De ceva vreme voiam să scriu despre rindele. Când am fost la prietenii mei cu ático chatarra mi-au povestit despre setul de rindele de toate mărimile moștenit de la bunicul fetelor care se ocupase cu tâmplaria. Ne-am luat cu mansarda si am uitat să le fotografiez. Dar cu siguranță o voi face cu prima ocazie. Până atunci însă m-am gândit să vorbim puțin despre rindele pentru că ele sunt un simbol al tâmplăriei.
Rindeaua este o unealtă cu ajutorul căreia se poate îndepărta un strat de lemn de pe o suprafață plană, se pot îndrepta suprafețe, se pot netezi (finisa) suprafețele, pot fi teșite muchiile sau se pot face falțurile la uși. Nu toate aceste operații se fac cu aceeași rindea, dar în principiu sunt construite la fel. Elementul principal este o lamă metalică ascuțită și un corp. Lama trece prin corp printr-o fantă numită gura rindelei și ajunge la lemn. Prin trecerea rindelei peste lemn se iau straturi din acesta, mai groase sau mai subțiri în funcție de poziția lamei, unghiul la care e pusă, presiunea care se exercită asupra rindelei.
Rindelele au fost inventate sute de ani în urmă, fiind documente și chiar piese care atestă existența lor încă din vremea romanilor. Inițial au fost făcute din lemn, cu o gaură dreptunghiulară în corp și o fantă pe talpă iar lama era fixată cu o pană din lemn atașată de fantă. Este modelul care a fost găsit în siturile arheologice din Europa și Asia sau în documentele scrise făcute de vechii arhitecți și constructori și care se află în biblioteci.
La sfârșitul secolului 19 un inventator din Massachusetts, Leonard Bailey, a făcut pentru prima dată rindeaua cu corp de fontă. Patentul acestei invenții a fost cumpărat câțiva ani mai târziu de firma Stanley, Rule&Lever, un producător de scule din Connecticut, SUA. Firma a dezvoltat și imbunătățit continuu designul ajungând la cele care se vând astăzi. Față de dotările simple din trecut noile modele au șuruburi pentru a ajusta adâncimea de așchiere, pentru ajustare laterală și alte astfel de ajustări. Acum corpul este făcut din oțel sau bronz.
Indiferent de materialul din care este făcută, rindeaua poate fi de diferite mărimi, de la foarte mică, până la rindele lungi de mai bine de 1 m (gelău). Pentru a rașcheta lemnul ea este împinsă în lungul fibrei (dar se poate lucra și perpendicular pe fibră). Excepție fac rindelele japoneze care sunt trase pe suprafața lemnului.
Căutând recomandări privind rindelele am văzut că mulți merg pe cele metalice Stanley spunând că sunt cele mai bune rindele ce pot fi achiziționate. Am avut însă surpriza să gâsesc păreri ale unor meșteri tâmplari tradiționali, atât la noi cât și în afară, care consideră rindelele din lemn mult mai bune decât cele metalice.
Este vorba de tâmplarii aceia care fac îmbinări tradiționale fără cuie, cei care lucrează manual mobilier de artă sau rustic deosebit sau alte lucruri de finețe. Argumentele lor în favoarea rindelelor din lemn sunt următoarele:
- sunt mai ușoare decât cele metalice. Atunci când lucrezi mult de mână, când toate suprafețele sunt prelucrate prin rindeluire, o unealtă grea te obosește mai repede și astfel devine ineficientă;
- alunecă mai bine pe lemn. Lemnul pe lemn alunecă altfel decât metalul pe lemn. Pentru a aluneca cât mai bine est nevoie ca talpa metalică să fie ceruită intens, ceea ce ar putea deranja prelucrările și finisările ulterioare. Rindeaua de lemn nu are nevoie de ceruire iar suprafața lemnului nu va fi alterată;
- complexitatea noilor rindele de metal. Cu atâtea șuruburi care ajustează unghiul, grosimea, așezarea lamei, devine dificil să găsești cea mai bună pozitie a lamei astfel încât rașchetarea să fie perfectă. Rindeaua de lemn este simplă, fiind suficientă ascuțirea lamei și așezarea ei corectă. Pentru fiecare tip de rașchetare se folosește un anumit tip de rindea, nu una pentru toate operațiunile, pe care o reglezi continuu;
- se repară ușor. Ca orice unealtă și rindeaua se poate strica. Faptul că este din lemn iar cel ce o utilizează este tâmplar înseamnă ca ea poate fi reparată imediat. O rindea metalică stricată înseamnă oprirea din lucru până când aceasta va fi reparată de un specialist;
- tradiția. Ultimul argument a fost chiar neașteptat. Folosind rindeaua din lemn intri într-o comunitate selectă de oameni care au lucrat astfel lemnul încă din vremea Romei antice si până la sfârșitul secolului 19. Oameni care și-au făcut singuri casele și mobila, care au prelucrat singuri lemnul. Rindeaua metalică este sinonimă cu era industrială, cu introducerea mașinilor în prelucrarea lemnului, cu îndepărtarea de ceea ce înseamnă sufletul lemnului. Așa că, dacă meșterul folosește mașini în prelucrarea lemnului, folosirea unei rindele metalice nu însemna nimic. În schimb, dacă totul este făcut manual, nimic nu se compară cu o rindea din lemn bine reglată.
Recunosc că argumentele cu care tâmplarii clasici, tradiționaliști își susțin alegerea m-au impresionat. Nu mă așteptam la astfel de argumente de la persoane care par mai degrabă dure. Și apropo, voi ce alegere ați face?
Español 
Română 
Italiano 
English 
Deutsch 
Français 
Polski 
Português (AO90)
Sólo he usado una cepilladora eléctrica, einhell (hace 5 años - cuando hice mis paneles de valla - de valla verde). Lijé una con el flex (tambor y discos con grano 40) 🙂 a los 20 segundos de uso el disco se cargaba y no sabía cual era el problema. Las partes superiores las corté en media caña con un péndulo einhell. Además de estas dos máquinas extraordinariamente retrasadas, también compré una amoladora de vibración que nunca me sirvió para nada.
No tengo mucha experiencia utilizando una regla. Pero desde hace unos tres meses estudio intensamente para asimilar la parte teórica del trabajo de la madera, porque quiero montar mi propio taller. Quiero un taller profesional, no industrial. Pero quiero que mi trabajo sea eficaz. Quiero un taller bien equipado, no pobre. Un taller donde pueda huir de la gente, no de mi mujer (es broma). Quiero un taller para crear, no para adular.
Entonces: un taller equipado con herramientas eléctricas (de alto rendimiento) es un taller que facilita la parte ruda de tu trabajo. Para el acabado/precisión donde las herramientas eléctricas no tienen potencia, no creo que el trabajo sea tan pesado/extenuante si los biseles son de metal porque... no creo que nadie vaya a ponerse a cepillar troncos. Para trabajar con ruedas grandes usas la inercia/fuerza/peso del cuerpo para que no se te cansen las manos. Con las pequeñas, seamos serios: el peso entre las de madera y las de metal no importa. La precisión y resistencia de los engranajes metálicos debe ser superior a los de madera. ¡Esta es mi opinión desinformada!
Gracias por tu opinión y argumentos. 🙂
Le deseo lo mejor.
Buen artículo, pero me gustaría completar las ventajas de las monturas metálicas, si me lo permiten.
Algo muy importante es que la suela de la llanta esté perfectamente plana. Los tablones de madera pierden su planitud con el tiempo debido al desgaste y deben cepillarse. Los renos japoneses necesitan ser recortados y esto requiere experiencia (puedo dar más detalles si es necesario). Almacenar los tablones de madera es caro, la madera se estropea, se tuerce, se agrieta, etc.
En mi opinión, los marcos de metal fabricados por Lee Valley Tools o Lie Nielsen son muy superiores a los de madera. Argumentos:
1. La suela es perfectamente plana, de verdad, es perfectamente plana. Se cepillan en rectificadoras planas bajo chorro de agua para eliminar la tensión de la aleación.
2. Con los cabezales biselados, puede jugar con el ángulo de ataque simplemente cambiando la cuchilla. Las chapas de madera tienen un ángulo de ataque fijo. El ángulo de ataque es muy importante cuando se cepilla madera con vetas difíciles (que con frecuencia cambian la dirección de la veta - arce ojo de pájaro).
3. Puede ajustar la apertura de la "boca", importante para cepillar madera con vetas difíciles, o al final de la veta.
4. Ajustar un engranaje cónico metálico es realmente muy sencillo y no estoy de acuerdo con el argumento de que son "complejos". Al contrario, los engranajes cónicos clásicos de Stanley Bailey, Record, etc., permiten ajustar la profundidad mientras se cepilla. Con los cabezales de madera, hay que parar y ajustar desde el martillo.
5. Muy duraderas, no les pasa nada, Paul Sellers lleva usando ruedas Stanley desde hace 20-30 años y todavía lo hace 🙂 .
6. El peso es una ventaja si se quiere coger mucho material. La posibilidad de cambiar rápidamente el cuchillo con boca abombada es también una gran ventaja.
Es posible y muchas gracias por los complementos. 🙂
Ese era el objetivo, recabar el mayor número posible de opiniones, tanto de aficionados como de profesionales. También quería reunir las de FB y volver con conclusiones.
Le deseo lo mejor.
Sólo hay un caso en el que, según mi (limitada) experiencia, una llanta de madera más ligera tiene ventaja sobre una de metal. No se puede trabajar todo el tiempo en el taller. Cuando tienes que cepillar "sobre la marcha", en una posición en la que el cepillo necesita apoyo, en la que no está apoyado en la madera que estás cepillando, un cepillo más ligero es útil. Pero, según mi experiencia, estos casos son extremadamente raros.
Gracias por su opinión.
Le deseo lo mejor.
Trabajo con madera desde hace 2 años y elijo la cepilladora de madera, si la cuchilla está afilada se puede trabajar con ella muy fácilmente. La cepilladora tiene una conexión directa con la madera cuando se trabaja a mano (lo digo por experiencia propia).
El ensamblador debe tener una conexión directa con la madera incluso cuando trabaja eléctricamente. De lo contrario no sale tan bien. Mi opinión.
El rectificado plano de una superficie metálica se realiza en presencia de un líquido (emulsión) para obtener una rugosidad mínima y enfriar el material que se está rectificando.
El mercado está lleno de herramientas eléctricas. De qué sirve comprar una cepilladora de metal cara si antes no se sabe utilizar una de madera barata?