Costruire una canoa

Cu formele lor fluide bărcile au încântat întotdeauna. O barcă este un izvor de frumusețe, dar dacă e construită cu mâna ta și mai ales dacă e din lemn, lucrurile ar putea scăpa de sub control intrând în domeniul dependenței și al extazului. Pentru cei ce sunt dispuși să riște voi prezenta în cele ce urmează construcția unei bărci, de la A la Z. Deoarece pentru majoritatea românilor apele sunt departe, am ales o constructie ușoară, sub 20 de kilograme, o canoe ce poate fi transportată cu ușurință pe barele mașinii până la cel mai apropiat râu sau lac. O barcă este un lucru pretențios și special, drept pentru care nu trebuie să fiți surprinși dacă costul materialelor se va ridica la circa 1.000 de lei.

Există mai multe metode de a construi bărci ușoare însă datorită simplității m-am oprit asupra celei cunoscute ca „stitch&glue”. Această metodă poate fi abordată chiar și de un constructor aflat la prima încercare și în principiu se aseamănă cu croitoria. Materialul necesar este placajul, din care se decupează părțile componente ce se cos cu sărmă una de alta, se lipesc de-a lungul cusăturilor și se rigidizează cu fibră de sticlă.

Primul pas constă în găsirea unui proiect. Există siteuri ce oferă planuri diverse la prețuri accesibile sau chiar gratuit, dar pentru începători recomand modelele simple ale lui Michael Storer (https://www.storerboatplans.com/design/boatplans/). Canoea pe care o prezint în continuare e Kymi River 16 (https://www.woodenboat.com/boat-plans-kits/kymi-river-16), o construcție mai elaborată pe care am ales-o pentru forma ei frumoasă.

Odată ce avem proiectul va trebui să ne procurăm materialele. Pentru Kymi River avem nevoie de două coli de placaj de 4mm grosime, cu suprafața de 1220/2500cm și dacă vorbim despre bărci vorbim automat despre placaj nautic. Placajul nautic are calitatea de a nu se exfolia sub acțiunea apei sau a umezelii, atât datorită esenței lemnoase (okoume) cât și datorită adezivului cu care au fost lipite între ele colile de furnir. În România placajul de okoume se poate achiziționa de la Holver la prețul aproximativ de 120lei/coală. Mai avem nevoie de fibră de sticlă și rășini epoxidice (epoxidice și nu poliesterice!) cu care se impregnează țesătura de fibră de sticlă. Fibra de sticlă se vinde ca stofa, la lățime de un metru. Ițele din care e țesută au diferite grosimi, iar pentru a o diferenția se face referire greutatea ei specifică. Pentru canoe avem nevoie de fibră de sticlă de 160 grame/metru pătrat sau dacă nu găsim, maxim de 200, 15 metri liniari.

Rășina epoxidică este un compus chimic bicomponent (rășina propriuzisă și „întăritorul”). Prepararea rășinii în vederea impregnării se face cu puțin timp înainte de utilizare prin amestecarea celor două componente în proporția specificată de fișa tehnică a produsului (EPIPHEN RE 4020 + CATALIZATOR DE 4020), pentru o barcă ușoară fiind nevoie cam de 5 litri. Atât țesătura de fibră de sticlă cât și rășina epoxidică se pot achiziționa de la Polydis. Un metru liniar de fibră de sticlă costă aproximativ 10 lei iar un kit de 5 litri de rășină + întăritorul aferent costă aproximativ 600 lei. Mai avem nevoie de 15 metri de sârmă de cupru cu secțiunea de 1,5 milimetri pătrați (se găsește la electrice ca și conductor izolat Fy 1,5, ce se dezizolează acasă cu un cutter), de șmirghel de diferite granulații și de câteva șipci de lemn ce se procură pe parcurs.

Având aceste materiale putem să ne îngrijim de scule. Pentru decuparea placajului avem nevoie de un fierăstrău electric pendular, iar pentru restul operațiunilor de scule uzuale: ruletă, fierăstrău de mână, patent, mașină de găurit etc. Mai avem nevoie de un spațiu acoperit de 6x3m, ferit de intemperii. Deoarece rășina epoxidică polimerizează doar la temperaturi de peste 20C, în cazul în care vrem să construim în anotimpul rece trebuie să avem acces la un atelier (garaj) încălzit, câtă vreme dacă construim în lunile de vară e suficient doar un șopron.

Prima operație constă în trasarea pe placaj a elementelor bărcii. Există mai multe metode pentru a face acest lucru, însă planurile Kymi River 16 sunt descrise de un set de coordonate X-Y explicitate într-o plansă. Transpunând aceste puncte pe placaj prin măsurători cu ruleta vom obține un set de puncte pe care le vom uni ulterior cu linii drepte. Deoarece barca este simetrică nu e necesar să desenăm și reperele pentru partea stângă, și cele pentru cea dreaptă ci vom trasa o sigură coală de placaj pe care o vom suprapune și lipi de a doua cu bandă dublu adezivă și vom tăia colile deodată.

La finele operației de decupare vom obține niște fâșii curbe numite file. Deoarece canoea are 5m lungime, iar placajul doar 2,5m, câte două file vor trebui lipite cap la cap, una în prelungirea alteia. Operația se face cu rășină epoxidică iar pentru rezistență se „armează” lipitura cu benzi din fibră de sticlă, față/verso.

Pentru a trece la forma 3D a bărcii trebuie să coasem pe perimetru filele de placaj cu sârmă de cupru. Pregătirea acestei operații se face executând găuri echidistante (din 15 în 15 cm) pe conturul filelor, găuri ce se vor coase în pereche, două câte două cu lațuri din sârmă de cupru strânse prin răsucire. La finele acestei operații vom putea vedea pentru prima oară barca în mărime naturală și  ne vom putea închipui plimbându-ne cu ea, lucru menit să ne susțină entuziasmul și să ne impulsioneze să continuăm. Sârmele sunt un accesoriu provizoriu la care vom renunța după ce vom lipi toate filele pe contur, cu cordoane de rășină epoxidică îngroșată cu făină de lemn (rumeguș fin).
Odată scăpați de sârme putem spune că avem deja barca, doar că ea trebuie întărită prin adăugarea stratului de fibră de sticlă, operație numită „laminare”.

Țesătura de fibră de sticlă se așează peste corpul din placaj și se „drapează” uscat, cu o pensulă, până când se așează perfect, fără să facă cute, după care se toarnă deasupra mixul de rășină cu întăritor ce se întinde uniform pe toată suprafața cu o racletă, cu o pensulă sau cu un trafalet. Deoarece rășina devine vâscoasă în câteva minute de la amestec se vor prepara doze succesive, suficient de mici încât să avem timp să le întindem înainte de întărire. Când întreaga suprafață a canoei este acoperită cu rășină se așteaptă circa 10 ore și se aplică următorul strat, repetându-se
operația de 3-5 ori (sau de câte ori este nevoie, până la acoperirea totală a țesăturii).

Odată impregnată, țesătura din fibră de sticlă devine perfect transparentă, așa că barca va avea aspect de lemn lăcuit, dar dacă dorim să o colorăm e suficient să amestecăm în masa rășinii pigment pentru zugrăvit (praf).

După două zile de la ultima aplicare rășina e suficient de polimerizată pentru a continua lucrul și putem trece la întărirea marginilor prin lipirea dealungul lor a unor șipci din lemn de 25x25mm numite copastii, iar în prova și în pupa putem confecționa punți triunghiulare din șipci de lemn sau din scândură. După această operație corpul bărcii necesită doar operațiuni de finisare cu șmirghel cu granulație din ce în ce mai fină și acoperirea ultimă cu un strat de lac de yachturi cu protecție la ultraviolete.

Canoea este terminată putând fi pusă pe apă, însă pentru o primă plimbare mai avem nevoie de scaune pentru vâslași și, desigur, de vâsle. Tradițional scaunele se execută ca și cadre de lemn în interiorul cărora se împletește șezutul cu un fir sintetic ce nu se întinde. Deoarece bradul sau pinul nu asigură rezistența necesară, se folosesc esențe tari, de preferință frasin.

Vâslele se fac din șipci de brad lipite sub formă de panou și fasonate ulterior cu rindeaua și cu șmirghelul. Pentru protecția lemnului împotriva apei vâslele se laminează integral cu fibră de sticlă și se acoperă cu rășină epoxidică la fel ca și corpul canoei. Dacă nu ne grăbim prea tare să ajungem pe apă, înaintea aplicării fibrei de sticlă pe pana vâslelor se pot executa desene ce vor fi fala constructorului.

Gata. Cu asta suntem mândri posesori ai unei bărci de agrement ce ne-a oferit satisfacție și prilejul de a ne mări stima de sine. Spuneam la începutul articolului că o barcă hand made din lemn creează dependență: în majoritatea cazurilor prima barcă construită nu e și ultima. Cei mai mulți marangozi se opresc abia când nu mai au unde să-și depoziteze ambarcațiile, dar n-au fost puține cazurile în care bărci superbe au fost vândute la preț de nimic, doar pentru a elibera spațiul.