Anul trecut, după publicarea articolului despre acacia, am primit un mesaj de la un cititor care povestea cum a recuperat lemn de salcâm dintr-un vechi hambar și l-a folosit pentru construirea unui foișor. Era impresionat de rezistența și duritatea lemnului. Felul cum povestea, entuziasmul și dorința de a împărtăși experiența cu cineva care are aceeași pasiune pentru lemn m-au impresionat și așa am ajuns să ne cunoaștem (din păcate, numai virtual). Cu toate că poate părea doar o poveste simplă despre construcția unui foișor folosind lemn vechi, cred că este mai mult decât atât. Este o poveste despre pasiune, despre lemn recuperat, despre amintiri transferate într-un foișor nou, despre vise, planuri și dorințe și nu în ultimul rând, despre familie. Îmi face plăcere să vă spun această poveste, apelând, din când în când, la vorbele „împricinatului”.
El este Claudiu Gârceavă, care-și câștigă existența făcând foarte bine mobilă din PAL melaminat, dar care visează la un atelier unde să prelucreze lemnul masiv. Anul trecut, în toamnă, a demolat o veche magazie – hambar sau porumbar, cum se spune la noi, în sud – și a hotărât să recupereze stâlpii de rezistență care erau din salcâm. Porumbarul a fost construit în 1949 pentru a ține în el, în afară de porumb, lemnele de foc și trestia folosită la butoaiele de vin.
O parte din lemn a stat în pământ, urmele lăsate de umezeală, dar mai ales de insecte, fiind foarte vizibile după îndepărtarea scoarței. Cu toate aceastea, lemnul era la fel de dur și rezistent.
Fiecare stâlp de salcâm a fost curățat cu grijă cu toporișca și tezla, au fost scoase cuiele vechi și a fost pregătit pentru viitoarea construcție.
„La foișor am folosit recovered wood făcând stâlpii de rezistență, contravânturile stâlpilor, barele orizontale ce leagă stâlpii la capătul de sus, bârnele orizontale în formă de T între fiecare pereche de stălpi, în partea de jos și stâlpul central. Foișorul are diametrul de 5 m în zona stâlpilor și 6,5 m în zona acoperișului (privit de sus), fiind în 8 ape (octogon)”.
Pentru că lemnul recuperat nu a fost suficient, a trebuit să mai cumpere încă 4 m de dulapi pe care i-a tăiat la circular și i-a făcut căpriori. După ce a făcut structura, a dat totul cu ulei sicativat, l-a lăsat la soare 2 zile să se usuce, după care a aplicat o lazură culoare palisandru. Pentru că între timp a venit iarna, a fost nevoit să se oprească. Așa lemnul a avut timp să se „așeze” peste iarna.
„Anul acesta, cum a dat căldura, m-am apucat din nou de el. Am pus scândura pe acoperiș pe toate cele 8 fețe, prinsă în holțșuruburi, 900 de holțșuruburi în 3 zile. Am acoperit-o apoi cu membrană bituminoasă subțire, suprapusă la capete 10 cm și prinsă din loc în loc în capse lungi. Într-o zi a fost gata, dar m-a cam copt soarele, la sfârșitul zilei eram negri amândoi, și eu și membrana”.
Următoarele zile a fost timp frumos, așa că a putut pune în tihnă șindrila bituminoasă. A durat 4 zile și … 1750 de cuie. Pe muchii a pus tot șindrilă, tăiată sub formă de picătură și a lipit-o cu mastic.
Cu acoperișul gata și-a permis să se odihnească 2 săptămâni, după care a trecut la partea de jos a foișorului. Tot din dulapi de 280 x 50 mm si 4 m lungime a făcut polițele orizontale pe care le-a pus peste scândura de la exterior. Pentru tot ce a fost prins de stâlpii de salcâm a trebuit făcut pregăurire, după care s-au folosit holțșuruburi. Salcâmul s-a dovedit a fi atât de dur încât nu intra nimic în el, iar la găurire ieșea fum din burghiu.
Stâlpul a fost îmbrăcat în sfoară pentru a „finisa” suprafața destul de rugoasă a salcâmului. Nu a vrut să-l îndrepte pentru a nu-l subția nici măcar cu 1 mm. „Pentru un metru jumătate de stâlp am avut nevoie de 50 (cincizeci) de metri de sfoară. 🙂 Nu-mi venea să cred!”
Tot pe stâlpul central, la 1,70 m de sol, a pus 4 siteme de ancorare pentru 250 kg fiecare pentru hamace. „După ce iei masa, poți să te relaxezi într-un hamac când afară e o torențială de răpăie cu bulbuci”.
În interior a pus 2 bănci cumpărate, dar adaptate pentru foișor și o a 3-a, făcută dintr-o scândură veche mâncată de cari. ” Am scobit-o până am dat de lemn bun , am lăsat-o să se usuce, după care am dat cu lazură și am fixat-o pe 2 bușteni de salcâm ce par din ceramică. Este o bancă foarte comodă.”
Vă spuneam la început despre entuziasmul lui Caludiu. M-am gândit mult cum aș putea să spun eu ceea ce va urma, dar nici o variantă nu reușea să redea emoția, bucuria realizării și dragosta lui Claudiu pentru lemn. Așa că îl las din nou pe el să vă spună.
„Ce voiam să vă zic este că fiecare cui, fiecare șindrilă și fiecare tăiere de lemn, chertare și finisare a fost făcută de mine și numai de mine. A fost și va rămâne primul meu proiect din lemn masiv. Uneori am impresia că iubesc lemnul mai mult decât oamenii. Știți, eu de meserie sunt cofetar patiser (pe bune 🙂). Fac mobilă din pal melaminat din 2000, înainte am făcut pateuri. Visul meu este să îmi fac un atelier în care să lucrez lemn masiv și mă străduiesc să îmi împlinesc visul, alături de familie. Am o fată, elevă la Tonița și un flăcău de 5 ani, ce mă sperie cu tenacitatea și răbdarea lui. Și bineînțeles soția, care ne înțelege și ne iubește pe toți.”
Pe lângă satisfacția că a făcut totul singur, Claudiu se mândrește și că a făcut totul cu mâna lui. Ca unelte a folosit ferăstrăul coadă de vulpe (cel mai lung), bormașina, flexul, ciocanul, toporișca, menghina și tesla. „Foișorul este în 8 laturi – octogonal – iar piesa de metal din vârf, pe care se prind căpriorii și stâlpul central, am făcut-o dintr-o bucată de tablă de 3 mm. Am desenat forma, am tăiat cu flexul cu disc diamantat subțire, am găurit-o și apoi am îndoit-o manual în menghină și cu ciocanul, pe șanțurile fine pe care le-am facut cu flexul (tabla a fost destul de groasă). Această piesă susține practic acoperișul și face legătura dintre căpriori și stâlpul central din salcâm, fiind fixată de el cu un holțșurub cu cap hexagonal de 20 cm lungime și gros de 1 cm. Nu știți ce satisfacție am avut când m-am urcat pe el și am stat în vârf”.
Acum foișorul este gata, așa că se pot bucura cu toții, în tihnă, de el. Poate mai puțin Claudiu. Nu că nu s-ar bucura, dar nu cred că o face în tihnă pentru că deja are o grămadă de alte proiecte la care se gândește și precis îl mănâncă mâinile să se apuce de ele. 🙂
Fotografiile din articol sunt proprietatea lui Claudiu Gârceavă
I read this article with great excitement, especially since the "culprit" of this project is literally my brother. I enjoyed every word you and he said. I'm glad that there are so many people who appreciate Clau's stubbornness and at the same time simplicity and I wish that in the future he will be at least as skilled as he is now.
While reading this article, I had the feeling that I was sitting on the sun lounger under the gazebo.
Congratulations on the article Mrs Mihaela, and congratulations to you too Claule... just know that no matter what the situation, I'm always relaxed because I'm more than convinced you're dealing with any problem. 🙂
Thanks for the appreciation, but I think congratulations are in order for Claudiu. I was just... the scribe. 🙂
All the best!
Sarumana madam, thank you once again for your time and maybe we can meet for a chat or even a walk to the site to show you in detail how we did the joints, and little details that make the gazebo special!
I would like to add that it is an eight-sided octagonal gazebo, and the piece of metal at the top on which the trusses and the central post are attached, I made it from a piece of 3mm sheet metal on which I drew the shape, cut it with a thin diamond disk flex, drilled it and then bent it manually in the vice and with a hammer on shallow trenches that I drew with the flex (to facilitate bending of the rather thick sheet metal).
This piece basically supports and connects all the rafters and is also fixed to the central salcam post with a 20cm long and 1cm thick hexagonal head screw.
I wrapped the pole in twine to "finish" the rather rough surface of the sausage.I did not want to finish the middle pole so as not to thin it by 1 mm.
Thanks bro-mio, maybe you'll get to see it in reality :D, cheers and see you soon!
Congratulations on the gazebo, your hard work and ingenuity. It shows very well the good ideas in desging that you have applied. Congratulations also to the lady for the well written article and especially for the pictures.
Thank you very much, I'll try to post in detail each stage with pictures with everything, from the bedding put in the ground and measuring the diameter, center, etc. to the last nail at the top of the shingle!
Today he received another wagon wheel mounted vertically between the eaves and the pulley, it's the wheel that unchimiu had from his grandfather's wagon, it's made of ash and it's 110 years old, it's a wheel of the soul!
But I'll keep you posted on everything else!
Hello. I am asking for your help given my experience in recovering old wooden posts. I have seen that you have recovered acacia poles that were eaten by decay. I received an oak pole from a neighbour, pole that has been on the ground for several years. I am supposed to use it as a support pole for an electric cable to power the house. It has more rotted and decayed portions on the part that has been sitting on (in) the ground). I have cleaned this part (I still have work to do) and then I want to treat it with Sadolin Anticarii (twice) after which I don't know how to prepare it to be put in the ground to last as long as possible. Basically how to treat the part that will stay in the ground so that it doesn't rot and break (I've had this happen with the first fir pole) and how to treat the rest of the pole that will be exposed to sun, rain, etc. Again, the pole is made of oak but has a damaged surface but I can see that the "heart" of the trunk is ok and strong even if it still has holes and cracks going inwards. Thanks to anyone who can give me suggestions.
As far as I know, the wood that will be put into the ground is burned on the surface and then tarred, if you put the wood into the pit of the post, say 60cm, the tar must be about 10 cm above ground level.
A very important thing to do is to put crushed (broken) gravel not too bad at the bottom of the hole and then place the post in the hole, so the water from the ground will not "climb" on the post.
I don't know how the oak behaves to peeling and decay but what I can say is that the salcam wood has decayed in 70 years only at the lower layer because the inner layer is very hard and there is no way to enter, more precisely from 130...140mm diameter of the pole in the ground that was not treated with anything there is 110mm of raw salcam (steel) left after peeling and cleaning, I hammered into it and it doesn't even leave traces!