De ceva vreme voiam să scriu despre rindele. Când am fost la prietenii mei cu junk attic mi-au povestit despre setul de rindele de toate mărimile moștenit de la bunicul fetelor care se ocupase cu tâmplaria. Ne-am luat cu mansarda si am uitat să le fotografiez. Dar cu siguranță o voi face cu prima ocazie. Până atunci însă m-am gândit să vorbim puțin despre rindele pentru că ele sunt un simbol al tâmplăriei.
Rindeaua este o unealtă cu ajutorul căreia se poate îndepărta un strat de lemn de pe o suprafață plană, se pot îndrepta suprafețe, se pot netezi (finisa) suprafețele, pot fi teșite muchiile sau se pot face falțurile la uși. Nu toate aceste operații se fac cu aceeași rindea, dar în principiu sunt construite la fel. Elementul principal este o lamă metalică ascuțită și un corp. Lama trece prin corp printr-o fantă numită gura rindelei și ajunge la lemn. Prin trecerea rindelei peste lemn se iau straturi din acesta, mai groase sau mai subțiri în funcție de poziția lamei, unghiul la care e pusă, presiunea care se exercită asupra rindelei.
Rindelele au fost inventate sute de ani în urmă, fiind documente și chiar piese care atestă existența lor încă din vremea romanilor. Inițial au fost făcute din lemn, cu o gaură dreptunghiulară în corp și o fantă pe talpă iar lama era fixată cu o pană din lemn atașată de fantă. Este modelul care a fost găsit în siturile arheologice din Europa și Asia sau în documentele scrise făcute de vechii arhitecți și constructori și care se află în biblioteci.
La sfârșitul secolului 19 un inventator din Massachusetts, Leonard Bailey, a făcut pentru prima dată rindeaua cu corp de fontă. Patentul acestei invenții a fost cumpărat câțiva ani mai târziu de firma Stanley, Rule&Lever, un producător de scule din Connecticut, SUA. Firma a dezvoltat și imbunătățit continuu designul ajungând la cele care se vând astăzi. Față de dotările simple din trecut noile modele au șuruburi pentru a ajusta adâncimea de așchiere, pentru ajustare laterală și alte astfel de ajustări. Acum corpul este făcut din oțel sau bronz.
Indiferent de materialul din care este făcută, rindeaua poate fi de diferite mărimi, de la foarte mică, până la rindele lungi de mai bine de 1 m (gelău). Pentru a rașcheta lemnul ea este împinsă în lungul fibrei (dar se poate lucra și perpendicular pe fibră). Excepție fac rindelele japoneze care sunt trase pe suprafața lemnului.
Căutând recomandări privind rindelele am văzut că mulți merg pe cele metalice Stanley spunând că sunt cele mai bune rindele ce pot fi achiziționate. Am avut însă surpriza să gâsesc păreri ale unor meșteri tâmplari tradiționali, atât la noi cât și în afară, care consideră rindelele din lemn mult mai bune decât cele metalice.
Este vorba de tâmplarii aceia care fac îmbinări tradiționale fără cuie, cei care lucrează manual mobilier de artă sau rustic deosebit sau alte lucruri de finețe. Argumentele lor în favoarea rindelelor din lemn sunt următoarele:
- sunt mai ușoare decât cele metalice. Atunci când lucrezi mult de mână, când toate suprafețele sunt prelucrate prin rindeluire, o unealtă grea te obosește mai repede și astfel devine ineficientă;
- alunecă mai bine pe lemn. Lemnul pe lemn alunecă altfel decât metalul pe lemn. Pentru a aluneca cât mai bine est nevoie ca talpa metalică să fie ceruită intens, ceea ce ar putea deranja prelucrările și finisările ulterioare. Rindeaua de lemn nu are nevoie de ceruire iar suprafața lemnului nu va fi alterată;
- complexitatea noilor rindele de metal. Cu atâtea șuruburi care ajustează unghiul, grosimea, așezarea lamei, devine dificil să găsești cea mai bună pozitie a lamei astfel încât rașchetarea să fie perfectă. Rindeaua de lemn este simplă, fiind suficientă ascuțirea lamei și așezarea ei corectă. Pentru fiecare tip de rașchetare se folosește un anumit tip de rindea, nu una pentru toate operațiunile, pe care o reglezi continuu;
- se repară ușor. Ca orice unealtă și rindeaua se poate strica. Faptul că este din lemn iar cel ce o utilizează este tâmplar înseamnă ca ea poate fi reparată imediat. O rindea metalică stricată înseamnă oprirea din lucru până când aceasta va fi reparată de un specialist;
- tradiția. Ultimul argument a fost chiar neașteptat. Folosind rindeaua din lemn intri într-o comunitate selectă de oameni care au lucrat astfel lemnul încă din vremea Romei antice si până la sfârșitul secolului 19. Oameni care și-au făcut singuri casele și mobila, care au prelucrat singuri lemnul. Rindeaua metalică este sinonimă cu era industrială, cu introducerea mașinilor în prelucrarea lemnului, cu îndepărtarea de ceea ce înseamnă sufletul lemnului. Așa că, dacă meșterul folosește mașini în prelucrarea lemnului, folosirea unei rindele metalice nu însemna nimic. În schimb, dacă totul este făcut manual, nimic nu se compară cu o rindea din lemn bine reglată.
Recunosc că argumentele cu care tâmplarii clasici, tradiționaliști își susțin alegerea m-au impresionat. Nu mă așteptam la astfel de argumente de la persoane care par mai degrabă dure. Și apropo, voi ce alegere ați face?
English 
Română 
Italiano 
Deutsch 
Español 
Français 
Polski 
Português (AO90)
I only used an electric planer, einhell (5 years ago - when I made my fence panels - from green fencing). I sanded one with the flex (drum and discs with 40 grit) 🙂 after 20 seconds of use the disc was charging and I didn't know what the problem was. The upper parts I cut half round with an einhell pendulum. Besides these two extraordinarily retarded machines, I also bought a vibration grinder which never did me any good.
I don't have a lot of experience using a ruler. But for the last three months or so I've been studying intensively to assimilate the theoretical side of woodworking - because I want to set up my own workshop. I want a professional workshop, not an industrial one. But I want my work to be efficient. I want a well-equipped workshop, not a poor one. A workshop where I can run away from people, not my wife (just kidding). I want a workshop for creation not one for flattery.
So: a workshop equipped with (high-performance) power tools is a workshop that eases the rough part of your work. For finishing/precision where power tools are powerless, I don't think the work is so heavy/strenuous if the bevels are metal because... I don't think anyone is going to start planing logs. To work with large wheels you use inertia/force/body weight to keep your hands from getting tired. With the small ones, let's be serious: the weight between wooden and metal ones doesn't matter. The precision and strength of metal gears must be superior to wooden ones. This is my uninformed opinion!
Thanks for your opinion and arguments. 🙂
All the best!
Nice article, but I'd like to fill in the advantages of metal frames, if I may.
A very important thing is that the sole of the rim is perfectly flat. Wooden planks lose their flatness over time from wear and tear, and must be planed. Japanese reindeer need to be trimmed and this requires experience (I can elaborate if necessary). Storing wooden planks is expensive, the wood works, and there are twists, cracks etc.
In my opinion, metal frames produced by Lee Valley Tools or Lie Nielsen are far superior to wooden frames. Arguments:
1. The sole is perfectly flat, really, it's perfectly flat. They are planed on flat grinding machines under water jet to remove stress from the alloy.
2. With bevel up headers, you can play with the angle of attack by simply changing the knife. Wood veneers have a fixed angle of attack. The angle of attack is very important when you are planing wood with difficult grain (which frequently changes grain direction - bird's eye maple).
3. You can adjust the "mouth" opening, important for planing wood with difficult grain, or at the end of the grain.
4. Adjusting a metal bevel gear is really quite simple and I disagree with the argument that they are "complex". On the contrary, the classic Stanley Bailey, Record etc., bevel gears allow for depth adjustment while planing. With wooden headers, you have to stop, and adjust from the hammer.
5. Very durable, nothing wrong with them, Paul Sellers has been using Stanley wheels for 20-30 years and still does 🙂
6. Weight is an advantage if you want to take a lot of material. The possibility to quickly change the knife with a cambered mouth is also a big advantage.
It is possible and thank you very much for the complements. 🙂
That was the goal, to gather as many opinions as possible, both amateur and professional. I also wanted to gather those on FB and come back with conclusions.
All the best!
There is only one scenario where, in my (limited) experience, a lighter wooden rim has an advantage over a metal one. You can't work all the time in the workshop. When you have to plane "on the move", in a position where the planer needs to be supported, where it is not supported by the wood you are planing, a lighter planer is useful. But in my experience, such cases are extremely rare.
Thanks for your opinion.
All the best!
I've been working with wood for 2 years and I choose the wood planer, if the blade is sharp you can work with it very easily. The joiner has a direct connection with the wood when working by hand (I say this from my own experience).
The joiner should have a direct connection to the wood even when working electrically. Otherwise it doesn't come out as well. My opinion.
Plane grinding of a metal surface is done in the presence of a liquid (emulsion) for a minimum roughness and to cool the material being ground.
In another order, the wooden-bodied stove is "warmer".The market is full of electric tools. What's the point of buying an expensive metal planer if you don't know how to use a cheap wooden one first?