Tocătoare, linguri, boluri, sucitoare, nu există casă în care să nu existe un astfel de obiect din lemn pentru bucătărie. Multe dintre ele sunt neprotejate, neacoperite, așa cum se foloseau în trecut. Lingurile și polonicele din lemn, putineiul unde se bătea untul și copaia pentru pâine nu erau acoperite cu vreun strat protector. În timp, lemnul se închidea la culoare, începea să acumuleze murdărie și în final, obiectele erau înlocuite cu altele noi. Acum avem posibilitatea să le protejăm pentru a le păstra mai mult timp. Dar este nevoie de materiale netoxice de finisare pentru că toate aceste obiecte de lemn vin în contact cu mâncarea. Deci, ce materiale se folosesc pentru protejarea lor fără a ne otrăvi?
De ce este nevoie de finisaj pentru obiectele de lemn din bucătărie
Înainte să vedem de ce le protejăm. Trei sunt principalele motive:
- protejarea lemnului de acțiunile mecanice ce-l pot deteriora
- evidenziando il design naturale del legno
- reducerea absorbției de apă și a altor materiale lichide în interiorul lemnului.
În timpul lucrului, obiectele vin în contact cu cuțite sau alte ustensile ce pot înțepa sau găuri sau cu materiale abrazive de curățare și întreținere. Protejându-le cu materiale netoxice de finisare suprafața devine mai dură sau capătă o peliculă care împiedică zgârierea sau ciobirea.
Cu ajutorul produselor de finisare desenul natural al lemnului este pus în evidență. Cel mai bine se vede acest lucru pe obiectele făcute din lemn de pioppo sau tei. Neprotejate, obiectele sunt albe și uniforme. În momentul în care se aplică un material de finisare, desenul făcut de inelele anuale începe să fie vizibil.
Dar cel mai important efect al finisării este împiedicarea sau reducerea absorbției în lemn. În bucătărie apa sau alte produse lichide sunt o prezență continuă. Il legno è igroscopico așa că va absorbi apă. Absorbția și eliminarea apei pot duce la apariția tensiunilor ce duc la crăparea lemnului. În plus, apa antrenează și murdărie și astfel lemnul se îmbâcsește în profunzime. Cu ajutorul materialelor de finisare absorbția poate fi controlată.
Principalele moduri de protecție
Protejarea obiectelor din lemn folosite în bucătărie poate fi făcută cu oli sau/și ceară naturale sau cu lacuri sintetice cu catalizare. În primul caz lemnul va absorbi materialul în interior, suprafața fiind foarte puțin acoperită. Frumusețea lemnului va fi scoasă în evidență iar absorbția de lichide în interior va fi redusă. Protecția la șocuri mecanice va fi însă în continuare redusă, lemnul putând fi în continuare zgâriat sau lovit.
În cel de-al doilea caz se formează peliculă la suprafața lemnului. Este astfel mult mai bine protejat la șocuri mecanice și împotriva absorbției de lichide. Aspectul este însă mai „de plastic”, lemnul pierzând din farmecul natural.
1. Uleiuri și ceruri ca materiale netoxice de finisare
Sunt mai multe tipuri de uleiuri și ceruri ce pot fi folosite pentru acoperirea obiectelor din lemn pentru bucătărie. Ele trebuie să fie naturale și fără adaosuri de compuși sintetici. Finitura ad olio se face aplicând straturi succesive, cu timp de uscare între ele și ștergerea surplusului. Se aplică atât timp cât lemnul continuă să absoarbă. Ceara poate fi aplicată în amestec cu ulei sau ca produs separat. Ea rămâne la suprafața lemnului ca strat protector, fără a avea însă rezistență mecanică. Iată câteva dintre uleiurile sau amestecurile de ulei cu ceară folosite ca materiale netoxice de finisare:
Olio minerale este cel mai folosit material netoxic pentru finisarea obiectelor din lemn din bucătărie. Este un material fără gust, fără culoare și fără miros, obținut în urma distilării petrolului. Produsul trebuie să fie înalt purificat. Lemnul finisat cu ulei mineral are un tușeu foarte fin și plăcut, nelăsând senzația de gras. Este un material pe care îl puteți găsi la farmacie fiind folosit și în afecțiuni digestive.
Olio di lino – se folosește cel natural nesicativat. Sicativul conține săruri de metal care pot fi periculoase. Uscarea uleiului natural de in este foarte lentă, un strat având nevoie de câteva zile pentru a se usca. Pentru a grăbi uscarea uleiul de in poate fi fiert înainte de folosire.
Olio di tungsteno. Este uleiul care pune cel mai frumos în evidență desenul lemnului. Trebuie folosită varianta naturală, nediluată cu solvenți sintetici. Pentru diluție se folosește esența de terebentină, tot un produs natural.
Uleiul de nucă este foarte bun pentru finisarea obiectelor de lemn din bucătărie, la fel ca cel noce di cocco. Nu se recomandă însă folosirea lor de cei care au alergie la nuci și alune.
Uleiurile de in, tung și nucă au și capacitatea de a da o oarecare duritate lemnului. În timpul uscării are loc un proces asemănător polimerizării care întărește fibra lemnului acolo unde uleiul aderă. Spre deosebire de aceste uleiuri, cele de floarea soarelui, măsline sau struguri nu se întăresc la uscare. Principalul dezavantaj al acestora este însă faptul că, în prezența aerului, râncezesc și capătă un miros foarte urât.
Amestecul de ceară de albine și ulei de in este folosit deseori pentru finisarea obiectelor de lemn din bucătărie. Amestecul se face la cald, cu atenție pentru a nu se aprinde. O rețetă cu rezultate bune conține 5 părți ulei de in și una de ceară). Amestecul poate fi folosit rece, când este solid, dar de consistența untului moale sau cald, sub formă lichidă. Ca lichid intră mai bine în lemn iar protecția la umiditate este mult mai bună.
Emulsie de ceară de Carnauba. Este o ceară naturală ce protejează frunzele unei specii de palmier. Emulsia se folosește doar pentru a proteja suprafața lemnului. Este bine să fie folosită pentru produsele care nu se utilizează foarte des. Folosirea intensă le îmbâcsește iar refinisarea este mai dificilă pentru că trebuie îndepărtat tot stratul vechi.
2. Utilizzo di prodotti per la formazione di film
Lacurile ce pot fi folosite sunt cele cu întărire chimică, în special cele poliuretano. În urma reacției chimice definitive rezultă un produs inert care nu este toxic pentru organism. Aceste produse pot fi folosite și pentru finisarea pătuțurilor și jucăriilor pentru copii.
Pentru a putea fi folosite în siguranță, obiectele finisate trebuie lăsate min.30 de zile pentru ca reacția să se definitiveze. În tot acest timp există riscul ca o parte din lac să nu fi reacționat cu catalizatorul și astfel sa fie foarte nociv.
Și celelalte lacuri cu întărire pot fi folosite – poliesterice, acrilice, hidrodiluabile. Cu cât procentul de întărire este mai mare cu atât produsul final rezultat este mai sigur. De aceea se recomandă produsele poliuretanice, procentul de catalizare al acestora fiind între 50 și 100%.
Tot în clasa produselor peliculogene intră si gommalacca. Produsul trebuie să fie natural, cel obținut dintr-o specie de gândaci, fără adaosuri de produse sintetice. Se recomandă folosirea obiectului după evaporarea totala a solventului din peliculă(min.2 săptămâni de la aplicare).
Indiferent de produsul folosit pentru protecție, obiectele trebuie întreținute. Cele uleiate se reuleiază cel puțin o dată la 6 luni dacă folosirea lor este o obișnuință. Când produsele sunt protejate cu ceară trebuie îndepărtat vechiul strat pentru a aplica altul nou. Ceara înglobează în timp murdărie ce nu poate fi îndepărtată la o simplă spălare. Obiectele protejate cu lacuri trebuie verificate periodic pentru a nu fi crăpate sau zgâriate în profunzime. În aceste cazuri apa pătrunde sub peliculă iar protecția nu mai este eficientă. Poate fi chiar periculos pentru că sub peliculă se pot dezvolta ciuperci și mucegaiuri nocive.
Sper să considerați interesante și utile informațiile. Dacă credeți că este un articol folositor și altora, puteți distribui. Iar dacă aveți comentarii, întrebări sau completări, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat.
Italiano 
Română 
English 
Deutsch 
Español 
Français 
Polski 
Português (AO90)
Sto costruendo una cippatrice per legno di pino e volevo fare un bagno prima dell'olio minerale. In questo caso, l'olio funziona ancora? Grazie mille.
Buona sera!
Sì, l'olio penetra nel legno e lo protegge dall'umidità. Applicare l'olio dopo che il legno è completamente asciutto. Utilizzare i bagni di colorazione consigliati per i prodotti a contatto con gli alimenti. Con il tempo l'olio può essere rimosso dall'uso e c'è il rischio di finire sulle esche. È possibile utilizzare un colorante alimentare.
Tutto il meglio!
Grazie mille per l'aiuto 🙂
Bell'articolo. Penso che dovreste scrivere su ogni pagina in cui si parla di olio di lino l'avvertenza sull'autocombustione. Basta uno straccio imbevuto lasciato accartocciato per provocare un incendio.
Buona idea! Aggiungeremo questa avvertenza a tutti gli articoli in cui si parla di olio o di prodotti che hanno l'acqua ragia come diluente.
Tutto il meglio!
Salve, ho bisogno di un piccolo aiuto per favore, è la prima volta che lo faccio e non so se sto facendo bene. Ho letto qualche centinaio di commenti e molti articoli negli ultimi 3 giorni da quando vi ho scoperto. Questo sito è fenomenale, avete il mio rispetto e la mia ammirazione per la vostra abilità e la passione che avete per il legno.
Ma non sono riuscito a trovare nulla di concreto sull'abete rosso, forse è utile a qualcun altro nella stessa situazione se ha tempo di consigliarmi.
Ho acquistato alcuni pannelli in legno di abete rosso da dedeman con l'intento di montarne alcuni come mensole per i vestiti e uno come piano di lavoro per l'ufficio (foto3). Mi piaceva l'idea del legno naturale, pulito, senza vernici chimiche, e pensavo che avrebbero profumato di bosco... Ma: 1. non profumano di nulla, nemmeno quando vengono carteggiati, 2. penso che si sporcheranno molto velocemente, e soprattutto 3. non mi piace per niente il colore dell'abete rosso, è molto pallido, ho paura che col tempo non diventi giallo o arancione. Preferisco le tonalità calde del legno, ma non quelle scure (avevo una cassettiera con impiallacciatura in rovere naturale che "invecchiava" molto bene.
Trovo che gli odori delle vernici e delle pitture in generale siano molto forti, quindi ho acquistato la "Vernice per legno Oskar Aqua, colore rovere, a base d'acqua, per interni/esterni". Il criterio di scelta tra molti campioni di diversi produttori è stato l'assenza di odore e l'unica tonalità che mi piaceva.
Ora, il mio dilemma: sulla pagina del prodotto c'è scritto che richiede prima il primer, ma sulla scheda tecnica della stessa pagina c'è scritto anche che per il legno nuovo, per interni, si applica direttamente sul legno. Come devo procedere, con o senza fondo? Ho scelto questo prodotto invece di olio, cera e tante altre opzioni che non capisco perché non ho esperienza in questo campo? Esiste una tecnica di applicazione specifica, a parte quella lungo le venature? Dove il pennello si sovrappone il colore appare più scuro o si uniforma con l'asciugatura?
Devo dire che il manubrio e i supporti sono in legno di tiglio, fatto e levigato da mio padre. Va bene applicare questa vernice direttamente, senza primer, sui ripiani, sul piano della scrivania e sulla barra appendiabiti? Il piano della scrivania si comporterà bene nel tempo? (mouse del PC, forbici da cucito, ecc... - qualcuno ha detto su un blog che l'abete rosso è così morbido che quando si scrive con una penna su un foglio di carta, si formano delle rientranze nel legno...)
Sarebbe più facile per me in termini di tempo e denaro senza primer, ma mi dispiacerebbe vedere delle macchie quando si vernicia o si usa, soprattutto perché non ho esperienza, ma solo zelo e gioia di sentire il legno e fare qualcosa con le mie mani. Cosa mi consigliate?
La tonalità che volevo è quella della prima foto, ma credo che questo sia un legno più nobile. Mi piace anche quella della seconda foto, ma quando l'ho provata su un legno di scarto si è avvicinata a questa.
https://www.pinterest.ca/pin/433049320422526631/
https://www.pinterest.ca/pin/433049320421440638/
https://www.pinterest.ca/pin/433049320419698055/
Vi ringrazio per l'eventuale risposta, vi auguro ogni bene e buona fortuna per tutto ciò che fate!
Buona sera!
Facciamo a turno per non perdere nulla. 🙂
L'abete rosso è l'albero più comune nelle foreste rumene, per questo è facile da trovare e poco costoso. A differenza del passato, quando gli alberi venivano tagliati quando erano completamente maturi, oggi vengono tagliati quando sono ancora giovani. Da qui la mancanza di odore e la scarsa resistenza all'azione meccanica. Se volete un albero resinoso più resistente (come l'abete rosso) con un odore specifico, cercate il pino nordico o siberiano o il larice.
Le conifere (abete rosso, abete rosso, pino, larice, thuja) iniziano a cambiare colore subito dopo il taglio. Il cambiamento avviene per effetto della luce ed è accelerato dal sole. L'abete rosso diventa giallo-arancio con il tempo.
La quercia è molto diversa dall'abete rosso. È molto più duro e con il tempo le pose diventano più marcate e il disegno naturale più visibile. L'abete rosso, come tutti i legni teneri, non ha pori. Anche se si usa il colore del rovere, alla fine l'effetto sarà diverso perché non ci sono pori.
La cera e l'olio conferiscono al legno un aspetto naturale e gradevole, ma non hanno resistenza meccanica. Per ottenere questa resistenza è necessario il lav, quindi avete scelto bene.
La vernice può essere utilizzata anche senza primer. Sarà più difficile carteggiare tra una mano e l'altra, ma ci riuscirete. Per ottenere una superficie liscia dopo la verniciatura sono necessarie una piccola cazzuola con una spugna dura per applicare la vernice e spugne abrasive medie e fini (trovate il materiale nei negozi di bricolage). Iniziare a carteggiare la superficie del legno. Utilizzare una spugna abrasiva media e carteggiare lungo le venature. Spolverare e passare un panno di cotone morbido. La superficie non deve appiccicarsi al panno e deve essere piacevole al tatto. Applicare la prima mano di vernice con una spatola, senza sovrapporre le superfici perché la zona si scurisce. Lasciare indurire per un'ora e applicare un'altra mano nelle stesse condizioni. Dopo un'altra ora, ripetere l'operazione. Lasciare quindi asciugare fino al giorno successivo. Il giorno successivo verificare che lo strato sia asciutto. Si noterà che la superficie è diventata ruvida. La fibra del legno ha assorbito l'acqua della vernice, si è sollevata, è stata ricoperta dalla vernice e si è indurita in questo modo. È necessario tornare alla superficie piana e per farlo si carteggia delicatamente la superficie, lungo le venature, con la spugna fine. Spolverare, pulire con uno straccio e controllare la superficie: dovrebbe essere liscia, con una bella tosse. In caso contrario, continuare a carteggiare senza premere per evitare di rimuovere lo strato di legno. Carteggiare di nuovo e applicare un ultimo strato di vernice con una spatola. Lasciare asciugare fino al giorno successivo.
È possibile rifinire tutte le superfici in questo modo. Se non è possibile utilizzare una spatola, provare con un pennello. Se è possibile, diluire la vernice con acqua, ma non più di 5%.
Purtroppo nei link inviati vedo solo omaggi con abiti e acconciature da pinterest:)
Spero di essere riuscito a essere abbastanza coerente. Di seguito ho inserito tre link che spero vi siano utili.
Tutto il meglio!
https://revistadinlemn.ro/2020/04/23/vopsirea-si-lacuirea-sfaturi-pentru-incepatori/
https://revistadinlemn.ro/2017/01/17/cum-deosebim-lemnul-de-molid-de-cel-de-brad/
https://revistadinlemn.ro/2017/01/10/lemnul-de-rasinoase-comparativ-cu-cel-de-foioase/
Grazie per la tua pazienza e per tutte le informazioni, sono molto utili! Sono felice di scoprire persone come te, è un piacere leggere gli articoli qui, imparo molto anche dai commenti.
Penso che ora le immagini corrette siano visibili e comunque rilevanti, più per me come ispirazione 🙂
Spero di poter tornare presto con le prove di un lavoro ben fatto o, nella peggiore delle ipotesi, di una lezione imparata - quindi no 🙂
Buona salute e ogni bene!
Buona fortuna! Aspettiamo il risultato! 🙂