivul pe care l-am atins mai sus – furnirul are renume prost. Același trend se observă în producția de uși (unde construcția clasică de tip ramă și panou flotant pierde tot mai mult teren, în special la ușile de interior, în favoarea ușilor plane), în placarea pereților și, nu în ultimul rând, realizarea mobilierului.

Doar folosind furnire putem alinia mobilierul cu moda actuală

Este destul de evident că, în ceea ce privește mobilierul, atât elementele de carcasă, dar mai ales fronturile produse în stil clasic cu o ramă din patru frize și un panou frezat la mijloc, au devenit oarecum anacronice sau asociate tot mai mult cu stilul rustic. Când clientul cere fronturi din lemn, în cele mai multe cazuri își imaginează un panou din lemn format din câteva lamele alăturate, care să formeze, luate în ansamblu, o suprafață plană, aliniată la dungă.

Să realizăm asemenea fronturi din lemn masiv ridică serioase probleme. Dintre acestea aș menționa doar trei:

  • Pierderea mare de material, dacă dorim o calitate bună sau foarte bună.
  • Aspectul neuniform la un număr mai mare de fronturi. Este cazul mobilei de bucătărie. Chiar dacă procurăm cherestea din același trunchi, nu va fi în aceeași tăietură (tangențial, radial sau undeva între).
  • Fronturile își vor modifica dimensiunea și își vor pierde planeitatea în timp. Este cea mai mare problemă din punct de vedere tehnic. Se întâmplă pentru că lemnul are contragere și umflare sezonieră.

Soluția evidentă la această dilemă este utilizarea furnirelor. Avem la dispoziție o multitudine de plăci prefabricate, fiecare cu avantajele ei, pe care putem aplica furnir sau care pot fi cumpărate gata furniruite. Varianta cea mai des întâlnită este placa de PAL oder MDF furniruit, care se debitează și se căntuiește similar cu o placă de PAL melaminat, însă necesită pasul suplimentar de finisare – șlefuire și aplicare a unui strat peliculogen (în general lac). Acestea vor avea fibra uniformă, fără noduri și fără toate celelalte inconveniente ale panoului din lemn masiv, în special problemele legate de deformare.

Furniruirea – tehnica aleasă de artiști ai mobilierului

Dacă privim puțin mai departe de plăcile furniruite de fabrică, descoperim un întreg teritoriu al mobilierului premium unde furnirele fac legea. Ați văzut vreodată piesele lui Pierre Renart, care aduc a panglici înnodate? Sau dulapurile tambour ale lui Aaron Poritz, care de multe ori îmbină lemn cu furnir și piatră sau metal? Niciunele dintre aceste minunății nu s-ar putea realiza exclusiv din lemn masiv.

Furnirul aduce textura și culoarea lemnului împreună cu posibilitatea de a fi tăiat, îmbinat și curbat, fără inconvenientele majore ale lemnului masiv. Banalul blat de masă de exemplu, pornind de la o placă de MDF, bordurată cu lemn masiv și apoi furniruită, poate fi reinventat aproape la infinit, schimbând doar așezarea furnirelor – de la o dispunere simplă, paralelă, la una în oglindă (bookmatch), radial simetrică (sunburst), modele de parchetărie, intarsie și așa mai departe.

Așadar, bine alese, lipite și finisate, furnirele sunt mult mai mult decât sora vitregă a lemnului masiv, de multe ori reprezentând alternativa superioară din punct de vedere tehnic. Iar în mâinile potrivite pot deschide o multitudine de posibilități creative pe care lemnul masiv nu le poate oferi.

Radu Vădan este absolvent al Facultății de Informatică din Cluj-Napoca convertit în urmă cu 7 ani la tâmplărie. Are un atelier în Cluj, unde lucrează doar cu lemn și panel sub brandul Imagine.Design.Make. A învățat singur să lucreze lemnul, din cărțile cumpărate din Anglia și SUA sau urmărind tutoriale video pe Youtube. A acumulat atât de multe cunoștințe încât acum împărtășește și altora ceea ce știe. Are atestat de formator și periodic organizează cursuri gratuite în atelierul său. Pe grupurile de specialitate mulți se bazează pe sfaturile lui. Răspunde întotdeauna documentat și îi îndeamnă și pe ceilalți să facă la fel.

Anul trecut, a hotărât să treacă la etapa următoare și a aplicat pentru fonduri prin StartUp Nation. Proiectul a fost aprobat și a făcut câteva achiziții pentru atelierul său: un CNC mare, o mașină de calibrat, o presă pentru furnire și un circular. Cu ajutorul noilor utilaje plănuiește să treacă de la produse unicat la o producție combinată de serie mică și lucrări personalizate. Toate imaginile care însoțesc articolul reprezintă creații ale lui Radu.

Kommentar hinzufügen

Einen Kommentar hinzufügen

Diese Website verwendet Akismet, um Spam zu reduzieren. Erfahren Sie, wie Ihre Kommentardaten verarbeitet werden.

Kategorien

Anmeldung zum Newsletter

de_DEGerman