Am avut o discuție cu cineva care, după ce a transformat un mobilier de bucătărie, avea o problemă cu crăparea vopselei aplicate pe lemn și nu știa ce s-a întâmplat. Convins fiind că vopseaua era bună, se gândea că este posibil să fi făcut el ceva greșit. Mi-a descris tehnologia punct cu punct și atunci am înțeles cum te poți trezi cu un rezultat slab făcând mai mult decât este necesar din dorința de a fi cât mai aproape de perfecțiune. Pe scurt, transformarea implica 3 etape: curățarea până la lemn, șlefuirea manuală a lemnului și revopsirea. Șlefuirea lemnului fusese făcută cu foarte mare atenție, în trepte, pornind de la granulația 100 și ajungând până la 500. S-a aplicat apoi vopseaua, în straturi subțiri, așteptând timpul necesar pentru uscare și totuși, după uscare, vopseaua a început să crape. Ce s-a întâmplat? Unde este greșeala?
Șlefuirea manuală a lemnului
Șlefuirea lemnului înainte de aplicarea baițului și a lacului (vopselei) este necesară pentru a obține o colorare uniformă, pentru ca pelicula formată să aibă aderență bună și pentru ca lemnul să aibă un tușeu plăcut, să nu zgârie la atingere.
Aderență bună înseamnă absorbție bună a lacului/vopselei în lemn. Lemnul absoarbe în mod natural prin canalele din fibre (vizibile la unele specii ca pori), exact pe acolo pe unde a circulat și apa când era copac. Zona pe unde absoarbe cel mai bine este cea unde fibrele sunt secționate. Acolo apar așa-numitele capete de fibră pe unde lichidul intră cu ușurință.
Șlefuirea are această capacitate de a deschide capetele de fibră. Dar, paradoxal, ea poate să le și închidă, limitând absorbția în lemn. Cum știm că deschidem sau închidem fibra? Prin alegerea corectă a hârtiei sau a bureților abrazivi cu care se face șlefuirea.
Granulația hârtiei pentru șlefuirea lemnului
Nu voi intra în amănunte privind hârtia de șlefuit. Am făcut-o cu altă ocazie și găsiți detalii qui. Vreau doar să atrag atenția că numerele scrise pe această hârtie au o semnificație și sunt foarte importante. Alegând hârtia în funcție de ele veți obține o șlefuire de calitate. Granulația este reprezentată de numere de la 40, 60, 80 până la 400, 500, 600. Cu cât numărul este mai mare cu atât hârtia este mai fină și „zgârie” mai puțin. Cea foarte abrazivă, cu numere mici, este folosită pentru lemn, iar cea fină, pentru șlefuirea între straturile de grund, de lac sau de vopsea.
Capetele de fibră se deschid dacă se folosește hârtie de șlefuit până la 180, maximum 220 și asta în cazul speciilor de lemn mai afânate și scămoase, cu fibra moale, cum este pioppo. In specie dure come quercia, ne putem opri la 150 fără probleme. Hârtiile abrazive mai fine de atât nu mai au puterea să rupă fibra și să o deschidă. Dimpotrivă, vor împinge fibrele deja deschise în lemn, închizând canalele de absorbție. La închiderea canalelor contribuie și praful fin rezultat în urma șlefuirii cu hârtie fină, care doar va „măcina” fibra lemnului, fără a o deschide.
Este ceea ce s-a întâmplat și în cazul descris. Ajungând la granulația de 500 lemnul a fost total „închis”, nu a mai putut absorbi nimic din vopseaua aplicată. Pelicula formată fiind de fapt o pojghiță de vopsea deasupra lemnului, prinsă doar din loc în loc. Fără aderență la suport, acest strat suspendat foarte fin se „sparge” imediat la cea mai mică mișcare sau atingere.
De ce se face șlefuirea progresivă
Din cele spuse mai sus se naște întrebarea: atunci de ce este nevoie de o șlefuire progresivă, din ce în ce mai fină? Nu au fost deschise fibrele cu 40 sau 60? De ce nu ne oprim aici? Pentru că lemnul ar absorbi foarte mult și necontrolat. În cazul baițului ar apărea automat petele, iar în cazul vopselei sau lacului, cantitatea mare absorbită în profunzimea lemnului înseamnă pierderi. De aceea, se recomandă ca primul strat al finisajului (după colorare, dacă este cazul) să fie grund sau lacul/vopseaua să fie mai diluate. Astfel va putea intra în zona superficială a lemnului, să se prindă bine de fibră și pelicula obținută să aibă aderență.
Șlefuind lemnul progresiv, primele granulații rup fibra, iar următoarele le închid puțin astfel încât absorbția să fie mai controlată. Tot așa se limitează și se reduc dimensiunile fibrelor rupte care se vor încărca cu lac și se vor ridica, dând un aspect rugos după lăcuire. Dacă ne-am opri la granulația 40, aceste capete de fibră ar fi foarte mari. Încărcarea lor cu lac ar duce la adevărați țepi de lemn care ar fi foarte greu de netezit prin levigatura tra gli strati. Ar fi nevoie să se insiste, poate chiar să se folosească hârtie mai grosieră, sub cea recomandată (de la 240 în sus), care aproape va îndepărta acel prim strat de lac. Evident, asta înseamnă pierderi și „muncă în zadar”.
În concluzie …
Nu încercați să obțineți o finețe cât mai mare a lemnului pentru că veți reduce aderența lacurilor sau vopselelor folosite. Nici nu lăsați lemnul șlefuit doar cu granulații foarte mici (40, 60) pentru că veți obține un lemn pătat și închis la culoare sau veți consuma inutil grund/lac/vopsea și hârtie de șlefuit încercând să obțineți suprafețe cât mai fine și plăcute la atingere.
Sper să fi reușit să explic pe înțelesul tuturor ceea ce s-a întâmplat în această situație. Dacă au rămas neclarități, puteți lăsa întrebările sau comentariile mai jos. Iar dacă știți pe cineva căruia i-ar prinde bine aceste informații, distribuiți-i și lui articolul.
Italiano 
Română 
English 
Deutsch 
Español 
Français 
Polski 
Português (AO90)
Salve, da quello che ho letto ho capito soprattutto cosa NON fare. Nello specifico, quali sono i passaggi esatti? Es: carteggiatura grana 40-60, mano di vernice 1, carteggiatura xxx, ecc. Voglio riverniciare delle porte in legno. Grazie.
Ciao!
Dalla sua domanda non capisco se vuole applicare la vernice sopra quella esistente o se vuole pulire la vecchia vernice fino al legno e poi applicare un'altra finitura. Sto cercando di affrontare, brevemente, entrambe le situazioni:
1. Sopra la vernice esistente. È necessario sgrassare la superficie con acqua e detergente (lavarla), quindi strofinare bene e lasciare asciugare. Carteggiare leggermente con grana 280 o 320, spolverare e applicare la nuova vernice. La carteggiatura viene eseguita in modo che il nuovo strato di vernice aderisca a quello vecchio. È bene verificare prima se le vernici sono compatibili. Verificate su una zona più nascosta. Se si stendono bene, senza formare crepe o isole di vernice, sono compatibili. Per evitare problemi, utilizzare una vernice a base d'acqua. È compatibile con la maggior parte dei tipi di vernici e pitture.
2. Su legno. Rimuovere il vecchio strato carteggiando con una levigatrice, decapando o riscaldando. Di seguito è riportato un link sulla rimozione di vecchi strati di vernice. Quando il legno è pulito, passare delicatamente un panno con un diluente e lasciare asciugare. Quindi carteggiare con grana 150 (se il legno è duro - quercia, frassino) o 180-220 per legni più morbidi (tiglio, pioppo, abete, abete rosso). Spolverare e iniziare ad applicare il fondo. Dopo l'asciugatura, carteggiare con grana 280 o 320 e applicare la vernice. La carteggiatura tra una mano e l'altra aiuterà a ottenere una superficie liscia e levigata.
Ho anche allegato un link con i consigli per la finitura delle porte.
Tutto il meglio!
https://revistadinlemn.ro/2017/09/15/cum-se-curata-stratul-vechi-de-vopsea/
https://revistadinlemn.ro/2017/08/16/sfaturi-pentru-finisarea-usilor/
Salve. Avrei bisogno di un consiglio da parte vostra. Abbiamo una casetta in campagna con vecchie porte in legno e abbiamo deciso di rimetterle a nuovo. Abbiamo tolto i vecchi strati di vernice con un soffiatore ad aria calda, poi abbiamo carteggiato con carta vetrata a grana 60, poi stucco e carteggiato di nuovo. Per favore, ditemi cosa fare dopo. Non vorrei rovinare tutto questo lavoro. Le porte penso che le dipingerò di bianco super lucido. Grazie!
Ciao!
In effetti, sarebbe un peccato lavorare. 🙂
A mio parere, si dovrebbe carteggiare l'intera superficie con una carta vetrata più fine (150 o 180, anche più fine) per avere una superficie piacevole al tatto. Quindi applicare 2-3 mani di vernice, asciugando tra una mano e l'altra. Il tempo di asciugatura dipende dalla vernice utilizzata. Se possibile, carteggiare la prima mano dopo l'essiccazione con carta abrasiva di almeno 400 se si utilizza una vernice lucida. Si otterrà una superficie molto liscia e piacevole al tatto.
Penso che la vernice molto lucida sia esigente e difficile da mantenere. Si notano tutti i segni della mano e le imperfezioni della superficie. Io userei una vernice semilucida o satinata. Ha una bella lucentezza ed è molto più facile da mantenere.
Tutto il meglio!
Salve. Grazie per la sua risposta. Mi ha detto di applicare 2, 3 mani di vernice con asciugatura tra le mani. Se do una mano di fondo bianco, carteggio e poi applico la vernice bianca satinata va bene lo stesso? Oppure c'è un segreto per applicare più mani di vernice? Grazie mille.
È molto buono con il primer e la vernice. Pensavo che lei fosse un principiante e che stesse cercando una versione più semplice. 🙂 Come dici tu, una mano di primer, una carteggiatura e poi la vernice è la tecnologia corretta.
Buona fortuna!
Salve, vorremmo rivestire i gradini della nostra casa (che ora sono piastrellati) con gradini in legno di faggio lamellare.Per favore fatemi sapere quali sono le fasi di lavoro e cosa dare loro. Vorremmo il colore rovere. Grazie in anticipo per la risposta.
Buona sera!
I gradini in rovere possono essere rifiniti separatamente e montati successivamente, oppure montati e poi rifiniti. Per ridurre al minimo i disagi, è meglio che i gradini vengano rifiniti altrove.
I gradini devono essere prima levigati molto bene perché il faggio è un legno difficile e si macchia facilmente. L'ultima levigatura va fatta con grana 180 o 220. Carteggiare e applicare il colorante per legno di quercia. Consiglio un colorante a base di solvente perché il rischio di macchie è minore. Si possono trovare nei negozi di bricolage. Dopo l'asciugatura, applicare 2-3 mani di vernice per parquet. Si può usare una vernice a base d'acqua o a solvente, da applicare a pennello o con spugnette rigide. Se la vernice è a base di solvente, la spatola deve avere la spugna resistente ai solventi. Dopo l'asciugatura della prima mano di vernice, carteggiare con grana 320 o con una spugna abrasiva fine per eliminare le venature del legno in rilievo e ottenere una finitura liscia e gradevole.
Dopo la finitura, i gradini vengono incollati alla scala in cemento. È meglio rimuovere lo strato di piastrelle per non alzare troppo il gradino. L'incollaggio deve essere effettuato con un adesivo resistente all'umidità (D3 o D4).
La stessa tecnologia viene utilizzata anche se la finitura viene eseguita dopo l'incollaggio dei gradini.
Buona fortuna!
Salve. Ho un tavolo di pino che non è stato verniciato o trattato in alcun modo. È rimasto in cucina, accanto ai fornelli, ed è macchiato di grasso versato.
Vorrei sapere se posso "ricondizionarlo" nel senso se posso fare qualcosa per rimuovere le macchie ed eventualmente laccarlo successivamente.
Deve essere levigato, decapato? Non ne so nulla e la sua risposta mi sarebbe molto utile. Grazie mille.
Ciao!
Se la superficie è fortemente ricoperta di olio indurito che forma quasi una pellicola, sarà necessario un intervento combinato di pulizia, carteggiatura e decapaggio. Applicare prima uno sverniciatore perché altrimenti l'olio indurito è difficile da rimuovere. Di seguito riporto un link con i tipi di sverniciatore e le modalità di utilizzo. È possibile utilizzare anche la soda caustica, ma il metodo è più pericoloso. Dopo che l'olio si è ammorbidito, lo si rimuove con un raschietto o una spazzola metallica, dopodiché si pulisce bene la superficie con un diluente universale. Infine, il legno viene carteggiato bene lungo le venature con carta vetrata di grana 150 o 180 o con una spugna mediamente abrasiva. Il legno diventerà pulito e piacevole al tatto e potrà essere verniciato o dipinto.
Buona fortuna!
https://revistadinlemn.ro/2022/09/08/cum-sa-cureti-cu-decapant-straturile-vechi-de-vopsea/
https://revistadinlemn.ro/2016/04/11/cum-trebuie-facuta-slefuirea-in-alb-a-lemnului-pentru-a-obtine-un-produs-de-calitate/