Arte povera, în traducere, artă săracă, a fost o mișcare de artă apărută în Italia la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70. A influențat designul și decorațiunile interioare introducând mobilierul rustic, de modă veche și decorațiunile cu linii clasice. Este un stil care s-a impus în mobilă, fiind foarte apreciat.
Style poor art
Stilul arte povera în mobilă înseamnă specii de lemn mai puțin prețioase, culori clasice de nuc sau cireș închis și design simplu, sobru și util, cu linii drepte și sertare multe. Lemnul folosit este plop, tei sau anin, mai rar cireș sau frasin. La noi, mobila arte povera se fabrică de mai bine de 20 de ani și încă este la mare căutare.
The arte povera finishing method is a way of "îmbătrâni” mobilierul. Se folosesc baițuri în culori clasice nuc închis, deschis și rustic sau cireș închis. Se folosesc patine sau baițuri speciale care produc același efect de ptinare, așa-numitele glaze-uri. Patinele sunt în ton, nu contrastante, pentru că nu trebuie să iasă în evidență. Pelicula de lac nu este groasă, dar nici sărăcăcioasă, iar gradul de luciu al lacului este cuprins de obicei între 40 și 70 gloss.
Provocările finisajului arte povera
Principala provocare a acestui stil de mobilă este white grinding. Lemnul folosit fiind de specii repede crescătoare au lemnul afânat și tendință de scămoșare la șlefuire. De asemenea, baițul este absorbit diferit și pot apărea pete. De aceea trebuie șlefuit cu multă grijă respectând folosirea succesivă a trei granulații diferite. Chiar dacă recomandarea este ca granulația hârtiei finale să fie 180, în acest caz se poate ajunge și la hârtie cu granulația 220. Speciile cele mai dificile sunt plopul și aninul. De multe ori plopul este înlocuit cu tei, care este foarte asemănător, dar mult mai ușor de șlefuit. Diferă foarte puțin culoarea, teiul fiind mai roșiatic.
Colorarea se face de obicei cu glaze-uri care sunt baițuri cu conținut de rășină care împiedică absorbția în profunzime. Se evită astfel apariția petelor. Uneori este necesară blank preparation a lemnului astfel încât aspectul de vechi al mobilei să fie susținut și de urmele de lovituri sau zgârieturi.
Glaze-ul se aplică prin pulverizare sau cu cârpa, în exces, urmat de ștergerea excesului cu cârpa. Prin ștergere este scos în evidență desenul lemnului și se face uniformizarea culorii. De asemenea, glaze-ul funcționează și ca patină. Ștergând, îl împingem în găurile făcute la pregătirea în alb sau rămâne în marginile tăbliilor ușilor sau în colțuri. Este unul dintre cele mai simple moduri de a obține mobilă patinată.
Dacă totuși apar diferențe mari de culoare din cauza absorbției diferite, se poate uniformiza aplicând prin pulverizare un strat fin din același glaze. Cantitatea aplicată trebuie să fie foarte mică pentru a nu închide culoare si a nu scădea aderența peliculei de lac. Nu se uniformizează dacă diferențele de colorare sunt mici. Uneori chiar aceste diferențe de culoare dau farmec mobilei arte povera.
Mobila arte povera este potrivită în living sau dormitor, dar și în baie sau bucătărie. Se combină bine și cu stilul modern, o astfel de piesă de mobilier punând și mai mult în valoare liniile și decorațiunile moderne.
I hope you find the above information useful. As always, additions are welcome. And if you have any questions or queries, please leave them below in the space provided. I will be sure to reply.
Ok, I follow your articles with great interest.
"Arte Povera"? I was perplexed. Never in my life have I heard that term. All the more intriguing as I am an architect so I suppose I am up to date with all artistic trends.
Moreover, I work in the furniture industry for an Italian company that produces exactly this type of furniture that we classify as late eclecticism. I didn't push the point too much, but I certainly didn't imagine that this style had a name and was part of a trend.
Current that would make a career in Romania. Hmm, here I have some reservations. Anyway, thank you very much for the information.
You talked in a previous article about how you can recreate, imitate an existing finish. As a specialist in the field, please tell me how you can be creative in creating an original, distinct, unique finish. I know that finishing is extremely laborious. Are there any patrons of originality in the field?
What is the relationship between form, function and finish chosen for a piece of furniture or an entire collection?
Regarding the finish chosen for the MDF doors in your kitchen, the answer was simple and unequivocal: patina!
Hello,
Let's take it one step at a time. 🙂 Arte povera furniture has indeed been made for a long time in Romania and the term is much used. And I'm surprised you haven't heard it before, especially since you work in a factory. I have been working in the woodworking and furniture industry since 1988 and have known the term since then. When there were still big furniture factories (many gone in the meantime) they made 3-4 truckloads of furniture a week. The furniture was mainly made of poplar, sometimes combined with lime and the finish was simple and predominantly walnut shades (dark or light). The challenge with this finish was uniformity, because poplar absorbs differently and stains appeared.
You ask me about the originality of a finish and the relationship between form, function and finish. My opinion is that a finish should not be treated alone, separate from the whole. A finish is nothing without the furniture underneath it. One must always look at the whole. Indeed, as wood finishers, we can copy a new finish that appeared at who knows what fair, but we don't copy it to stay on a wooden window but to be all furniture. Or, if it doesn't match the model, we haven't copied it. I can give you an example. I once made a sample finish for a fair that was a great success. It was done on a small piece of furniture. One of the Italians I was working with asked me to make a bookcase with that finish immediately after the fair. It came out horrible, it just didn't fit at all. That's why I say everything has to be seen as a painting and everyone involved is important.
All the best!