Această poveste face parte dintr-o serie de articole despre diverse întâmplări, mituri, superstiții, legende, care sunt într-un fel sau altul legate de lemn. Poate ați auzit de ele, poate nu. Printr-un mecanism misterios, astfel de povești ne atrag mereu și ne fac să revenim la ele, recitindu-le că aceeași plăcere. O astfel de poveste – celebră, de altfel – are și scara spirală a Capelei Loretto din orașul Santa Fe, New Mexico, SUA. Celebritatea vine în primul rând de la faptul că este construită fără a avea un pilon central de susținere, parcă ar pluti în aer. Se spune că fost făcută într-un timp foarte scurt, de o singură persoană care a folosit la construcție doar unelte simple. Este în totalitate din lemn, iar acest lemn nu este din zonă. Nu au fost folosite cuie sau adezivi pentru îmbinări. Toate acestea sunt o invitație pentru a descoperii povestea misterioasei scări.
Capela călugărițelor din Ordinul Loretto
În anul 1848 orașul Santa Fe, care aparținea Mexicului, ajunge în urma unui război în posesia Statelor Unite. Populația era foarte diversă, cu tot felul de credințe, astfel încât episcopul Jean Baptist Lamy primește însărcinarea să răspândească catolicismul în zonă. Pentru asta contactează diverse ordine, dar singurele care răspund sunt călugărițele din ordinul Surorile din Loretto. Ele vin și incep răspândirea credinței catolice, înființând și o școală.
Cu bani stânși din diverse donații, călugărițele se gândesc să construiască o capelă. Episcopul dă această sarcină arhitectului francez Antoine Mouly, care lucrase la restaurarea Sainte Chapelle din interiorul Palatului de Justiție din centrul Parisului. El decide să ia această capelă drept model pentru noua construcție și începe lucrările în 1873. Capela în stilul baroc este finalizată în 1878, dar între timp Mouly moare lăsând nefinalizat accesul la loja corului. Si așa începe legenda.
Străinul care a construit scara cu un ferăstrău și un teu
Călugărițele încearcă să rezolve problema, dar toți dulgherii chemați spuneau că este imposibil să faci o scară într-un loc atât de strâmt. Atunci au luat hotărârea să se roage Sfântului Iosif, tatăl lui Iisus, care fusese dulgher și era patronul spiritual al dulgherilor. S-au rugat nouă zile, iar în cea de-a zecea a apărut un străin. El le-a spus că va face scara, cu condiția să fie lăsat să lucreze singur. Străinul avea cu el un fierăstrău, un teu și cam atât.
În numai șase luni străinul a reușit să construiască o scară fantastică din lemn. Era în formă elicoidală, fără pilon central, fără nici un cui și fără adezivi. Pentru îmbinări a folosit doar dibluri din lemn. Scara are 6 m înălțime și 2 rotiri complete de 360 de grade. Lemnul folosit nu este din zonă și ca misterul să fie complet, străinul a dispărut imediat după ce a terminat lucrarea, fără a-și aștepta plata. Toate acestea au alimentat legenda că scara a fost construită de însuși Sfântul Iosif. Faptul că scara are exact 33 de trepte – vârsta Christică – a întărit și mai mult legenda.
O scară care continuă să fie studiată de specialiști
Scara a fost construită undeva între anii 1877 și 1881, data exactă nu se știe. Inițial nu avea balustadă și nu se sprijinea de nici un perete sau stâlp. Între timp a fost adaugată o balustradă și un pilon de susținere. Mulți specialiști în construcții din lemn și fizicieni au studiat scara și au găsit și explicații pentru echilibrul perfect al celor 33 de trepte identice, dar toți recunosc că este foarte greu de realizat o astfel de scară și acum, cu toate utilajele moderne, cu atât mai mult atunci, având unelte rudimentare.
În timpurile noastre fenomenul a fost studiat de diversi istorici și specialiști. La un moment dat, prin anii ’70, s-a crezut că totul a fost realizat de un constructor neamț, dar teoria nu a fost susținută cu dovezi. Mai de curând, Mary Jean Straw Cook, istoric născut din zonă, a reușit să găsească documente care dovedesc că scara a fost făcută de meșterul francez Francois-Jean Rochas, care ulterior s-a stabilit în America. Din dovezile găsite ar rezulta că scara a fost construită în Franța și doar montată în capelă. Asta ar explica faptul că lemnul folosit nu se găsește în zonă. Există însă și multe alte întrebări pentru care nu a fost găsit încă un răspuns și care continuă să întrețină legenda.
Povestea scării din Santa Fe a aprins imaginația multor generații. A devenit atât de cunoscută încât a fost și subiectul unui film de succes.
Acum Capela Loretto nu mai funcționează, fiind declarată muzeu. Dar este încă folosită pentru oficierea căsătoriilor.
Caballo de Troya, bradul de Crăciun, arderea bușteanului de Crăciun o "Madera por madera” sunt alte povești din seria „Povești, legende, mituri”.
Añadir un comentario